”Ne apără Dumnezeu”. Cum a ajuns Polonia cel mai mare furnizor de muniție și armament al Ucrainei, după SUA

Este rușinos modul în care a fost administrată industria de apărare în România, iar modelul polonez poate să ne pună pe gânduri.

Una dintre puținele fabrici de produse speciale, muniție și armament, încă activă, este Carfil Brașov. Are aproape 400 de angajați care, în primavară, au ieșit în stradă și au protestat spontan pentru mărirea salariilor. De la începutul războiului din Ucraina, activitatea de aici s-a mai revitalizat au apărut noi comenzi.

De la produse militare la închirieri, Metrom Brașov s-a transformat dintr-un mare producător de componente pentru artilerie într-un spațiu de servicii. Astăzi, în curtea Metrom își desfășoară activitatea mai multe companii care au închiriat hale de producție.

Cel mai mare producător de muniție din Polonia este MESKO, companie deținută de stat.

Citește și

România și-a bătut joc de industria de apărare. Din topul exportatorilor de armament, am ajuns dependenți de alte state

Przemyslaw Kowalczuk, membru în directoratul Mesko: ”Muniţie şi rachete. Este în centrul producţiei şi dezvoltării în tot Grupul de armament polonez.”

Suntem într-unul dintre laboratoarele de la Mesko, companie care produce muniție. În aceste dispozitive se amestecă wolframul cu diverse alte substanțe, pentru a se produce muniția necesară diverselor tipuri de proiectile. Este o unitate foarte nouă, dezvoltată în ultimii ani. O parte dintre utilaje sunt cumpărate chiar pe fonduri europene

Przemyslaw Kowalczuk, membru în directoratul Mesko: ”Aproape orice fel de muniţie, dar avem încă şi standarde sovietice, pentru că avem cerere pentru acestea, dar cele mai multe sunt noi, pentru standarde NATO, pentru că este o piaţă în creştere pentru noi. Producem inclusiv muniție pentru tancuri şi obuziere, muniţie de artilerie.”

După căderea blocului comunist, Polonia a trecut și ea printr-o perioada dificilă pentru transformarea modelului economic și militar.

Przemyslaw Kowalczuk, membru în directoratul Mesko: ”Ne-am zguduit în acea perioadă, nu a fost deloc plăcut şi au fost multe greşeli. Dar ce nu s-a schimbat au fost oamenii care au continuat să creadă că această parte a Poloniei, a industriei este absolut uimitoare şi necesară pentru a oferi securitatea generală în regiune.”

Cosmin Savu: Cine a impus această strategie? A impus-o armata sau vine de la industrie sau a fost undeva la mijloc?

Przemyslaw Kowalczuk: ”Bună întrebare! Aceste procese au curs din ambele parţi. Partea militară, armata, este cel mai mare client al nostru şi, simplu spus, aceasta şi-a definit necesităţile, ce obiective voia să atingă într-o anume perioadă de timp. Nu a fost un plan pentru un an sau doi, ci pentru decade. Din cealaltă parte, a industriei, am avut propriile iniţiative.”

După pandemie, criza energetică și războiul ne arată că zone economice sunt cruciale pentru existența unui stat. Și important este să-ți asiguri necesarul în orice moment.

Przemyslaw Kowalczuk, membru în directoratul Mesko: ”Nu există viitor fară investiţii. Tot profitul pe care l-am făcut în ultimii ani l-am investit pentru infrastructura noastră, pentru tehnologie şi în oameni, bineînţeles. Pentru că angajaţii noștri sunt cel mai important activ.”

Polonia este, după Statele Unite, cel mai mare furnizor de muniție și armament Ucrainei.

Przemyslaw Kowalczuk, membru în directoratul Mesko: ”Trebuie să ai furnizori locali, autonomi, pentru elementele critice şi trebuie să deţii tehnologia şi să ştii cum să o foloseşți.”

Din păcate, și la Mija, subfinanțarea și-a spus cuvântul. Și aici e nevoie de investiții în linii noi de producție.

Altădată, una dintre cele mai mari fabrici de armament din Europa, astăzi, Uzina Mecanică Orăștie este cunoscută mai mult pentru grătarele pe care le fac. Aici, activitatea de producție militară a fost întreruptă mai bine de 14 ani.

Anul trecut au început o colaborare cu Uzina Mecanică Mija pentru producția de componente pentru grenade de mână. Curtea, care se întindea pe vremuri pe mai bine de 80 de hecatare, e împărțită între mai multe societăți. Sunt și societăți private care au închiriat sau au cumpărat. Este un aer de paragină, aici, la Orăștie.

Una dintre cele mai mari fabrici de armament din Polonia este Huta Stalowa Wola, unde se fac diverse tipuri de mașini. Noi cunoaștem wole-le, acele excavatoare, acele buldo-excavatoare cu cupe mari. Wole-le erau făcute aici. Parte din această companie a fost vândută unor chinezi care au închis-o. Acum, partea militară a rămas în picioare, este controlată de statul polonez și produce armament.

Și când nu au avut cunoștințe pentru tehnică avansată, au cumpărat licențe și au îmbunătățit produsele.

Și în România s-a făcut un mare contract pentru producerea unui vehicul de lupta cu licență americană, Piranha V. 227 de vehicule blindate pe roți pentru trupe și sprijin logistic, valoarea totală a acordului este de aproximativ 868 milioane de euro.

Conform contractului inițial, mașinile de război ar trebui să fie produse la Uzina Mecanică Bucureșți, dar au existat mari întârzieri din lipsa de personal și a capacității de producție.

Constantin Bucuroiu, Alianța Sindicatelor din Industria de Apărare și Aeronautică: ”Deocamdată nu putem spune de producție la Bucureșți, pentru că deocamdată nu se fac decât integrarea subansamblelor, motor și așa mai departe...”

Despre mașini de lupta proiectate în România, nici pomeneală.

Uzina Mecanică Moreni este ultimul loc în care s-au mai produs mașini de luptă sau transportoare blindate. Ultima mașină care a ieșit pe această poartă a fost în 2007-2008, dar producția nu s-a făcut pentru armata română, ci pentru Bangladesh.

Constantin Bucuroiu, Alianța Sindicatelor din Industria de Apărare și Aeronautică: ”Armata română n-a dat comandă de transportoare noi din 1993, când s-a făcut ultimul transportor Zimbru. În momentul de față, Uzina Mecanică Moreni merge pe reparații, nu am avut producție de transportoare din 2008 când am produs 11 transportoare, de tip 6X6 de tip ambulanță pentru Bangladesh.”

În paralel cu industria de apărare controlată de statul polonez s-a dezvoltat și o industrie privată, care beneficiază de contracte cu ministerul Apărării, dar nu doar atât. Această industrie produce tehnologie sofisticată, fie că vorbim despre drone sau aparatură de comunicații.

Remigiusz Wilk, director de comunicare WB Grup: ”WB Grup este singura companie poloneză care a vândut Statelor Unite licenţe pentru sisteme electronice avansate.”

Sisteme integrate de comunicații, centre de comandă care adună toate informațiile pentru luptă sau drone performanțe, toate acestea sunt produse de grupul privat polonez.

Remigiusz Wilk, director de comunicare WB Grup: ”Sistemul nostru " tăcut" combinat cu senzorii şi cu dronele păstrează un nivel mic de energie în aer. Să vă dau un exemplu, radiourile pentru un întreg batalion, peste 100 de radiouri folosesc exact la fel de multă energie ca şi routerul tău de acasă wi-fi. Chiar şi atunci când sistemul este pluteşte deasupra capului tău este foarte silenţios. Este foarte, foarte bun şi este folosit de Protecţia Civilă în Polonia, dar astfel de sisteme sunt testate în luptă, pe scară largă. Suntem foarte mândri de el. Sistemul care este astăzi folosit în Ucraina are cea mai mare autonomie dintre toate sistemele de acest gen folosite în război în Ucraina.”

Statul deține prin Fondul polonez de dezvoltare 25 la sută din companie.

Remigiusz Wilk, director de comunicare WB Grup: ”Cel mai mare client este şi va fi întotdeauna armata noastră poloneză. Suntem o companie poloneză şi la graniţele noastre sunt ţări foarte agresive.”

Cosmin Savu: Cât de important este să ai propria ta companie, cu sediu în ţara ta pentru a-ţi oferi diferite soluții?

Remigiusz Wilk: ”Cel mai important lucru! Pentru că poate avea încredere în noi!”

Companii private poloneze au ajuns să vândă României tehnică necesară.

Deși avem la Ghimbav o companie aviatică, contractul pentru dotarea serviciului român de urgență a fost câștigat de compania poloneză din Mielec.

270 de milioane de euro plus TVA va plăti România pentru 12 elicoptere.

În țară, se fac planuri pentru revitalizarea industriei de apărare. Se promit investiții masive, dar planurile sunt făcute în spatele ușilor închise de aceiași clasa politică care-a împușcat industria de apărare în ambele picioare.

Industria de apărare a fost distrusă și astăzi este nevoie de decizii radicale pentru a reuși să ocolim dependență față de echipamentele sau tehnologia altora.

Putem să învățăm din lecția poloneză și să ne adaptăm potențialul în funcție de necesitățile noastre, fără a aștepta ajutorul de la alții.