Industria înfloritoare care a fost distrusă în România. Implicația „reginei serelor”, o femeie cu conexiuni politice

O afacere care în ultimii ani a scos tot mai mulţi bani din buzunarul românilor iubitori de frumos.

Dar înainte de a vorbi despre prezent, ne uităm la tranziţia dureroasă care a pus la pământ toate marile capacităţi de sere pentru flori din România şi ne întrebăm de unde sunt aduse buchetele noastre.

Industria şi comercializarea florilor a cunoscut în România schimbări dramatice. De la agonia închiderii unităţilor de producţie, la frenezia importurilor de plante verzi şi flori. Un domeniu care scoate astăzi din buzunarele românilor sute de milioane de euro.

Florile nu mai sunt un lux pentru români, ci o necesitate, o bucurie. Asta se vede în explozia vânzărilor. Industria floricolă a crescut extrem de mult în ultimii ani. Iar asta se vede în vânzări.

Adrian Negrescu, analist economic: „E o piață care crește semnificativ în România, înseamnă că obiceiurile de consum se schimbă de la un an în altul. S-au extins numărul florăriilor, s-au reamenajat, multe dintre ele au devenit mici malluri, în care se vând nu numai flori, se vând inclusiv cadouri personalizate, se vând tot felul de accesorii care contează. Am ajuns la o piață de 2, 7 miliarde de lei în momentul de față, ceea ce este semnificativ raportat la țările din regiune.”

Dacă înainte de 2007, la intrarea noastră în Uniunea Europeană, românii cheltuiau sub 50 de milioane de euro pe achiziţii de flori, astăzi sectorul se apropie de 550 de milioane de euro.

Adrian Negrescu, analist economic: „Cred că ține în primul rând de tradiție. Românii sunt obișnuiți ca în 1-8 martie de flori, de tot felul de sărbători să meară un buchet de flori. Contează la români și vedem frenezia acestor sărbători care se traduce în cifre de afaceri de zeci de milioane de euro pe zi în România. E revelionul florarilor de 1-8 martie, în momente în care întrebări se fac vânzări semnificative, ceea ce nu se întâmplă în alte țări din legiune. Nu veți vedea în Bulgaria, în Polonia sau în Ungaria chiar, astfel de momente în care florile să fie în prim plan cel mai vândut produs al zilei, al săptămânii, al lunii respective, cum este lună martie. Mare parte din această sumă vine şi din fiscalizare, romanii s-au obişnuit să plătească cu cardul şi bonul fiscal este cerut, deşi a rămas o zonă expusă evaziunii fiscale. Problema este însă că majoritatea produselor, peste 80% sunt de import.”

Aproape jumătate din comerţul global de flori şi plante trece prin Ţările de Jos, Olanda. Este vorbva despre multe miliarde. Una dintre cele mai importante industrii din această ţară. Majoritatea transporturilor sunt contractate în Olanda, de aici îşi aduc florarii români produsele şi echipa "România, te iubesc" a mers pe urme afacerilor cu flori până la bursa din Amsterdam.

În ţară au existat mai multe sere de flori care au dispărut, cea mai cunoscută fiind Codlea, dar şi în vestul ţării, la Oradea sau Arad, în Oltenia la Işalniţa, dar şi la Piteşti, Botoşani sau chiar lângă Bucureşti. La Codlea s-au cultivat flori de pe vremea regalităţii. Acolo, saşii braşoveni au făcut în secolul al 19-lea sere după model olandez. După venirea comunismului, în anii '60 s-au făcut investiţii pentru a se produce flori la scară industrială.

Gheorghe Colțan a crescut cu serele în Codlea.

Gheorghe Colțan, localnic: „Orașul florilor era renumit în toată țara românească. Aici am copilărit, aici am crescut și îmi pare rău că au fost serile renumite. Pentru noi e o durere în suflet. Când suntem băștinași de aici, știam ce au fost serile renumite. Că acum să rămână, îmi pare rău. Asta e România noastră. A fost o familie de sași care avea serele Krauser. După aceea s-a trecut în proprietatea statului, a venit comunismul și au fost niște serii renumite. Era o ghivecerie ce nu exista, poate în toată România.”

Deşi România nu avea o tradiţie în creşterea florilor de seră, s-au adus răsaduri de import şi s-au demarat programe de cercetare. Peste 1.200 de persoane lucrau la Serele Codlea înainte de 1989. Între acestea 200 doar la Institutul de cercetare de pe strada Garoafelor.

Au rămas câteva sere aici, era Institutul de cercetări de elită, locul din ţară unde se făceau studii pe legume și fructe. Astăzi nu mai există. În spatele Institutului de cercetare mai sunt câteva sere ţinute în picioare de vecinii de la blocurile din apropiere care îşi pun acolo legumele.

În peste 60 de hectare de sere de sticlă şi pe alte 200 de hectare de câmp deschis se făcea producţia de la Codlea.

60 de hectare de sere, mare parte dintre ele construite și îngropate în pământ. 200 de hectare de teren arabil. Toate acestea erau adunate în 10 ferme care constituiau unul dintre cele mai importante centre pentru producția de flori Din Europa de Est. 10 milioane de fire ieșau de aici din Codlea anual și erau vândute în toată țara, o parte dintre ele și la export. După anii 2000, după privatizare, pe ruinele astea a fost o mare bătaie. Din păcate s-a ales praful.

Declinul a început odată cu privatizarea din 2000. Maria Schuz supranumita "regina serelor", o femeie de afaceri cu conexiuni politice a preluat printr-o tranzacţie controversată Serele Codlea.

Maria Schutz a condus organizaţia de femei a PSD în judeţul Dolj, acolo unde îşi avea şi o parte dintre firme şi de unde a pornit să achiziţioneze la privatizare active importante. Prin societatea Agricolă 2001 Țuglui a devenit proprietară pe cele mai importante sere de flori ale României. Deşi avea asumat un program de investiţii, afacerista a început să dea oameni afară şi să taie serele la fier vechi.

Dezastrul începea la Codlea. În câţiva ani, locul a devenit o ruină.

Cioburile sunt tot ce a mai rămas din vechile sere de aici, de la Oradea. Vegetaţia a crescut în locurile unde altădată creşteau pe garoafe. Este tot ce a mai rămas din serele de la Orser, din Oradea. Sistematizarea era foarte bine făcută. Aici, pe cele 100 de hectare, erau canale de irigatii, dar şi de aburi care să încălzească serele. Foarte multe, hai că zic asta, aici se produceau foarte multe flori. Dar şi legume.

Tot afacerista din Dolj a preluat, cu complicitatea unor angajaţi ai statului, şi Orser, serele din Oradea. Privatizările de la Braşov şi Bihor au făcut obiectul unei anchete DNA Oradea.

O parte dintre serele din Oradea erau încălzite cu apa termală adusă printr-un sistem inovativ. Şi de acesta s-a ales praful. Locurile unde altădată se făcea producţia de flori s-au transformat astăzi într-o problemă de mediu.

După 7 ani de procese, în 2015, Maria Schutz a fost condamnată la 10 ani închisoare. Alături de aceasta şi câţiva directori de la Agenţia Domeniilor Statului care au închis ochii sau au fost părtaşi la înşelăciunea care a dus serele la faliment şi au create prejudicii de milioane de euro.

Terenurile au intrat într-o situaţie juridică incertă, mare parte fiind scoase la lichidare pentru plata prejudiciilor.

În urmă cu un an, pe platforma asta care ține de fostele sere Oradea, comisarii Gărzii de Mediu au descoperit șase containere pline cu deșeuri care nu se știe cum au ajuns aici. Aproape 200 de tone de deșeuri de diverse tipuri, de la sticlă, la materiale textile sau cauciucuri. Nu mai plantăm flori. La Oradea nu se mai plantează flori, ci deșeuri.

Andrei Corlan, comisar general Garda de Mediu: „Vorbim de amplasamente care au fost uitate de timp, amplasamente abandonate, care, din păcate, ajung să fie un spațiu pentru cei care caută să desfășoară activități nu neapărat prietenoase cu mediul. Într-adevăr, în cazul unui control efectuat de Comisariatul Județean Bihor, s-a constatat pe amplasamentul respectiv, s-au constatat containere cu deșeuri municipale, respectiv deșeuri abandonate, depozitate în respectiva incintă. După cum știți, Garda de Mediu este în desfășurare acum cu controlul acolo.”

Şi terenurile de la Braşov au rămas în paragină. În urmă cu câţiva ani, pe locurile unde altădată creşteau flori au crescut mormane de gunoi. Astăzi, o parte dintre terenuri au fost vândute la lichidare şi pe o parte se afla încă dispute juridice.

Deşi nu a executat nici jumătate din pedeapsa, Maria Schuz a fost eliberată înainte de pandemie. Astăzi este de negăsit, deşi există suspiciunea că beneficiază prin interpuşi şi de alte afaceri făcute pe cârca statului.

La marginea Bucureştiului se afla ultimele sere mari ale Bucureştiului, între un complex rezidenţial şi un hotel, mai stau în picioare, dar nu se ştie pentru cât timp.

O parte s-au vândut şi au devenit hotel, iar o parte sunt terenuri de fotbal sau tenis. Mai sunt 2,2 hectare de sticlă ţinute în picioare de un fost director din perioada comunistă.