Fără curent și încălzire sau cu locuințele distruse. Cum arată viețile ucrainenilor după un an de război

Sunt localități care nu au curent electric de mai bine de un an de zile, iar o treime din teritoriul țării este minat. În ciuda greutăților, cei mai mulți ucraineni spun că mai bine stau fără curent și încălzire, decât să cedeze în fața rușilor.

Pierderile umane din acest război sunt teribile. Numărul real de civili şi militari morţi sau răniţi este greu de stabilit cu exactitate pentru că ambele tabere evită să facă publice cifre oficiale. Estimările occidentale vorbesc că Rusia ar fi pierdut peste 180.000 de soldaţi, iar Ucraina 100.000.

Un loc emblematic pentru ucraineni a devenit zidul din piaţa Sfântul Mihail, din Kiev, unde au fost puse pozele soldaţilor ucişi în război. O femeie l-a sunat pe tatăl unui băiat care a pierit în acest an pe front și i-a arătat fotografia de pe zid.

Femeie: „Băiatul studia la colegiu şi mai avea doi fraţi, unul dintre ei este pe front acum. Când a început războiul, a zis: 'Cine să meargă pe front, dacă nu eu?'”.

O soţie îşi plânge soţul, un tânăr de 29 de ani care şi-a pierdut viaţa în februarie, pe frontul din Bahmut.

Femeie: „A plecat să-şi apere ţara, acum trei luni a plecat."

Femeia l-a văzut ultima dată de Revelion, când a fost acasă, într-o permisie de două zile. 

În ceea ce priveşte numărul civililor care şi-au pierdut viaţa în ultimul an, Organizaţia Naţiunilor Unite vorbeşte de peste 7.000 de oamenii, cei mai mulţi fiind ucişi în bombardamente. Dar cifrele reale sunt mult mai mari, spun oficialii. Nu există cimitir în Ucraina în care să nu fluture steagul galben albastru, semn al unei pierderi, în acest conflict dureros.

Au fost raportate aproximativ 65.000 de suspiciuni de crime de război. Anchetatorii ONU au acuzat Rusia de omorârea civililor, atacuri, execuții, tortură și violență sexuală. Trei sute de persoane au fost deja inculpate pentru aceste atrocităţi. 

Fiona Hill, fost oficial al Consiliului de Securitate Națională al SUA, specializat în afaceri rusești și europene: „Putin e gata să sacrifice oricâţi oameni e nevoie. Nivelul de brutalitate este în creştere. Contează şi cum reacţionăm noi la asta. Mereu s-a pus problema "să nu-l provocăm pe Putin! să nu cumva să-i încălcăm liniile roşii!" Dar ce ziceţi de liniile noastre roşii? După al doilea Război Mondial, am zis apăsat: "Niciodată, niciodată, niciodată, nu vom mai permite măcelărirea a milioane de oameni în Europa!" Aflat la 30 de kilometri de Kiev, oraşul Bucea va rămâne în memoria tuturor drept scena unui masacru. Aici, în urmă cu un an, iadul s-a mutat pe pământ pentru câteva săptămâni. Peste 400 de locuitori au fost executaţi de invadatorii care încercau să ajungă în Capitală. Ruşii au intrat cu tancurile pe străzi şi în vieţile oamenilor, pe care le-au zdrobit pur şi simplu. În urma lor, au rămas trupuri sfârtecate, case dărâmate, iar drumul pe care patrulau tancurile s-a transformat în "cimitir". 

Localnic: „În această casă, întreaga familie a fost ucisă. Au fost ucişi şi apoi au fost incendiaţi la capătul acestei străzi. Am fost acolo, unde au fost ucişi motivul pentru care au făcut asta, este că cel care locuia aici, împreună cu familia lui, cânta în corul bisericii, avea o voce angelică, şi avea multe haine tradiţionale ucrainene.”

Preotul din Bucea este cel care, în martie anul trecut, a strâns împreună cu localnicii peste 160 de cadavre din Bucha şi le-au dus într-o groapă comună, în curtea bisericii din oraş.

Andii Halavin, preot: „Începutul înmormântării în masă a început pe 10 martie. Nu era electricitate, gaze nu aveam, morga nu funcţiona. Cadavrele zăceau în morgă, frigiderele nu funcţionau. Cadavrele oamenilor ucişi zăceau pe străzi. Unii erau în maşini, au vrut să fugă, dar au fost împuşcaţi de ruşi. Era necesar să facem ceva, să-i îngropăm pe aceşti oamenii. Cimitirul nostru se află în afara oraşului, fizic era imposibil să ajungi acolo, pentru că ruşii împuşcau tot ce mişca. Şi singurul loc în care puteau fi îngropaţi atât de mulţi oamenii era în curtea bisericii, pentru că spitalul este la 300-400 de metri de aici." Preot: „Aceste imagini sunt de pe 10 martie, dar au fost publicate pe 12 martie, pentru că nu era internet şi cei care au scăpat în acele zile au reuşit să le posteze pe internet. Aceştia sunt localnici care îngroapă cadavrele. Acesta este medicul spitalului.” Reporter: „Câţi oamenii au fost?” Preot: „1.350 de civili au fost ucişi în regiunea Kiev.” 

La conferinţa de presă organizată la împlinirea unui an de la invazia rusă, preşedintele Zelenski a declarat că ceea ce a văzut la Bucea l-a marcat cel mai mult din întreg războiul. Volodimir Zelenski, președintele Ucrainei: „Bucea… Ce-am văzut la Bucea… Momentul în care am eliberat Bucea a fost teribil! Ceea ce am văzut acolo… Diavolul s-a oprit undeva acolo."

La un an de la măcel, localnicii încearcă să meargă mai departe. Lacrimile le curg necontrolat, dar nu au de ales, pentru că aşa arată acum normalitatea lor. Și-au îngropat morții, au curățat străzile își reconstruiesc casele, cu bani din donaţii, fonduri locale şi guvernamentale. În total, 50 de milioane de euro. Sunt peste 300 de muncitori care lucrează la refacerea localităţii. Reprezentant al primăriei Bucea: „Pe această stradă, după cum puteţi vedea, asfaltul a fost deja înlocuit, unele comunicaţii au fost refăcute, altele vor fi reconstruite. Intenționăm, noi ca primărie, împreună cu fundaţiile, cu partenerii noştri, să refacem inclusive gardurile, curţile, pentru că şi ele au suferit pagube importante şi trebuie refăcute." Cele mai multe crime de război au fost semnalate la Borodianka, un oraș de 13.000 de locuitori, aflat la 60 de kilometri de Kiev. Urmele atacurilor sunt peste tot, amintind clipele de groază prin care au trecut locuitorii. Blocurile care nu au căzut, stau să se prăbuşească. Sunt găurite, fără pereți sau geamuri. Aproximativ 300 de oameni trăiesc în containere, după ce locuințele le-au fost bombardate. Sunt probleme cu electricitatea, iar iluminat stradal nu există. Probleme la fel de mari sunt şi în Irpin, unde pe un bloc distrus a apărut și o operă a artistului Banksy.

Camelia Donțu, corespondent Știrile ProTV: „Ne aflăm pe acoperişul unui bloc din Irpin, o localitate aflată la 20 de kilometri de Kiev. Aici s-au dat unele dintre cele mai dure lupte pentru apărarea capitalei. Ruşii au folosit bombe, proiectile şi rachete şi au lăsat în urmă un adevărat dezastru."

Localnic: „Este o schijă de la o bombă. Este foarte ascuţită. Dacă intră în corp … De asemenea, este foarte grea…"

De altfel, povești cutremurătoare sunt în toate localităţile din jurul Kievului. Andriivka este un sat aflat la 60 de kilometri de capitală, unde ruşii şi-au dus la începutul războiului armamentul şi echipamentul.

Invadatorii au locuit în casele oamenilor, în timp ce aceştia se adăposteau în subsoluri. În curţi, încă se mai văd urmele trecerii invadatorilor cutii de conserve şi sticle de băutură.

Localnic: „Avem în beci tot felul de borcane cu mâncare. Pe fiecare borcan am scris anul 2020, 2021. Au mâncat tot ce era din 2021. Mi-au mâncat murăturile, mi-au mâncat roşiile." Localnic: „A fost îngrozitor, pentru că nu aveam curent electric, nu aveam gaz, nu aveam apă. Alergau de la o casă la alta pentru că erau poziţionaţi în afara satului. Și de la fostul CAP lansau rachete." 

Localnic: „Cât au stat aici, ruşii au furat multe. Ne-au furat animalele, ne-au distrus grajdurile cu animale. Ne-au omorât vacile şi le-au mâncat. Au furat mult! Au făcut multă mizerie aici…"

Oamenii ne-au povestit că soldaţii le-au confiscat telefoanele, şi că unul dintre localnici a fost ucis pentru că a reuşit să trimită poze de aici armatei ucrainene. Doi bărbaţi din sat au fost dat dispăruţi încă de atunci şi nu au mai fost găsiţi.

Localnic: „Au luat mobilul fiului meu, i l-au aruncat la picioare şi apoi au tras în telefon." 

Orașele din regiunea Kievului rămân un simbol al distrugerilor masive, dar și al rezistenței în fața invadatorilor ruși. Oamenii încearcă acum să şteargă urmele invaziei ruse. Sunt îndepărtate blocajele care au ţinut tancurile deoparte, dar şi tonele de moloz rămase în urma construcţiilor distruse de bombardamente.

Camelia Donțu, corespondent Știrile ProTV: „Acesta este podul care până acum un an a făcut legătura din Kiev şi Irpin. A fost distrus încă din primele zile de război. Probabil cu toţii avem în minte acele imagini cu oamenii care părăseau oraşul, pe sub acest pod. Acum însă se construieşte unul nou, semn că viaţa merge înainte."

Cu cât te îndepărtezi de Kiev şi te apropii de front, prezența războiului devine din ce în ce mai puternică. Sunt localităţi care stau în beznă de mai bine de un an, iar oamenii se adăpostesc în case bombardate, peticite cu folii de plastic, cum se întâmplă într-un sat aflat în prima linie a frontului, la 40 de kilometri de Herson. De aici forţele ucrainene au rezistat invaziei ruse, dar toate cele 1.000 de case au fost distruse, total sau parţial. 

În martie anul trecut, locuinţa unei femei a fost distrusă de bombardamente, în timp ce se ascundea în beci. 26 de zile a stat în subsol, până când a reuşit să fugă din sat. Acum s-a reîntors la nişte ziduri arse. E tot ce i-a rămas după 20 de ani de muncă.

Femeie: „Intraţi, vă rog. Aceasta este casa noastră. Vedeţi că aici a căzut peretele. Vedeţi gaura aceea, pe acolo a intrat o rachetă. Nu ştiu cu ce a lovit, dar uite că ne-a distrus casa. Casa este distrusă. Totul ars…"

Vecinul lor, un bunic care locuia singur, a fost omorât de schije. L-au îngropat în curte. Un alt bătrân a rămas în sat, sub ploaia de rachete pentru că nu a avut unde să se ducă. S-a adăpostit în beciul casei, unde şi-a improvizat un pat.

Bătrân: „Opt luni am stat în subsolul ăsta. nu ieşeam decât la toaletă. Bombardau de nu puteai scoate capul afară."

O tânără curajoasă a ajutat la evacuarea copiilor din grădiniţă din sat.

Tânără: „Ruşii ştiau că acolo sunt oamenii şi au început să tragă unde eram ascunşi. Noi am luat maşinile din sat, am scris pe ele copii şi am început să plecăm din sat, cine, cum putea. Şi când am plecat, au tras cu rachetele. Şi un copil mic a fost omorât. L-a lovit o schijă şi a fost înmormântat pe marginea drumului." 

Pentru câteva secunde, mâinile unui soldat ucrainean au înlocuit mitraliera cu clapele unui pian, în casa de cultură din acelaşi sat. Imaginile sunt de la începutul războiului.

Camelia Donțu, corespondent Știrile ProTV: „Aceasta a fost o casă de cultură, unde înainte de începerea războiului aveau loc spectacole în fiecare săptămână. A început războiul, iar clădirea a fost bombardată continuu timp de câteva săptămâni."

Soldaţii ucraineni s-au adăpostit la subsol. Era 3 martie 2022. Pe un perete, vedem steagul galben-albastru.

Speranţa şi încrederea în victorie îi ajută pe oameni să meargă mai departe. Nimic nu este mai important decât viaţa. Însă în multe sate, se duce o altfel de luptă pentru supravieţuire. Localnicii trăiesc din ajutoare, pentru că nu mai au unde să muncească. Nici câmpul nu-l mai pot lucra, pentru că terenurile sunt minate. Oficialii de la Kiev afirmă că 30% din teritoriul ucrainean a fost contaminat cu mine terestre. Deminarea ar putea dura zeci de ani.

Dincolo de catastrofa umană, războiul a redus economia Ucrainei cu peste 30% în 2022. Ţară va avea nevoie de mult ajutor pentru reconstrucţie, atunci când luptele se vor termina.

După un an de război, rezistenta Ucrainei şi ajutorul statelor occidentale, nu îi lasă pe ruşi să învingă, dar deocamdată nu putem vorbi nici de victoria ţării vecine. Cât va dura războiul de la porţile României, e greu de estimat, dar noi ca şi ei, ştim că libertatea şi suveranitatea unui popor trebuie aparate cu orice preţ şi oricât va fi nevoie.