Culele oltenești se fac fărâme, deși UE ne dă milioane de euro să renovăm patrimoniul

Galerie foto

Așa găsim, din păcate, multe dintre monumentele reprezentative pentru istoria și cultura României.

Cetățile romane sunt distruse de corupție și incompetență, bisericile în care a luat naștere Creștinismul modern se dezintegrează de la o zi la alta. Iar în acest timp, Uniunea Europeană ne pune la dispoziție sute de milioane de euro tocmai să ne îngrijim patriomoniul.

Ne începem vizita în Gorj, unde culele propuse pentru includerea în UNESCO se fac fărâme.

30.148 - este numărul exact al monumentelor istorice de pe teritoriul României. Și cam singurul lucru exact pe care îl știm despre ele.

Statul român nu are o evidență clară a stării lor de conservare, despre unele nu știe nici măcar ale cui sunt sau de câți bani ar fi nevoie pentru a le salva și a le scoate la lumină.

Avem cetăți dacice în vârf de munte, fortificații romane pe malul Dunării , castele medievale și biserici rupestre în care s-a născut Creștinismul modern. Lor li se adaugă conace, cule boiereșți și ansambluri monumentale unice în lume.

Împreună, toate aceste monumente sunt cea mai de preț comoară a României. Ne dezvăluie matricea noastră spirituală și culturală. Adică, ne spun cine suntem noi de fapt ca popor.

Vintilă Mihăilescu, antropolog cultural: “Trecutul, pentru orice stat național, este o resursă, vorbesc foarte pragmatic: "La trecutu-ți mare, mare-i viitorul." Cum argumentez eu că am dreptul să fiu națiune, să fiu un popor, altul decât bulgarii, găgăuzii? Pentru că am avut un trecut nobil valoros, reprezentativ și în ochii mei, dar și pe scena internațională, da dom’ne, ăștia au făcut ceva în viață, sunt un popor!”

Paul Angelescu: “Mă aflu într-un monument pe care statul român îl consideră atât de important, chiar unic în lume, încât a trimis deja documente la UNESCO pentru a fi inclus în patrimoniul mondial.”

Bine ați venit în Cula Cioabă Chintescu. Monument istoric de categorie A, aflat la poziția numărul 367 în lista monumentelor istorice din județul Gorj.

-Cine are grijă de ea?

- Nu a mai dat-o în primire la nimeni. Când trăia tatăl meu, avea tăticul grijă. Acum i-am mai alergat eu de pe aici, că pasc eu vacile pe aici.

Așa arată o clădire înscrisă de România în ceea ce se cheamă lista tentativă UNESCO. Adică în lista de așteptare pentru includerea în patrimoniul mondial.

Responsabilii se uită și se miră:

-Asta este acum în culă, ce părere aveți?

-Ei Doamne, extraordinar!

- Bănuiesc că ați văzut înjurăturile de pe perete. Și după cum puteți vedea zidul, deși e foarte gros, e complet crăpat.

- E compromisă clădirea.

- Cine ar trebui să se ocupe măcar să fie păzite?

- Atributul Muzeului Județean.

- Muzeul Județean de cine depinde?

- Consiliul Județean.

- Și dumneavoastră pe cine reprezentați?

- Absolut, Consiliul Județean, da…

În 1991, statul român a solicitat UNESCO să includă 6 cule olteneșți în patrimoniul mondial. Ele se află și în prezent pe lista de așteptare. În dosarul trimis UNESCO, statul român spune că aceste clădiri sunt mărturia unor civilizații și tradiții unice în lume și că reprezintă o bucată importantă din istoria umanității.

Culele din Oltenia sunt locuințe fortificate, construite de boieri între secolele 8 și 9, pentru a-și apăra averea de hoardele invadatoare. Cula Cioabă a supraviețuit hoardelor invadatoare și a trecut prin două războaie mondiale. Acum, o bătrână din sat a rămas singură care îi poartă de grijă. Spune că, luna trecută, 3 adolescenți au legat cabluri de bârnele de lemn că să tragă de ele și să doboare monumentul.

Pereții groși au crăpat în ultimul an, de sus și până jos. Au început să se încline și în curând o să se pravălească. Bătrâna ne arată două poze vechi că să ne dăm seama cum arată clădirea în vremuri mai bune.

Acoperișul original a dispărut. Cineva a încercat să protejeje clădirea cu unul improvizat din tablă, care între timp s-a găurit. Cula Cioabă se află în proprietatea Consililului Județean Gorj și în administrarea Muzeului Județean. Directorul l-a desemnat pe istoricul Albinel Firescu să vorbească despre cule.

Albinel Firescu, istoric Muzeul Județean Gorj:

- De ce nu o salvați?

- Pentru că nu putem.

- De ce?

- Pentru că nu o avem cu totul în administrare, nu avem terenul de sub ea.

Clădirea este în proprietatea Cosiliului Județean, în schimb terenul pe care se află este deținut de o persoană fizică.

Albinel Firescu, istoric Muzeul Județean Gorj:

- Din punct de vedere administrastiv, culă se află în administrarea Muzeului.

- Și voi știți în ce stare e acum, când vorbim noi?

- Da, știm, dar n-ar trebui să se poată în această culă.

- E dărâmată ușa, a fost vandalizată.

Potrivit Muzeului, Consililului Județan încearca să răscumpere terenul, că să poată interveni pentru salvarea monumentului care ar putea să cadă dintr-un moment în altul.

Mergem la Consiliul Județean să discutăm cu vicepreședintele Gheorghe Nichifor.

- De cât timp sunteți la Consiliul Județean?

-Nu-s de mult, din mai anul trecut.

-Și înainte?

-Director la un liceu.

- Și ce v-a venit?

- Eu știu, ce să-ți spun eu ție, probabil salariul.

- Aveți un plan în momentul de față?

- Da, da, intenția noastră… există o Ordonanță de Urgență 76/2018, prin care s-ar putea rezolva aceste probleme de recondiționare.

Vicepreședintele se referă la un program uriaș de investiții în Cultură, aprobat de guvern pe 17 iulie 2018.

Gheorghe Ivașcu, fost ministru al Culturii: “Guvernul a aprobat în bugetul Ministerului Culturii alocarea sumei de 1 miliard de euro.”

Au trecut de atunci peste 250 de zile, ordonanța înca nu are norme de aplicare, deci banii nu pot fi accesați. Revenim în biroul vicepreședintelui.

Gheorghe Nichifor, vicepreședinte Consiliul Județean Gorj:

- Niciun rost să-l depunem.

- Dar îl aveți?

- Sigur că da.

- Și de câți bani aveți nevoie?

- Deocamdată nu am evaluat.

- Păi n-ar trebui să fie în proiect suma asta?

- Nu am evaluat, cei care lucrează la noi la departamentul juridic s-au împotmolit la capitolul juridic

- Deci n-aveți proiect.

- Nu, intenția…

Îl întrebăm pe vicepreședinte de ce nu proptește măcar pereții ca să îi salveze de la prăbușire.

- Care lege și care articol nu vă permite să interveniți asupra clădirii, dacă terenul nu este al dumneavoastră?

- Păi proprietatea este sacră și inviolabilă, poftim!

- Sunteți 100% sigur că va interzice legea?

- Nu, nu eu nu sunt 100%, eu v-aș putea aduce un jurist în clipă de față, să vă lămurească.

Discuție cu juristul:

- Există vreun impediment, vreo piedică pentru Consiliul Județean măcar să intervină asupra clădirii?

- Desigur, măsuri de conservare se pot lua.

- E o procedură juridică foarte dificilă?

- Nu, nu cred, cred că se pot găsi soluții.

Discuția a avut loc pe 11 martie. Pe 28 martie, ministrul Culturii, instituție direct responsabilă de patrimoniul UNESCO, se duce în vizită de lucru în Gorj.

Daniel Breaz, ministrul Culturii:

-Aveți măsuri pentru salvarea culelor aflate în lista indicativă UNESCO?

-Recunosc, mie personal, mi-a fost adusă la cunoștință pentru prima dată astăzi.

Din cele 6 cule propuse de România pentru UNESCO, jumătate sunt în stare proastă, foarte proastă sau colaps.

Rămânem în Gorj să vizităm și o culă bine îngrijită. Cula Cornoiu a fost ridicat în urmă cu peste 300 de ani. În perioada interbelică, bancherul Constantin Nemtu a cumpărat proprietatea, a renovat-o, a adăugat un conac, un castel de apă și o casă pentru grădinar. Clădirea avea de pe atunci apă caldă, curent și telefon. Comuniștii au confiscat totul. Urmașii lui Constantin Neamțu, o familie de arhitecți româno-francezi, a recuperat-o în 2006. Apoi au făcut ce-au știut mai bine. Au readus-o la viață.

Arhitectul Pierre Bornowski este strănepotul lui Constantin Neamțu.

Pierre Bornowski, arhitect: "Comunismul, cu toate că a naționalizat, în multe cazuri se mai întâmplă ceva și lumii îi era frică să lase totul. Dar, în schimb, în ultimii 30 de ani chiar s-au distrus. După anii ’90, a fost abandonament total și, mai mult, în unele cazuri, chiar să distrugi că să poți să scapi.”

Familia Bornowski a ales să repare, nu să distrugă. Ani la rând au adus în curtea lor meșteri, muncitori și studenți la Arhitectură și Arheologie, atât din România, cât și din Franța. Au analizat materialele originale și tehnicile de construcție, au învățat unii de la alții și s-au apucat de treabă.

Pierre Bornowski, arhitect: “Din 2017, în fiecare vară organizăm o tabără cu studenți și cu meșteșugari, ca să restaurăm locul. Studiul de caz, exercițiul îl facem direct pe construcție. Toate obloanele, toate ușile, toate tâmplăriile pe care le vedeți le-am restaurat cu studenții. Astăzi, ce se construiește e varză în general. Și architectural, și urbanistic, și legat de materia folosită, de durbilitate în sine. Dacă eu finanțez o clădire nouă, vreau să știu că ține în timp. Clădirile astea, primul lor merit e că o culă a rezistat 300 de ani. Eu sunt foarte curios să văd o construcție modernă cât o să reziste.”

Au porțile deschise pentru vizitatori. Clădirile sunt funcționale și locuibile. Acum caută pe cineva care să triasca permanent aici.

Pierre Bornowski, arhitect: “Este un apel deschis, o familie tânără care ar vrea să fie administratorul locului, să trăiască aici. Locul cred că este minunat. E mult de muncă, e clar. Nu mai trebuie să ne oprim, că le-am mutat și le-am salvat. Dacă e o salvare de supraviețuire nu e interesant. Nu, trebuie să le creăm o viață nouă.”

Nu s-au oprit aici. Împreună cu Institutul Național al Patrimoniului și alte asociații au creat harta meșteșugarilor. Pentru a facilita legătură dintre meșteri, arhitecți și proprietari. Pierre spune că asociația să este oricând dispusă să ajute statul să salveze și celelate cule.