România a devenit o piaţă importantă pentru plante şi flori. Nu mai producem industrial, dar afacerile românești prosperă

În Amsterdam este cea mai mare bursă de plante, locul unde se tranzacţionează milioane de produse zilnic. De acolo îşi aduc şi românii flori.

Ţara lalelelor este, de fapt, tara florilor de pretutindeni şi locul unde petalele aduc profit.

Este 5 și jumătate dimineața. Suntem într-una dintre cele mai mari hale ale Bursei de Flori. Da. De aici, din Olanda. Este imensă, sunt peste 10.000 de cărucioare. Aici vin oamenii specializați în lucrări care fac fotografii și pregătesc licitația care va începe la 6.30. Este clădirea cu cea mai mare amprentă la sol din lume, 518 mii de metri pătraţi de construcţii legate între ele. Ronald Peters: ” Da, dar este și cea mai urâtă. Este cea mai mare urâtă în lume. În timpul verii, aici pot funcționa 12.000 de oameni”. Atunci când vorbim despre flori, toate drumurile duc…la Amsterdam. De fapt lângă, în Aalsmeer, acolo unde este cea mai mare Bursă din lume unde se tranzacţionează flori de pe întreg mapamondul. Peste 40 de milioane de plante sunt vândute prin bursă în fiecare zi. Ronald este broker de flori. Ronald Peters: ”Dar ceea ce vezi aici dispare după licitaţie. Chiar dacă nu a fost cumpărat, se aruncă. A fost lăsat... A fost lăsat în container. Dar asta este și adevărat. Dacă un plăcuțor vrea să aibă minim 1 euro 50 pentru această plantă și nu o găsește, atunci îl lăsa. Pentru plantă mică este aproximativ 0,30 euro”. Piaţa este influenţată de marile lanţuri de retail care au şi ele flori în portofoliu. Sunt 8 licitaţii zilnic pentru plante verzi şi flori tăiate Cel mai însemnat client pentru Ronald, şi singurul din România, este Ciprian Săplacan, reprezentantul uneia dintre cele mai importante companii romaneşti din domeniul floricol. În ultimii ani, bursa de flori de aici din Olanda a trecut printr-o serie de transformări. Mesele vechi au fost restrânse, numărul brocărilor este din ce în ce mai mic, pentru că preferă să stea acasă, să joace online. Ronald: ”Deja începuseră să se schimbe, dar în pandemie a fost bineînţeles o catastrofă. În trecut aici era cu adevărat plin„.

Sala mare în care se desfăşoară zilnic, în timpul săptămânii, câte 4 licitaţii în paralel, se va închide de la sfârşitul lunii mai. După ce s-a licitat, începe nebunia aici, în depozit. Toate mărfurile au fost plătite și acum sunt livrate la fiecare broker.

Ciprian Săplăcan: ”Totul este cu o viteză formidabilă. În schimb, ca să putem să ne permitem această viteză trebuie să planificăm din timp. Îmi vin deja în Port în cel puțin două săptămâni. Facem analizele de insulat. Și în urmă, în timpul istoric, astfel încât să avem o situație corectă”.

Reporter: Ce pierderi ai?

Ciprian: ”Ținta noastră este să ducem la 7 la sută maxim şi vrem să o ducem la 5, chiar 4 la sută ceea ce este un procent foarte bun pentru domeniul nostru. Asta este şi idea dea importa cât mai des şi a rula cât mai mult”. L-am cunoscut pe Ciprian la Bucureşti în urmă cu câteva zile la o şedinţă cu familia. De fapt, la şedinţa săptămânala a companiei. Ciprian preia frâiele afacerii demarate în urmă cu 26 de ani de tatăl său. În urmă cu 16 ani l-am filmat la "România, te iubesc" pe Traian, un important investitor în afacerile cu flori ale Bucureştiului. Soţia lui Traian, Ria, alături de care a pornit afacerea este de origine belgiană. Ria Săplăcan: ”Da, am observat că am fost în mai multe țările și aici în România este cea mai mare dragoste pentru plante care am văzut dintr-o dată. Aici este o mare dragoste. O plantă pentru o clientă care cumpără o plantă e ca un copil pentru ei. Un membru a familiei, da”. Totul a pornit de la propria grădină. Traian Săplăcan: ”Da, grădina noastră a fost de vină și mai ales bucuria celor care primeau un lăstar de la noi să se bucure de acel lăstar. Dar noi, din start, am dorit să bucurăm cât mai mulți oameni în afacerea noastră. Am mers cu adaos mic, dar rulaj mare. Permanentul rulaj mare. În felul ăsta am crescut. Am ajuns numărul unu pe România”. Astăzi au 15 magazine în toată capitala. În majoritatea afacerilor cu flori, familia este importantă. Traian Săplăcan: ”Această predare de ștafetă este una dintre cele mai mari bucurii ale vieții mele. Dacă n-ar fi predat ștafeta, ar fi încetată, poate ar fi încetată activitatea, dar Ciprian stăpânește și mai bine legislația nouă, toate elementele în relația cu autoritățile”.

Ciprian a început să lucreze şi, treptat, să preia frâiele poveştii cu flori. Ciprian: ”Aici predarea de ștafete nu se poate face așa. E foarte mult de învățat, este foarte mult de asimilat. Cred că sunt 17 ani de tineri. 17 ani. Mă tot, mă tot chinui să preiau”. Dacă în urmă cu 16 ani Traian era mai preocupat să cumpere florile de pe bursă, astăzi intersul este pe educaţie. Regulat, la serele companiei vin elevii de la Liceul apicol din Bucureşti. În timp ce Traian preda lecţia îngrijirii florilor, Ciprian întâmpină un transport din Olanda. Ciprian: ”Au capacitate de... 43 de cărucioare și fiuri din acestea. Avem niște plante pentru un client care amenajează pereți verticali. Sunt plante de talie mică, epiprenum. Aceștia se plantează în niște buzunare și se creează amenajări verticale, complet automatizate, pentru clădiri de birouri”. Şi deşi importul din Olanda este vital, Ciprian este unul dintre puţinii oameni din piaţa florilor care înţelege că e obligatoriu să promoveze şi să lucreze şi cu producători români. Reporter: Ce însemna înainte de 2015 piața românească, în procente?

Ciprian: ”Pentru mine, cel puțin, erau undeva 2-3, maxim 5%. Poate, pe sezoanele foarte aglomerate, ajunge la 5%. Acum, media pe an este de 15-20% produse românești. Și vorbesc aici de plante, nu numai plante anuale, plante general. Deja avem un paletar destul de mare de plante pe care le aducem și îl folosim de la producătorii români”.

La 30 de kilometri de Bucureşti se află una dintre cele mai mari şi mai noi sere de flori din România. În această seră din Giurgiu, pe mai bine de 15.000 m2, este cultivată gerbera. Este una dintre florile preferate de români, deși își are originea în Asia și Africa. Este foarte rezistentă. Este folosită și la coroane de mormântări, dar mai ales la nunți, botezuri și evenimente frumoase din viața românilor. De aici se culeg anual aproape 6 milioane de fire. Lucian a început afacerea cu mulţi ani de zile în urmă, inspirat de ceea ce vedea în curte. Lucian Ene: ”Inițial mama mea cultiva niște tuberoze, chiparoase cum le zic românii, în curtea părintească și de acolo a plecat în latura asta cu florile„. Profesor de matematică, dar pasionat de horticultură a început să înveţe şi a devenit cel mai căutat producător de gerbera de la noi. Primul proiect important a fost demarat cu bani europeni prin Sapard. Lucian: ”Am ales o cultură perenă pentru că este mai puțină forță de muncă în ecuația respectivă și e cumva un venit pe tot parcursul anului. Chiar dacă iarna productivitatea se micșorează, dar productivitatea e cât de cât uniformă în timpul anului. Pe când la lalele ai o perioadă de boom și e foarte greu să gestionezi și să vinzi o cantitate mare de flori”.

Cultivarea de soiuri şi răsaduri în România este dificilă pentru că cercetarea românească a murit odată cu Institutul de la Serele Codlea.

În primul rând, au fost vizite în Olanda și am intrat într-o relație prin intermediul celui care produce răsadurile și ne furnizează răsadurile. Am abordat un specialist din Olanda în domeniu, un expert în cultura de gerberă și atunci sfaturile au venit de acolo, din Olanda. Pe o suprafaţă de 10 hectare, lângă Amsterdam se face cercetare în diverse tipuri de răsaduri de plante. Stein Schouten: ”Analizam plantele după inflorescenţa, caracteristicile florii, punem un băţ mare pentru că este interesantă, noi punem plante tinere la dispoziţia crescătorilor”.

În România sunt câţiva crescători de Gerbera. Unul mare, aproape de Bucureşti… Exportă în mai mult de 100 de țări din întreaga lume cu temeraturi şi climat diferit, de aici pleacă răsadurile şi la Giurgiu. Stein: ”Trebuie să ne uităm ce fel de varietate este preferată în România sau ce floare creşte în Portugalia sau în Chile sau în Japonia. De asemenea când clienţii nostri din România ne vizitează pot spune, hey, aceasta poate fi intersanta pentru piaţa mea”. În Giurgiu, cultura florilor este predată tot în familie. Laura a copilărit intre flori şi, treptat, începe să preia din atribuţiile şi ştiinţa tatălui. Laura Ene: ”Cam o treime din plante, trebuie schimbate, ele stau pentru a obține productivitatea maximă de la ele, cam 3 ani rămân în seră„. Noi încercăm să le oferim clienților noștri o marfă care, incomparabil cu cea de import, să fie absolut cât de proaspătă se poate și în astfel de momente noi trebuie să renunțăm la o anumită cantitate din produs. Până la 20% sunt pierderi, mai ales în perioada postului când vânzările sunt în scădere. Dar cu toate acestea, grija pentru floare este prima lecţie care se învaţa în seră. Laura Ene: ”Noi încercăm totuși, cel puțin atâta timp cât este în mâinile noastre, să... Să o protejăm cât se poate de mult. Marea problemă în România este că vânzarea e destul de haotică. Și mai ales e destul de haotică și prin faptul că vânzătorii de gros, grosici de flori, cumva s-au împrăștiat în toată țara și sunt din ce în ce mai mici. Era o piață de flori care funcționa... Coşbuc. Coșbucu, pe care cumva interesele politice au spart-o, au desfințat-o, nu mai funcționează și de aici cumva, cu atât mai mult nu funcționează în horticultură, în floricultură, productivitatea în afară de o cultură perenă unde produci tot timpul anului, dacă reușești să realizezi aceste investiții și să ții climatul sub control, cu costuri destul de mari, reușești să ai o uniformitate”.

Ciprian: ”Estimarea mea la cum merge piața acum este că va crește foarte puternic piața românească. Dar este nevoie de sprijin. Aici producătorul nu poate să o facă singur. Are nevoie de ajutor atât din zona de autorități cât și din partea noastră și noi suntem responsabili pentru ei ca să-i aducem într-o zonă sănătoasă”. Iar lecţia olandeză poate fi oricând un exemplu. Sandra ne ghidează prin muzeul primelor tranzacţii cu flori din Aalsmeer. Primele culturi acolo au fost de căpşuni şi, treptat, cererea s-a îndreptat spre flori. Sandra Peters: ”Cererea pentru flori a crescut la sfârşitul secolului al 21-lea şi a devenit mult mai important decât comerţul cu căpşuni şi primul transport se făcea cu barca, poţi vedea ce fel de bărci foloseau”. Deşi nu au cele mai bune condiţii, olandezii şi le-au creat. Suntem într-o seră care produce plante la ghiveci. Este o mică afcere de familie, dar care reuşeşte să vândă la export. ”Ce vedeţi aici va merge săptămâna viitoare la licitaţie. Pentru aranjamente din plante la ghiveci, e chiar unul dintre produsele principale pe care le căutam”.

România a devenit o piaţă importantă pentru plante verzi şi flori. Iar această creştere poate veni la pachet şi cu o oportunitate pentru producătorii români.

Este nevoie de investiţii în tehnologie şi răbdare, dar industria florilor este atractivă pentru investitori.

Nu mai producem la scară industrială, piaţa se aşează și e nevoie de sprijin din partea autorităţilor pentru cercetare şi promovare, mediul privat a înţeles care îi sunt limitele şi acum îşi caută propria cale.