Din sala de operații, în biserică. Oamenii lui Dumnezeu ce salvează inimile pacienților. ”Este mai fericit a da decât a lua”

E parte din lecția pe care membrii corului Anastasios au învățat-o de la oamenii pe care îi vizitează, le cântă și îi încântă, oameni aflați de multe ori în suferință. Prin cântarea lor, membrii corului aduc alinare și speranță.

Părinții fraților Simion au venit să-și vadă cel mai tânăr nepot, fiul lui Teodor.

Simion: ”Am venit să dăm binecuvântare pentru cel de-al șaptelea nepoțel al nostru, am vrut să-l ținem în brațele noastre și bineînțeles să facem și rugăciune pentru că așa au obișnuit copiii noștri, rugăciunea pentru mamă, pentru copil, pentru când se naște, să fie făcută de pentru sfintele părintele din familie, adică de mine”.

Tatăl e preot militar în Fălticeni.

Din familie, Iustinian a moștenit rigoarea.

”- Toți sunt îmbrăcați ca tine. De ce? - Trebuie să aibă o prestanță. Au un statut. Trebuie să și-l asume. Care e statutul? De medic, de arhitect, ne uităm la 1900 ce fain erau îmbrăcați, nu e ușor să te îmbraci la costum, dar dacă te obișnuiești nu mai poți scăpa”.

Spre seară, familia se reunește în casa lui Iustinian. Sunt 5 frați.

”Ecaterina, eu, Anastasia, Teodor și Maria care nu e aci. Ecaterina psiholog, medic, medic, medic și Maria acum finalizează facultatea de medicină”.

”Aici e un cabinet de chirurgie plastică, gastro-enterologie, aici derma”.

În 2020, în plină pandemie, împreună cu Teodor și un cumnat s-au lansat în afaceri.

”- În momentul respectiv totul tremura, erau toți, închideau, toți strângeau, toți așa, noi atunci am intrat și am deschis. În 2020, în 15 martie, i-am sunat, până la finalul anului să avem deschise două policlinici. Toți tremurau, toți au închis, lockdown, erau pe cashflow negativ, erau cu cheltuieli din pământ, noi atunci am intrat. Am deschis clinica asta în decembrie 2020 și în ianuarie 2021 clinica de la Bacău. Mai avem unul la Zalău și avem trei în lucru. - Și câți medici aveți, pe total? - La nivel de grup, în jur de 80 de medici lucrează la noi. - Și oameni angajați? - 50 de angajați. Pacienții noi, undeva la 6.000 de pacienți noi, lunar. 6.000 de pacienți noi, lunar”.

Teodor, atunci când nu își tratează pacienții, se ocupă de partea economică a clinicii.

Acasă, în sufragerie, Efrem, fiul lui Iustinian, care vrea să devină polițist, face o slujbă.

”Plec dimineața la 6. Când vin seara și vin Marina cu Efrem și ăștia mici te iau și te încarcă și nu mai ai nicio treabă cu nimic. Are sens totul pentru ce să faci. Ăsta e sentimentul. Poți să pierzi tot, dar dacă ai asta, n-ai pierdut nimic. E o ancoră. Pentru mine a fost important să existe ancora familiei. Unu la mână și 2 la mână- a așezării spirituale, pentru că dacă ai ce să te țină, tot acolo te întorci chiar dacă cazi”.

Pe telefon, mesajele curg tot timpul de la oameni care au suferințe diverse.

”Aici e o hernie de disc. Compresivă și cu fragment migrat în jos”.

La prima oră, în ziua următoare e în sala de operație.

”Să îi arătăm și la Dima. Domnul Dima, ăsta e fragmentul de disc rupt, hernia”.

Două zile mai târziu, pacientul e gata de plecare acasă.

”- Cum sunteți? - Mult mai bine. - V-ați plimbat? - Inima, am ajuns deja acolo la inima dumneavoastră”.

Ceva mai la nord, în Baia Mare și medicul Ferenț e în sala de operație. Are 35 de ani și e cel mai bătrân membru al corului Anastasios. A studiat prin străinătate, a predat la facultatea de medicină din Târgu Mureș, unde a fost și medic. De câțiva ani s-a retras acasă, în Baia Mare.

”Este primul centru non-universitar din România unde se fac operații și pe cord deschis. Primul centru”.

Pătrunde în inima pacientilor și îi salvează. În sală, de multe ori, ore la rând, poartă tot timpul acest costum greu.

”Un om cu suflet mare. Pentru oameni este dedicat”

”Costumul de plumb, 20 și ceva de kg, stă la fiecare intervenție pe mine. Sala în fiecare zi facem fitness pentru că trebuie să ne protejăm de radiații”.

”Și pentru pacient care stă culcat pe masă, nu vrem să fim în locul lui. În principiu, ca să pot să ajung eu, trebuie să încline capul spre stânga. Și îi spun să încline, să pună capul spre stânga sau la unii să se uite că vede biserica. Acolo vede biserica. Unii au auzit și clopotul, cum l-a auzit el. Deci de la noi din sală se vede biserica, este aici aproape. Și muntele, și pădurea înverzită. Și atunci, omul care este în suferință aici, vede codrul. Maramureșeanul vede codrul unde a copilărit și vede biserica. Și atunci e mai încrezător în tot. Asta e ceva ce am remarcat aici”.

În intervenții aproape îi e medicul anestezit Coroiu, pe care l-a adus la Baia Mare de la Târgu Mureș.

”Eu l-am adus în vizită aici. Prima vizită cu Anastasios la un concert de colinde în 2017”.

Împreună cântă pacienților pe holurile spitalului de Crăciun.

”- Dumneavoastră faceți multe pentru noi. - Ce face? - Multe. Un om cu suflet mare. Pentru lume este dedicat. Numa de sărbători ce frumos ne încântați cu colinzi deosebite, care au venit din suflet pentru suflet. Ne bucurăm că avem așa oameni”.

”Ne colindă de Crăciun, chiar foarte bun și răbdător și voce joasă, contează mult pentru sufletul pacientului și al nostru”.

”- Domnul Zaharie, ce faceți? - Așteptăm. Ce faceți?”.

Domnul Mureșan este printre primii pacienți ai doctorului Ferenț.

”Am avut noroc mare în viață și cu dumneavoastră. Nu știu cum a fost. Ați venit la pat, la urgență, v-ați prezentat, v-ați oferit să mă consultați, să mă tratați. Am acceptat că nu știam cine, nu știam doctorii, nu-i cunoșteam. Nu m-a lăsat de mână de atunci până acum”.

”Au mai fost și alți doctori. Scurt, nu mă încasărat. Ai plecat. Salut! E drăguț dânsul, da. Da, da, da. Am stat și în spital. Aici. M-a luat tot. În camera asta mi-a arătat cum funcționează inima, cum bate ce se întâmplă, unde e necazul”.

”Totul trece prin inimă. Pentru că inima le încasează”

Ionuț Ferenț: ”Acesta este privilegiu nobil al unui medic, pentru că el în fiecare zi dăruiește. Și ăsta e serviciul lui, ca să luăm așa, că la urmă este un serviciu, este un job, da, și în fiecare zi i se cere să dăruiască. Noi asta facem în fiecare zi și asta e bucuria noastră, a medicilor, să dăruiască. Este mai fericit a da decât a lua. Asta așa se încheie jurnalul fericirii a părintei lui de la Rohia, Nicolae”.

”- Cum e? Cum e? - Bine. Mai bine. După un infarct este foarte bine. Mă rog. Vă mulțumesc din suflet. Cu drag. - Vă las astăzi acasă, bine? - Mulțumesc. - Mergeți, că vine Paștele. Se aproape sărbătoarea, da? Mulțumesc. Da, ne bucurăm. Mulțumesc mult. Ați avut mare, mare grijă de mine. Am avut o spaimă, dar m-ați făcut bine. Da. Da. Mulțumesc mult. Cu drag să nu vă mai supărați, v-am zis. Asta e la minima e rău, că mă supăr. Se spune că totul trece prin stomac. Nu. Totul trece prin inimă. Pentru că inima le încasează”.

”Toate suferințele și toate durerile trec prin inimă. Să ne protejăm cât se poate, sigur că toate sentimentele, toată lumea are probleme, apar în viață, dar împreună cu biserica, cu credința în Dumnezeu, lucrurile pot să fie trecute mai ușor și greutățile pot să fie trecute mai ușor și atunci nici organismul să nu aibă de suferit, să nu se îmbolnăvească”.

În Cluj, Episcopul Benedict conduce Asociația Sfântul Nectarie care are un centru în care sunt internați oamenii cu boli grave, aflați la final de drum în această lume. Sunt 48 de locuri.

Uneori, Anastasios vine și le cântă. Cântarea lor e pansament pentru acești oameni.

”Dumnezeu este iubire. Și din iubire nu poate veni nimic rău. Doar a îngăduit să vină peste mine asta. Așa mă bucur să vă văd, aveți o privire luminoasă, limpede”.

Episcopul îi ține de mână și le vorbește.

ÎPS Benedict, episcop vicar al Vadului, Feleacului și Clujului: ”Îmi spune oarecând când o cercetam la pat îmi luați durerea ca și cu mâna. Niciodată n-am mai auzit cuvântul acesta atât de adevărat. Și nu faceam nimic. O strângeam de mână. Doar atât. Empatia este fundament al vieții. În general, social vorbind, dar și al meu personal. Noi nu suntem făcuți să fim singuri. A zis Dumnezeu la început. Să nu fie omul singur pe Pământ. Nu e vorba doar de soț și soție. E vorba că noi avem nevoie unul de celălalt. Iar dacă vrem să fim singuri, suntem nefericiți.

Suntem candidați permanenți la nefericire și binele acesta de la ce trebuie să înceapă? De la binele mărunt, de la ce se întâmplă în jurul tău. Cândva am auzit o vorbă frumoasă. Faptul că tu ești sănătos nu e noroc sau întâmplare, ci Dumnezeu vrea să te determine a face bine. Dacă cineva are nevoie de un zâmbet, să îi zâmbești. E greu să zâmbești? Uneori da. Mai ales dacă e vorba de cineva care te supără. Ce poți să mai faci? Să spui un cuvânt. E greu să spui un cuvânt.

Se numește bine când cuvântul acesta se numește bine. Ce mai pot să fac? Pot pur și simplu să împrumut un obiect de care cineva are nevoie. Pot să dau un telefon fără să am un interes. Că noi ne sunăm, când avem nevoie de ceva. De ce nu aș putea să fac lucrul acesta? Dacă are nevoie de un ajutor din partea mea, calea unei teologii mici. Mărunte. Și de aici cred că începe totul. Noi ne exersăm în jurul nostru. Dar e important să începem de undeva. Și undeva e aici și acum”.

Centrul Sf. Nectarie e deschis de 11 ani și până acum au trecut pe aici mai bine de 7.000 de pacienți.

”Suntem singurul spital privat cu servicii gratuite 100%. Servicii gratuite în toată complexitatea”.

”Nu trebuie să facem lucruri mari, dar încercăm să fim prezenți”

Bogdan Chioreanu este medic stomatolog, preot și directorul acestui loc în care totul este gratuit pentru pacienți. Aici a învățat o lecție supremă.

Bogdan Chioreanu, director Centrul de Îngrijiri Sf. Nectarie: ”Dacă te cheamă un prieten diseară să ieșiți la o pizza, să te duci. Să te duci, că nu știi de ce te cheamă și care-i nevoia lui. Să nu cauți scuze că tu ești ocupat, că nu poți, că e obositor, că ce-o mai fi vrând și ăsta acum? Ci să fii prezent acolo. Și cred că e cea mai importantă în viața noastră să fim prezenți, să fim prezenți. Nu trebuie să facem mari lucruri, de fapt nici aici la centrul acesta nu facem mari lucruri, dar încercăm să fim prezenți și să anticipăm nevoile celor care sunt aici, fără să ținem cont de prognostic. Dacă ai ține cont de prognostic, parcă nu ai vrea să mai faci nimic. Că e oricum puțin timp rămas”.

Acum, la marginea Clujului se construiește Centrul de Paliație Sf. Hristofor pentru minori, primul de acest fel din Transilvania și printre puținele din țară. Un loc în care se va aduce alinare unor suflete nevinovate. Și aici totul se va întâmpla gratis pentru micuții pacienți. Iar membrii corului Anastasios ajută ca povestea să prindă formă.

În sala de operație, un alt pacient a fost salvat de medicul Simion.

”Am terminat. Am fost rapizi? Super, cu drag. Sa vă fie de sănătate, mulțumesc pentru ison”.

Și la Baia Mare, încă o inimă bate cu ajutorul medicului Ferenț. Și pacientul medicului Coroiu e bine.

Medicul Simion ajută pe cineva să zâmbească, inginerul Năfăreanu își vede treaba, iar pilotul Daniel Budăi aterizează pentru a veni la slujbă.

În biserica Mănăstirii Negru Vodă, corul Anastasios cântă despre Înviere. Medici, arhitecti, IT-ști, ingineri. În fața semenelor muzicii psaltice, care le arată cât să urce și să coboare în cântare, acești oameni și-au aflat calea, echilibrul.

Îndrumați de medicul Simion, dăruiesc din timpul și energia lor, îi ajută pe cei care îi ascultă să găsească o stare care liniștește sufletul și fac împreună pași spre Dumnezeu. Hristos a înviat!