”Reforma” care a îmbolnăvit sistemul de sănătate. Spitalele, blocate de afecțiuni banale

Galerie foto

În lipsa unei rețele sanitare sănătoase, mii de români se duc la urgență pentru afecțiuni banale și încarcă astfel nota de plată a unui sistem și așa subfinațat.

Nu avem suficiente dispensare sau policlinici și nici medici pentru ele. Rezultatul este că specialiștii din urgență sunt obligați să vadă zilnic sute de bolnavi.

Acolo a ajuns într-o noapte un tânăr din Giurgiu care a asistat la scene de o violență greu de imaginat din partea angajatelor. A scos telefonul și a filmat câteva infirmiere care jigneau și loveau pacienți.

Spitalele orășenești și comunale ar trebui să fie puntea între pacient și unitățile mari de urgență. Doar că ele nu prea mai există. În 2011, Guvernul dădea o hotărâre prin care 67 de spitale erau închise și sugera primăriilor să le transforme în cămine de bătrâni.

În urma discuțiilor cu Fondul Monetar Internațional, autoritățile se angajaseră în 2010 să pună lacătul pe 200 din cele 450 de spitale existente. Negocierile dure cu autoritățile locale au scăzut numărul lor, iar anunțul a fost făcut de Cseke Attila, fostul ministru al Sănătății.

Oamenii din localitățile rămase fără medici au ieșit în stradă. Lacătul tot s-a pus, iar medicii au fost direcționați spre alte spitale. Unii primari s-au zbătut să le redeschidă, alții contemplă dezastrul.

În lipsa unei infrastructuri sanitare sănătoase, secțiile de urgență sunt pline de pacienți cu afecțiuni minore.

Ca să înțelegem ce se întâmplă într-o zi normală într-o secție de urgență am stat câteva ore în preajma pacienților. Cu acordul conducerii, câteva ore am filmat cu camera ascunsă ca să surprindem atmosfera reală. Ne-am îmbrăcat în costum de cadru medical și am stat o zi printre oameni.

“- Ați venit la urgență?

-Da!

- Vă simțiți rău? Ce aveți?

-Mi-a ieșit aici o gâlmă.

-Și medicul de familie ce a zis? Nu aveți medic?

-Ba da, dar ce să facă el? Nora ei a zis că n-are rost să mai mergem la medicul de familie, ci să venim la urgență.”

Holul e plin de pacienți cu urgențe minore. Protocolul spune că toți beneficiază de analize gratuite și alte investigații pentru care, în mod normal, ar trebui să se programeze în policlinică. Un pacient e supărat că așteaptă de trei ore rezultatul analizelor.

În medie, cam 300 de oameni se prezintă zilnic într-o secție de urgență. La Vâlcea sunt doar doi medici de gardă după amiaza, așa că lunga așteptare nemulțumește bolnavii.

Tot la urgență, dar de data asta la Spitalul Universitar din București, a ajuns și Marius Cristea, din Giurgiu, satul Valea Plopului, care în seara zilei de 13 mai a simțit că-i amorțește mâna. Făcuse în urmă cu câteva luni un AVC și s-a temut de ce e mai rău. S-a urcat în mașină cu soția și a plecat spre Capitală. Spitalul aflat la câțiva kilometri de casa lui, cel din Ghimpați, e închis din 2011.

Marius Cristea: “M-a sunat soția că unde sunt și i-am trimis o filmare, că era un bătrân acolo și zic uite unde m-a adus și zic vezi că mă pun să dorm. Pe la 4,20 am auzit țipând fel și fel de vorbe, m-am trezit și am văzut asistentele și ingrijitoarele, am văzut că înjurau și băteau pacienții, am luat telefonul și am început să filmez.”

Infirmierele au intrat în Comisia de Disciplină care se va întruni din nou săptămâna viitoare, pentru că au cerut să fie reprezentate de avocați. Și la Universitar vin zilnic până la 400 de pacienți, mulți dintre ei fără afecțiuni grave. Nimic nu justifică însă un astfel de comportament, iar Marius spune că nu e prima dată când ia atitudine.

În ultimii ani a locuit în Germania cu soția și cei doi copii. A muncit legal, iar dovadă stă asigurarea medicală. Marius Cristea s-a întors de curând în România și cu banii câștigați a cumpărat o casă în satul natal.

Marius Cristea: „Am lucrat la calea ferată 7 luni, iar 3-4 luni am lucrat pe stivuitor. Copiii au mers la școală acolo, alte condiții...”

Când era copil, mergea la doctor în comuna Ghipmati, aflată la doar câțiva kilometri. Acolo exista un spital, închis acum 8 ani.