Proiectul cultural înființat de foști mineri, care dă o pată de culoare Văii Jiului

Galerie foto

Au hunedorenii o minunăție de locuri chiar lângă fostele zone miniere. Au însă și aleși care nu reușesc să dezvolte zonele păstorite, cu fondurile obținute din turism. Iar în următorii 7 ani se aude prin Valea Jiului că vor veni cel puțin 750 de milioane de euro, fonduri europene, pentru zonele carbonifere.

Dacă la Straja e "slăbuț" turismul în timpul săptămânii, la Vulcan, în următorul oraș, domeniul schiabil pare un eșec total. Patru milioane de euro care au fost investiți într-o șosea până sus și o telegondolă cu alte câteva milioane de euro nu își dovedesc utilitatea, la mult timp după finalizare. Măreața ctitorie de la Vulcan s-a realizat în mandatele, deloc puține, ale edilului Gheroghe Ile.

Primarul se laudă că tinerii au început să revină la Vulcan, pe motiv că orașul e mai atractiv și mai primitor, de câțiva ani încoace. Discuția de la primărie e întreruptă de o cununie civilă, la care edilul ne invită, tocmai pentru a întări cele spuse.

Citește și

„Județe la stăpân”. Tatăl și fiii care conduc orașul Lupeni de 20 de ani

În Pasul Vulcan găsești câteva spații de cazare, care sunt de fapt niște cabane private, folosite mai mult pe timp de vara. Salvamontistul întâlnit sus în stațiune susține că pârtiile de începători sunt folosite doar în vacanțele copiilor, pentru tabere de inițiere, în timp ce adulții, atenție!, au ajuns să se dea pe drumul asfaltat, folosit când ninge abundent pe post de pârtie și derdeluș!

Gheroghe Ile, primar Vulcan: "Noi suntem la început cu treaba asta, noi suntem în tatonare pentru a atrage cât mai mulți turiști, suntem în faza de dezvoltare, am licitat spații pentru construcția de căbănuțe. Mi-aș fi dorit mai mult - pentru că a fost o zonă săracă, când am venit în primărie, toate drumurile erau pietruite - să asfaltăm… dacă vreți, și astăzi avem încă două drumuri care sunt cu piatră!"

După patru mandate, edilul din Vulcan se laudă cu asfaltarea unor drumuri. Așa cuantifică evoluția orașului. Și a mai reabilitat trei blocuri sociale. Localnicii au șansa că mina din zona încă funcționează, așa cum ar trebui să funcționeze și domeniul schiabil. Mai ales că la doi pași de locul unde pornește telegondola, există investitori care bagă bani în unități de cazare, în speranța că și turismul de la Vulcan va funcționa cândva.

Investitor: "Eu zic că putem acoperi toată perioada aici, accesul e ușor și din oraș și putem să atacăm și perioada de iarnă și de vara! Zona are potențial maxim!"

Primarul din Vulcan se lamentează că domeniul schiabil a fost gândit inițial să funcționeze doar în legătură cu cel de la Straja. Adică ar mai dori ca statul, sau investitori privați, să finanțeze încă o instalație pe cablu, care să unească cei doi versanți și Vulcanul să funcționeze la unison cu domeniul vecin.

Gheroghe Ile, primar Vulcan: "Există un doritor, care s-a interesat, purtăm discuții, se vedem. Nu avem bani dintr-o dată să le facem pe toate…"

Rareș Năstase: "Mă întreb cum ar arăta un astfel de proiect, în condițiile în care instalația ar trebui să treacă peste rețeaua de înaltă tensiune…"

Și tot în pustiul de la Pasul Vulcan autoritățile au plătit și montat lângă pârtii, printre cabanele închise, o statuie. A domnitorului Mihai Viteazul, ale cărui oști ar fi trecut, cândva, pe acest drum. Că nu prea are cine să vină să o admire e altă poveste.

Și la Petroșani, cel mai mare oraș din Valea Jiului, centru universitar și minier, Consiliul Județean a alocat anul trecut bani pentru asfaltarea drumului de acces. Duce către Pasul Parâng, unde se găsește un al treilea domeniu schiabil și unde se face, de asemenea, o dezvoltare după ureche. Domeniul ține de primărie, care a beneficiat la rândul ei de o telegondolă, prin același program de investiții din vremea guvernării PDL. Primarul Tiberiu Ridzi încheie, la rândul său, un al patrulea mandat la Petroșani și de mulți ani oferă audienței aceeași viziune - condiții de cazare jos în oraș, și pârtie sus, în munte. Se plânge însă că nici până acum nu a obținut finanțare pentru continuarea traseului telegondolei, care se oprește la un hotel de la jumătatea drumului și nu ajunge în oraș.

Tiberiu Iacob-Ridzi, primar Petroșani: "E o altă filosofie în Parâng, față de Straja-Lupeni, noi din start am plecat cu proiectul că dezvoltarea turistică să o facem în oraș și doar partea de schi să se întâmple sus în munte. Nu vom ajunge la situația în care turiștii să stea în munte!"

În viziunea sa neconcretizată după mai bine de un deceniu în primărie, telegondola ar ateriza în cartierul Aeroport, unul dintre cartierele mari ale orașului. Doar că în acest moment, zona nu e deloc primitoare pentru turiști. Între blocuri e mocirlă, mizerie, locuri de joacă pentru copii devastate, iar vidanjele ajung frecvent să scoată dejecțiile din subsolurile inundate.

Culmea, edilul spune că va reabilita cartierul Aeroport într-un proiect integrat, pe fonduri europene, dar după ce va accesa bani pentru telegondolă.

Tiberiu Iacob-Ridzi, primar Petroșani: “La momentul asta să trimiți turiștii acolo, ar fi… reconfigurarea ar însemna că prima măsură anveloparea acelor blocuri, din Aeroport. Pe locuri de joacă și acum avem un program să amenajăm locuri de joacă de acolo."

Dincolo de povești și gogorițe pe care oamenii locului le aud de decenii, aceste comunități decad, sistematic. Sporul de natalitate e în cădere liberă, în același ritm alert cu care oamenii pleacă din aceste localități. Și Petroșaniul și celelalte orașe încă au cartiere numite colonii, locuri neprimitoare în care sărăcia și paragina își pun o amprenta dureroasă.

Nici autoritățile județene și locale, nici cele de la București, nu au găsit soluții de punere în valoare și de concepere a unui turism industrial în aceste locuri, deși potențial există, pentru că lângă orașe se găsesc fostele exploatări miniere închise sau în curs de închidere. De ani de zile prezintă interes doar pentru fierul vechi ce poate fi tăiat din ele. Cu o excepție - la Petrila, unde se găsește cea mai complexă linie de exploatare minieră de la noi și unde se fură mai puțin, deși are chiar lângă ea un centru de colectare a fierului.

Între acești coloși, a avut o viziune caricaturistul Ion Barbu, fost topometrist la mină. A pornit de la un mesaj plin de înțeles, pe care l-a scris pe un zid din fața unității - "Mina Petrila nu e aici, e atunci" și așa a apărut fenomenul numit "Planeta Petrila" pornit de la un film documentar, premiat peste hotare. Și, alături de mulți tineri din vestul țării, Ion Barbu a înființat o fundație și vor să facă din mină un spațiu cultural.

Ion Barbu, caricaturist: “Mai mișcă puțin din degetele de la picior, dar e pe respirație artificială. Trebuie rezerve mari de oxigen… Respirația asta poate veni din cultură. Știu că e un paradox, știu că nimeni nu mai crede, dar eu sunt omul care nu doar bat din gură, că nici nu sunt bun la așa ceva, sunt omul faptelor.”

Aici au loc concerte pe timp de vară și tot aici vizitatorii pot descoperi în ce condiții au lucrat minerii până în 2015, la închiderea minei Petrila. Ghid ne este Cătălin Cenușă, unul dintre foștii mineri care au scos ultima tonă de cărbune din suberanul de la Petrila și astăzi visează la un turism civilizat în fosta exploatare.

Cătălin Cenușă, fost miner: “Poți să pierzi și două zile cu un singur tur pe care îl facem acum, sunt tururi care durează și 4 ore. De aici se pot lega cu Peștera Bolii, Cheile Jietului…"

Așa poți vedea cum erau vestiarele minerilor și cum s-a transformat în pavilion expozițional baia lor, unde dădeau jos toată negreala din străfundul pământului.

Astfel de mine transformate în spații de cultură, pentru turism industrial, se găsesc și în Germania, în bazinul Ruhr. Chiar lângă localitatea Essen se găsește fosta exploatare Zollverein, transformată în spațiu de vizitare, de concerte, cu muzeu și patinoar, cu spații pentru teambuilding și săli de festivități, cu expoziții de artă și patinoar. O astfel de haina modernă ar putea îmbrăca și mina Petrila, care ar renaște frumos.

Cătălin Cenușă, fost miner: "Până la urmă din ce am văzut, minerit nu va mai fi în zona și cei care vin din urmă ar putea vedea cum au trăit părinții lor, bunicii lor!"

Minerul Cătălin Cenușă crede că generația tinerilor va putea da o nouă viață exploatării Petrila. Asta dacă și Consiliul Județean ar putea cumpăra activele fostei mine, ca apoi să le pună în valoare. Iar prin Valea Jiului umblă vorba că din acest an și până în 2027 Uniunea Europeană va alocă fonduri speciale pentru zone carbonifere. În jur de 750 de milioane de euro ar reveni și României. Sunt bani care, dacă vor fi accesați corect, cu viziune, pot să schimbe radical fața acestor localități.

Promisiunile se fac la fel de repede cum se degradează imobilele neîngrijite. Mai greu e însă să schimbi mentalități, metehne și proaste obiceiuri, în Hunedoara. Un județ în care interesele de grup, de familie și de partid țin pe loc orice formă de dezvoltare modernă.

Hunedoara are stăpâni, și nu puțini, din ambele tabere politice importante. Două tabere hulpave, între care bătălia pentru putere, pentru contracte și pentru frâiele județului are efecte secundare urâte, în dezavantajul hunedorenilor. Urmașii lui Iancu și Matei Corvin trebuie să înțeleagă că nu sunt o simplă masă de manevră, la alegeri. Că în așa ținuturi cu potențial turistic și economic mare, cu atâtea resurse naturale și umane bogate, pot prospera. Cu o condiție: dacă vor ieși la vot în număr mare, ca să își aleagă conducători, și nu stăpâni.