România a pierdut un tezaur fabulos prin votul Parlamentului. Fundaţia Gojdu, creată de un filantrop, irosită de politicieni

Galerie foto

• A doua comoara pierduta dupa Tezaur • Un testament in favoarea poporului roman • Bursierii Gojdu: premieri, inventatori, academicieni • Fundatia, victima a razboiului • Adapost pentru victimele nazismului • Fundatia Gojdu, vanduta de primarie la ciprioti • Parlamentul care a votat impotriva intereselor Romaniei • "Mostenirea de constiinta nu ne-o ia nimeni"

Emanuil Gojdu, un avocat bogat din Imperiul Austro-Ungar a lasat prin testament, intr-o expresie a uriasei sale generozitati, intreaga sa avere destinata tinerilor romani de confesiune ortodoxa. Peste 5000 de bursieri si-au datorat formarea Fundatiei Gojdu, o elita intelectuala pe care Romania s-a sprijinit si careia ii datoreaza enorm.

A doua comoara pierduta dupa Tezaur Dupa Tezaurul de la Moscova, avutia pierduta a Fundatiei Gojdu este a doua ca valoare si insemnatate. O comoara nationala estimata acum la peste un milliard de euro. In cartierul evreiesc din centrul Budapestei se intinde pe mii de metri pasajul Gojdu si imobilele care alcatuiesc ansamblul rezidential cu acelasi nume. O strada intreaga in inima capitalei Ungariei.

Dupa ce ani de zile Curtile Gojdu au fost in renovare, in cele din urma in 2009, dezvoltatorul imobiliar, Autoker din Israel le-a pus in functiune. Arata extrem de spectaculos: sunt 50 de spatii comerciale, terase, baruri restaurante. Sunt 7 corpuri de cladiri cu cate o curte interioara, in total 250 de apartamente. Renovarea a durat cativa ani, dar a meritat: orice turist care vine acum in Budapesta trebuie sa treaca prin curtile Gojdu, care aduc milioane de euro.

Citește și

Oamenii sunt lumina! Povestea calugarului franciscan care a salvat 5.000 de copii din saracie si le-a oferit o familie

Figura lui Emanuil Gojdu a dominat viata sociala si politica din Transilvania si Ungaria la jumatatea secolului al XIX-lea. Nascut in Oradea, in 1802, a fost figura exemplara a comunitatii romanesti din Budapesta.Tatal sau era machedon, macedoroman, o familie de negustori instariti. Mama sa era insa de pe plaiurile Bihorului: o chema Poynar, adica Poenaru.

In Oradea gasim o strada Emanuil Gojdu, un liceu Emanuil Gojdu si chiar o statuie, semn ca in locurile natale nu a fost uitat. De aici a plecat in Bratislava pentru a studia dreptul, stabilindu-se ulterior in Budapesta. A devenit unul dintre cei mai cautati avocati din Imperiu. El este cel care a inlocuit limba latina cu limba maghiara in procesele din Ungaria si a ajuns la o situatie materiala foarte buna, dar nu si-a uitat niciodata originile, de care era mandru.

Un testament in favoarea poporului roman Inainte de moartea sa, in 1869, Emanoil Gojdu isi formuleaza testamentul. Cele doua mori cu aburi la care era proprietar, actiuni in banci, terenuri si case sunt lasate cu destinatie precisa. Testamentul lui Gojdu este impresionant, iar averea este lasata "acelei parti a natiunii romane din Ungaria si Transilvania, care se tine de credinta rasariteana ortodoxa". A stabilit norme exacte pentru buna functionare a Fundatiei care-i poarta numele pentru 200 de ani. Fundatia trebuia sa dea burse tinerilor "distinsi prin purtare buna si prin talente", iar o parte din bani sa se investeasca in actiuni si bunuri imobile pentru a se capitaliza si a produce banii necesari pentru urmatoarele generatii de studenti.

Primul presedinte al fundatiei, dupa moartea lui Gojdu in 1870 a fost tot un aroman, prieten bun cu marele filantrop - mitropolitul Andrei Saguna. Prin testament, reprezentanta fundatiei era alcatuita din mitropolitul Ardealului si inalti ierarhi bisericesti, dar si din membri laici, figuri reprezentative pentru comunitate. Conducerea Fundatiei a fost perpetuata de conducatorii mitropoliei Ardealului. Si acum, in palatul mitropolitan de la Sibiu, Emanoil Gojdu este prezent: la loc de cinste in resedinta metropolitana se afla biroul lui Gojdu.

Fundatia Gojdu a cunoscut in primii ani de existenta o crestere spectaculoasa devenind cea mai importanta fundatie privata ortodoxa din Imperiul austro-ungar. Averea lasata de Gojdu a fost inzecita de administratorii priceputi ai fundatiei. In 1911 era echivalenta cu 2 tone si jumatate de aur fin.

Bursierii Gojdu: premieri, inventatori, academicieni Administratorii nu au adunat numai bani si actiuni in bancile maghiare, ci au facut si investitii imobiliare profitabile. Averea Fundatiei Gojdu este estimata acum la aproape 1 miliard de euro. Primii administratorii ai Fundatiei Gojdu au respectat insa intocmai litera testamentului si o parte din sumele de bani s-au transformat in burse si ajutoare pentru tineri, o imensa sansa pentru renasterea culturala a romanilor din Transilvania. Peste 5600 de burse si ajutoare au fost acordate pana in primul razboi mondial, dintre care, foarte multe pentru studii universitare sau doctorale.

Istoricul Cornel Sigmirean, presedintele Senatului Universitatii "Petru Maior" din Tg Mures a studiat viata lui Gojdu si a facut o evaluare: 1.359 de intelectuali din Transilvania isi datoreaza cariera burselor Gojdu. Unul din sase absolventi romani de universitate in Vestul si centrul Europei in acea perioada au fost produsul Fundatiei Gojdu. 14 membri ai Academiei Romane dintre care doi au fost si prim-ministri: Octavian Goga si Petru Groza. Nume sonore din elita intelectualitatii romanesti au fost beneficiarii Fundatiei Gojdu: Victor Babes, Traian Vuia, Constantin Daicoviciu sau Dumitru Staniloaie.

In timpul Primului Razboi Mondial, Imperul Austro-Ungar a imprumutat chiar bani de la Fundatia Gojdu. Bani care nu au mai fost recuperati. Odata cu razboiul incep si avatarurile pentru Fundatia care pana atunci isi indeplinise menirea impecabil. Calitatea nu mai conta, in anii de razboi. Iar in 1919 i se opreste in mod brutal activitatea.

Fundatia, victima a razboiului Bogdan Aurescu a condus o perioada de timp directia de drept international si tratate din Ministerul Afacerilor Externe. De numele lui se leaga succesul in procesul de la Haga impotriva Ucrainei pentru delimitarea platoului continental si insula Serpilor. Acum este secretar de stat in Ministerul afacerilor Externe. ”Pentru mine personal este si un proiect de suflet, toate demersurile facute de-a lungul timpului pentru recuperarea bunurilor Fundatiei Gojdu”, spune Aurescu.

Dupa Primul Razboi Mondial, majoritatea bunurilor Fundatiei Gojdu au ramas pe teritoriul Ungariei, iar tratatul de la Trianon parea sa reglementeze situatia: se prevedea clar ca Ungaria va pune la dispozitie proprietarului averea Fundatiei.

Reglementarile internationale au lasat reci autoritatile de la Budapesta care au inghetat activitatea fundatiei. Din chiriile luate in Curtile Gojdu se faceau doar platile curente pentru intretinere si atat. Averea acumulata era ascunsa prin banci iar despre burse nu mai putea fi vorba. Fundatia a apelat atunci la statul roman pentru recuperarea bunurilor si a inceput o activitate intensa, discutiile romano-ungare fiind duse de multe ori pe un ton extrem de apasat.

In 1930, odata cu instituirea tribunalului international, diplomatia romaneasca beneficiaza de noi parghii de negociere. Nicolae Titulescu reuseste sa convinga partea maghiara sa semneze acordul prin care cele doua tari, in special Ungaria, sa se oblige sa vina la negocieri. In ciuda tergiversarilor, se ajunge la un tratat – cel din din octombrie 1937 care a intrat in vigoare pe 4 iulie 1940 si prevedea ca bunurile fundatiei, prin intermediul guvernului roman sa fie restituite proprietarului de drept, fundatia Gojdu. A venit insa Dictatul de la Viena, apoi partea ungara a invocat starea de razboi.

Adapost pentru victimele nazismului In spatele agitatiei din pasajul Gojdu se afla o oaza de liniste. Se afla capela ortodoxa romana, singurul loc pe care noi, romanii l-am putut recupera aici, din mostenirea lui Emanoil Gojdu. E ingrijita de parintele David, un preot care a dat militaria pe calugarie si s-a stabilit la Budapesta. Cladirea si capela a rezistat celor doua razboaie mondiale, dar cu greu rezista nepasarii de astazi.

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, aici a fost un loc de refugiu pentru cei aflati in nevoi. Cladirea aflandu-se in cartierul evreiesc si pentru ca majoritatea chiriasilor din Curtile Gojdu erau prigoniti de regimul hortyst, preotul a permis sa fie adapostiti evreii acolo, salvandu-i de la deportare in lagare.

Dupa razboi Fundatia si-a pus sperantele ca tratatul din 1937 va fi pus in aplicare, mai ales ca insusi primul ministru comunist Petru Groza era bursier Gojdu. Dar in 1952 bunurile fundatiei Gojdu au fost oficial nationalizate de guvernul comunist ungar. Iar in anul urmator, la presiunile Uniunii Sovietice, Romania si Ungaria semneaza un nou acord prin care tarile vecine sunt obligate sa renunte la pretentii reciproce.

Bogdan Aurescu spune insa ca „din punctul de vedere al partii romane acordul nu ar fi putut sa afecteze niciodata drepturile fundatiei Gojdu. Se referea la datoriile pe care un stat le-ar fi avut fata de celalalt, deci era vorba despre datorii ale statelor si nu datorii ale unor persoane private”

Fundatia Gojdu, vanduta de primarie la ciprioti Dupa momentul 1953, in timpul regimului comunist, asupra subiectului Gojdu s-a asternut tacere. Abia in 1996, la Sibiu, din initiativa ierarhilor bisericesti si a unui nucleu de intelectuali romani se reface Fundatia Emanoil Gojdu. Intre timp, in Budapesta lucrurile n-au stat pe loc. Ungaria scoate Curtile Gojdu din proprietatea privata a statului si le trece in proprietatea arondismentului VII, din Budapesta care incepe demersurile pentru vanzarea imobilelor nationalizate in 1952 catre o firma cipriota.

In Ungaria nu a existat niciodata o lege a retrocedarilor in integrum. Pentru a salva aparentele, Parlamentul ungar a adoptat o lege care dadea posibilitatea pentru un timp limitat ca diversele culte religioase sa faca solicitari pentru primirea unor proprietati cu destinatie confesionala. In acest fel, capela Gojdu a fost recuperate de catre biserica ortodoxa din Ungaria.

Este momentul in care Ministerul Roman de Externe primeste un nou mandat din partea Fundatiei Gojdu pentru recuperarea bunurilor. Negocierile au fost aspre, cu atat mai mult cu cat partea ungara a continuat cu tehnica tergiversarilor. In 2004, dupa zece intalniri bilaterale, se ajunge la un proiect de tratat prin care sa se faca o noua Fundatie pentru tineret Emanoil Gojdu, romano-ungara, cu sediul la Budapesta in care cele doua state sa contribuie financiar pentru crearea unui institut strategic, al unui institut cultural, al unei biblioteci si al unor spatii pentru studenti.

Parlamentul care a votat impotriva intereselor Romaniei In 2005, executivul se schimba si guvernul Tariceanu da o ordonanta de urgenta pentru ratificarea Tratatului negociat cu ungurii. In Parlament insa, aceasta ordonanta este respinsa, ministrul Ungureanu suferind o infrangere usturatoare pentru cariera sa politica. Situatia a fost prezentata in legislativ ca o abandonare de catre Guvernul Tariceanu a averii si a Fundatiei Gojdu. Culmea, Budapesta a ratificat tratatul, iar in bugetul din 2005 prevazusera bani si pentru fundatia Gojdu, cele 500 de mii

In votul decisiv s-au amestecat si inaltii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe care s-au opus proiectului. Era un context cu totul special in care Bartolomeu Anania, cel care si-a negociat plin de orgoliu un scaun de mitropolit in nou-infiintata Mitropolia a Clujului a determinat si atitudinea celorlalte fete bisericesti in a respinge tratatul. „Nu putini au fost cei care au incercat sa-si adjudece subiectul Gojdu ca pretext al obtinerii voturilor catre o demnitate superioara”, spune fostul ministru Ungureanu.

Esecul tratatului in Parlament a permis partii maghiare sa treaca sub tacere proprietatile din Curtile Gojdu. Primaria arondismentului VII al Budapestei a vandut imobilele din Curtile Gojdu pentru 800 de milioane de forinti, aproximativ 2,5 milioane de euro cu obligativitatea de a se investi acolo minim 2,5 miliarde de forinti, ceva mai mult de 8 milione de euro. Initial a fost acolo un offshore din Cipru, Maghyar Ingatlan, pentru ca dezvoltator imobiliar sa fie Autoker Holdings din Israel. du.

Incercarile de a contacta reprezentantii dezvoltatorului imobiliar s-au lovit de neincredere atunci cand ne recomandam ca fiind de la PRO TV, un post de televiziune romanesc. Suntem pasati de la o companie la alta si nu primim informatii despre proiectul dezvoltat pe mostenirea lui Gojdu. La primaria arondismentului VII din Budapesta, aceeasi obtuzitate.

Dar cum s-au putut vinde imobilele din Curtile Gojdu? In momentul in care statul roman, in numele Fundatiei Gojdu, a revendicat proprietatile, ar fi trebuit sa faca mentiune la cartea funciara, ca acea proprietate este in litigiu, s-o blocheze.

„Mostenirea de constiinta nu ne-o ia nimeni” Nemeth Zsolt, presedintele Comisiei pentru politica externa din Parlamentul ungar si unul din ideologii regimului Orban spune ca retrocedarea imobilelor care au apartinut bisericilor este o problema juridica si economica in acelasi timp. Cand este insa vorba despre bunurile Fundatiei Gojdu, tonul se schimba: „lucrurile trebuie tratate diferit”. Vicepremierul Zsolt Semjen in vizita in Romania, este in acelasi tonalitate: „Nu inteleg de ce ma intreaba pe mine statul roman despre acest subiect”.

Relaxarea liderului ungar este direct proportional cu aparenta neputinta autoritatilor romanesti de a actiona pentru recuperarea averii lui Gojdu.

„Pe langa mostenirea materiala si mostenirea financiara pe care a lasat-o, el a lasat si o mostenire de constiinta”, spune parintele David. ”Daca pe cea materiala, pe cea in cladiri am pierdut-o in proportie de 90 %, iar pe cea financiara in proportie de 100%, cea de constiinta nu ne-o poate lua nimeni.”

Sunt credinciosi care vin de la zeci de kilometri sa auda slujba ortodoxa din capela Gojdu. ”Lumea stie ca astea sunt Curtile Gojdu si biserica e locul romanilor”, spune unul dintre ei. In Romania, politicienii continua sa fie optimisti, desi numai de optimism nu mai poate fi vorba dupa ani intregi pierduti in recuperarea averii Fundatiei Gojdu. Budapesta continua sa amane discutiile despre Gojdu, tactica pe care a folosit-o ani de zile.

Fundatia Emanoil Gojdu gandita de un mare roman este acum doar un nume pe-o hartie, cu o imensa mostenire sprituala si o bogatie materiala inaccesibila. La o distanta de aproape 150 de ani de la initierea unui mare proiect, visul acestuia se destrama putin cate putin din cauza negurii istoriei, a neputintei si orgoliilor, a ignorantei si dezinteresului.