Minunea din Biserica Sf. Mormânt, locul sfânt al creștinilor. Mărturia unui preot

Galerie foto

Spre exemplu, în ziua de Șabat, evreii ultraortodocși n-au voie să facă absolut nimic. Nici măcar să aprindă sau să stingă lumina. Pentru un nepracticant pare o nebunie. Pentru ei însă e un stil de viață la care n-ar renunța pentru nimic în lume.

Așa se întâmplă și în cazul musulmanilor, care consideră că dacă vând unui evreu 10 centimetri de pământ, gestul o să le aducă pedeapsa divină și vor primi 10 centimetri în flăcările iadului.

Și la Mormântul Sfânt sunt tot felul de obiceiuri păstrate de sute de ani. Comunități diferite, religii diferite, în același loc sub soare și sub Divinitate.

Istoria cartierului evreiesc începe încă din vremea regelui David. De-a lungul timpului, evreii au tot fost alungați de aici și de fiecare dată s-au întors. Urmele războiului de 6 zile dintre iordanieini și evrei din 1967 încă se mai văd pe Poarta Sionului. După victoria evreilor, cartierul a intrat într-un amplu proces de restaurare. Apartamentele în zona costă acum foarte mult și printr-o decizie a curții Supreme, palestinienii și cetățenii care nu sunt evrei de origine nu au voie să cumpere proprietăți aici.

Este vineri seară, momentul când evreii intră în Șabat - ziua lăsată de Dumnezeu pentru odihnă. Într-o sinagogă liberal se cânta cu instrumente și au acces și femeile la slujba. La un moment dat toată lumea se îndreaptă cu fața spre ușa pentru a primi Șabatul. Ivan Cohen este cantor.

Ivan Cohen: “Șabatul este ziua în care ne odihnim. Este cea bună metodă să intrăm în Șabat prin rugăciune. Tradiția iudaică spune că trebuie să ne rugăm de 3 ori pe zi, deci această este rugăciunea de seară, când intrăm în Șabat.”

Tzvi Ghiledi s-a născut în România: “Sunt în Israel de 70 de ani. N am vorbit românește de mulți ani. Asta este capitala Israelului. Și este capitala omenirii. Vrem să trăim în prietenie, ceea ce nu este atât de usor. Noi încă ne luptăm ca să fim recunoscuți în partea asta a lumii.”

Pentru evreii ultrareligiosi Șabatul e sfânt, e ziua în care n-au voie să facă absolut nimic. Le este permis să facă doar un anumit număr de pași și trebuie să umble acoperiți cu talit, șalul de rugăciune. Lângă zidurile orașului vechi este cartierul ultra-ortodocsilor evrei, Mea Shearim. Aici, ziarele, televizoarele și internetul sunt interzise. Mulți dintre acești oameni refuză să muncească și să recunoască autoritatea statului. Încă de la marginea cartierului, un clovn cu cruce la gât stă spânzurat de un balcon, mărturie despre cum îi privesc oamenii locului pe creștini. Culmea, este că fix în mijlocul acestui cartier este așezământul ortodox românesc.

Aici, vin la rugăciune românii care lucrează în Israel și pelerinii. Așezămantul a fost construit la începutul secolului 20, după ce regina Elisabeta a intervenit pe lângă regele Angliei pentru a cumpăra pământ în acest loc. Cartierul de ultra ortodocși evrei a fost construit mai târziu în jurul bisericii.

Părintele Teofil, starețul Așezământului Românesc: “Ei au bucuria sărbătorii. Fiecare Șabat este ca un Paște. Nu fac decât lucruri legate de credință. Nu au voie să apese pe un buton. Hotelurile au un program de Șabat, un elevator care se deschide la fiecare etaj. Ca să nu apese pe buton. Nu folosesc mașinile. Merg pe jos. Pentru că în lege este interzis să aprinzi focul. Mașinile se aprind prin scânteie, de aceea ei circulă pe jos. Toate străzile din cartierul ultrareligios sunt închise. În cazul în care uită un aragaz deschis, strigă la noi la creștini să mergem să închidem.”

Geamurile bisericii sunt acoperite cu plasă pentru că nu de putine ori evreii aruncă cu pietre în biserică. Ceva mai jos de așezământ este Poarta Damascului, intrarea în cartierul musulman.

În cartierul arab, evreii cumpără case, spre numultumirea arabilor. Jamal Siam, este unul dintre cei mai cunoscuți palestinieni din zonă. Are casă în apropierea de Muntele Templului. Este o casă unică, patrimoniu UNESCO.

Jamal Siam, palestinian: “Evreii mi-au făcut o ofertă de 2,7 milioane de dolari ca să plec din casă. Evreii vor să plătească. Unii care sunt bolnavi își vând casele. Dar în religia noastră și dacă le vinzi 10 centimetri de teren evreilor, vei primi 10 centimetri ai tăi în iad.”

Parterul casei a fost ridicat acum 850 de ani și aici au trăit musulmani de seamă. Jamal știe că evreii vor să ridice al treilea templu pe locul unde acum musulmanii au moschee, iar asta pentru el înseamnă începutul unui război.

Pe strada lui Jamal, mai multe case au fost cumpărate de evrei. Acum, copiii evreilor care locuiesc umblă doar escortați de gărzi înarmate până în dinți. Și astfel de imagini tot întâlnești în această partea a pământului care ar trebui să fie un loc al păcii, pentru aici e un oraș sfânt.

Ierusalimul de Vest pare o altă lume. Cu blocuri și construcții moderne, cu oameni relaxați care par departe de tensiunile din orașul vechi. Aici tehnologia și cercetarea sunt acasă, iar evreii investesc bani grei în tot ce înseamnă modern și performanță. De departe unul dintre locurile celebre din Ierusalim, este uriașul spital Hadassah, locul în care întâlnești oameni de toate națiile și credințele.

Chaim Lotan este unul dintre cei mai cunoscuți cardiologi din lume. Spitalul arată ca o navă spațială, plină de computere și roboți. Aici operează unii dintre cei buni doctori din lume. Doctorul Chaim Lotan s-a născut la Cernăuți, iar directorul adjunct al spitalului, Bruno Levi e din Bacău.

Spitalul are 25 de săli de operație de ultimă generație, cu roboți și aparatură care ajută la recuperea pacienților și scurtează durata zilelor petrecute în spital.

Ierusalimul de Nord e un adevărat Silicon Valley. Aici inovația este la ea acasă. Ziv Aviram este CEO-ul unei companii care a inventat un sistem care îi ajută pe nevăzători. În lume sunt peste 350 de milioane de oameni care nu văd. Acest sistem le poate ușura viața.

Acum, evreii dezvoltă sistemul în așa fel încât să poată fi conectat la GPS, să-i ajute pe nevăzători să meargă pe stradă și încearcă să convingă guvernele lumii să cumpere sistemul pentru cetățenii lor, inclusiv în România.

În alt colț al Ierusalimului, este un incubator de afaceri pentru toate continetele. Banii pentru pornirea afacerilor vin de la Guvernul Israelului și din fundațîi și corporații internaționale care susțin inovarea.

Am nimerit în Ierusalim în timpul unui festival organizat de-a lungul zidurilor orașului vechi. Împreună cu Dalit, ghid în vechea cetate, am făcut tur al locului. Aproape de Poarta Damascului, evrei, arabi, musulmani și creștini ascultă aceeași muzică și dansează. Pe scenă, evrei și arabi.

Și aceeași atmosfera este și în Yahuda Market, o piață care seara își transformă tarabele în baruri și cafenele. Și aici întâlnești evrei, arabi și oameni din toate colțurile lumii.

Dalit, ghid: “Eu m-am născut și am crescut în Tel Aviv. În urmă cu 20 de ani m-am mutat cu studiile în Ierusalim. Ierusalim e o cu totul altă planetă. Am avut nevoie de ani întregi să mă obișnuiesc cu fețele, sunetele, gusturile. Totul e diferit. Ai cerul deasupra capului și pământul sub picioare, în rest totul e diferit. E o tensiune constantă pentru că avem un amestec de religii și culturi diferite.”

În Biserica Sfântului Mormânt e rândul armenilor să slujească. Aici este locul din care începe totul pentru creștini. În biserică slujesc grecii, franciscanii, armenii și coptii. Slujbele și fiecare colț din biserica sunt împărțite și ținute cu sfințenie de veacuri. Dovadă stă scara care a rămas deasupra intrării în biserica pe care în vechime ieșeau călugării pentru a primi mâncare de la pelerini, evitând astfel taxele pe care le cereau turcii la intrarea și ieșirea din biserica.

Alex Dima: “Ierusalimul este locul în care a curs cel mai mult sânge de pe pământ. În acest loc a curs sângele lui Iisus Hristos. Dincolo de tensiunile și conflictele dintre oameni, de aici începe totul. Pentru creștini, e locul în care Fiul lui Dumnezeu a adus jerfa supremă: a fost răstignit pe crucea de pe Gologota, locul în care oamenii se închină acum și se roagă. Tipsia care marchează locul unde a fost înfiptă crucea a fost donată de familia Cantacuzinilor. De altfel, însemne ale țărilor române găsești pe pereții bisericii, dovadă că aici au ajuns daniile domnitorilor români.”

Românii ajung și acum aici și se roagă în fața mormântului în care a fost așezat Iisus și de unde a înviat. În perete se mai păstrează o bucată din peștera care înconjura mormântul. Este locul din care în ziua Învierii se aprinde lumina pe care patriarhul Ierusalimul o împarte credincioșilor. Dincolo de acestă minune, aici părintele Ioan a văzut alta.

Ioan Meiu, preot: “Cea mai mare minune este că am văzut foarte mulți oameni care s-au schimbat în interior. Consider că această este cea mai mare minune de la Ierusalim. Oamenii care ajung aici ajung să se viruseze și doresc să revină. Să revină că după o hrană foarte dulce pe care o primesc numai de aici din mormântul lui Hristos.”

Mormântul lui Iisus e un magnet pentru creștini. Zidul Plângerii îi atrage pe evrei, iar Domul Stâncii pe musulmani. De mii de ani, Ierusalimul atrage oameni care vin aici din dorința și nevoia de a-l găsi pe Dumnezeu. Odată ajunși aici însă depinde de fiecare în parte cât de mult reușește să se încarce de farmecul și energia acestui loc.