„Cea mai fericită țară din lume” a înjumătățit rata sinuciderilor. Cum a reușit să salveze mii de vieți

Miracolul finlandez: cum țara și-a înjumătățit rata sinuciderilor - și a salvat nenumărate vieți

Până recent, Finlanda era cunoscută pentru că avea una dintre cele mai ridicate rate de sinucidere din lume. Însă, în ultimele trei decenii, țara a redus la jumătate numărul de sinucideri printr-o serie de inițiative și intervenții naționale, scrie The Guardian.

Timo Partonen, profesor cercetător la Institutul finlandez pentru Sănătate și Bunăstare (THL) spune că anul 1990 a fost „cel mai negru an din istoria Finlandei în ceea ce privește mortalitatea prin sinucidere".

În acel an, Finlanda a înregistrat 1.512 decese prin sinucidere, potrivit THL, la o populație de puțin sub 5 milioane de locuitori. În schimb, în 2022, Finlanda a avut 740 de sinucideri, la o populație de 5,6 milioane de locuitori, puțin peste media UE.

Citește și

„Fata mea a lăsat un bilet de adio! Spune că vrea să se sinucidă”. Cum a salvat polițista Ramona o tânără de la sinucidere

„Sunt unii ani în care crește puțin, apoi, în anul următor, scade puțin, apoi scade, scade, scade, scade, scade, apoi se oprește din nou", spune Partonen. „Dar, bineînțeles, ne dorim să avem rate mai bune, deci rate mai mici."

Printre inițiativele care au contribuit la această schimbare se numără proiectul național de prevenire a sinuciderilor, care s-a desfășurat între 1986 și 1996 și care a redus mortalitatea prin suicid cu 13%.

Partonen pune succesul acestui program pe seama îmbunătățirii îngrijirii tulburărilor depresive, a depistării mai rapide și mai timpurii și a apariției unor tratamente mai bune.

De asemenea, au fost introduse și metode mai bune în ceea ce privește modul de tratare a altor tulburări psihiatrice, inclusiv abuzul de alcool și tulburările de personalitate. Deși acestea au avut un impact pozitiv, Partonen spune că mulți bolnavi încă nu primesc ajutor, deoarece nu îl caută sau tratamentul este întrerupt.

Dar THL speră să contribuie la schimbarea cifrelor, care s-au stabilizat în ultimii ani, cu un nou proiect de prevenire care se va desfășura între 2020 și 2030. Scopul acestuia este de a reduce și mai mult rata sinuciderilor, în parte prin îmbunătățirea educației publicului, a jurnaliștilor și a furnizorilor de servicii medicale.

Poziția geografică a Finlandei și condițiile meteo nu sunt factori majori care determină rata mare de sinucideri, spune Partonen. 

„De fapt, numărul de sinucideri este cel mai mic în timpul iernii: decembrie, ianuarie, februarie." Nu este clar de ce, dar acestea tind să atingă un vârf primăvara și la începutul verii. „Poate exista un anumit impact al mediului sub forma temperaturii, de exemplu, sau a expunerii la lumină. Așa că oamenii știu că, dacă au fost deprimați timp de luni sau chiar ani de zile, de obicei primăvara este cea mai grea perioadă pentru ei."

Fenomenul este unul universal, cu modele similare întâlnite în emisfera sudică și cea nordică, în cultura estică și cea vestică. 

„Dacă ești depresiv, creierul și corpul reacționează diferit la creșterea expunerii la lumina soarelui. Ar putea să te facă să suferi mai mult de insomnie, spre exemplu. Devii mai neliniștit, anxios, astfel că nivelul de anxietate crește și îți poate agrava depresia”, mai spune Partonen.

După două tentative de sinucidere în copilărie, Veli-Matti Vuorenmaa a învățat să își îngroape sentimentele până la vârsta adolescenței. Gândul la abuzul sexual pe care îl suferise îl înfuria și, în afară de faptul că încerca să glumească cu prietenii despre sinucidere, nu avea cu cine să vorbească despre ceea ce simțea. Era singur.

„La început a fost un iad, pur și simplu", spune studentul în vârstă de 33 de ani. „Dar uneori, ei bine, am uitat de cele mai dureroase amintiri din viața mea. Așa că a devenit mai ușor, dar niciodată nu m-am simțit cu adevărat bine în interior."

În următoarele două decenii, Vuorenmaa a continuat în aceeași direcție, suprimând orice amintire traumatică și mergând mai departe cu viața. Dar în 2020, gândurile sinucigașe au revenit după ce au fost declanșate în timpul unui curs la facultate. Profesorul a vorbit despre faptul că aproximativ 80% dintre agresiunile sexuale nu sunt raportate. „Și mi-am dat seama: "La naiba, eu sunt așa"."

Timp de șase luni a continuat să nu vorbească, înainte de a căuta ajutor la centrul de asistență medicală din colegiul său. Deși a ajutat puțin, spune el, gândurile nu au dispărut, iar în luna octombrie a anului următor, Vuorenmaa a încercat din nou să își ia viața. Din fericire, nu a reușit, iar mai târziu, în aceeași săptămână, a mers pentru prima dată la centrul de prevenire a suicidului Mieli din Helsinki.

„Chiar m-a lăsat să mă văd așa cum eram", spune el. „Că aveam nevoie să fiu salvat. Cam asta este cea mai bună modalitate de a spune asta."

În prezent, grupurile cele mai vulnerabile includ femeile tinere: tentativele de suicid în rândul celor cu vârste cuprinse între 14 și 25 de ani sunt în creștere.

Cea mai mare proporție de tentative e suicid se înregistrează în continuare în rândul bărbaților de vârstă mijlocie, dar compoziția generală s-a schimbat semnificativ în favoarea femeilor. În anii '90, 80% din toate sinuciderile implicau bărbați; acum, în rândul tinerilor sub 25 de ani, procentul este de 60%. 

Numărul sinuciderilor în rândul tinerilor sub 14 ani a crescut, de asemenea, de la aproape niciunul la până la șase persoane pe an. Deși nu există nicio dovadă științifică, a spus Harri Shivola, care se ocupă de instruirea specialiștii care lucrează la Mieli, spune că „acest lucru este probabil legat de acest tip special de hărțuire pe care oamenii îl fac pe rețelele de socializare".

Social media poate îngreuna sarcina profesorilor de a urmări grupurile de prietenie și cine pe cine influențează, dar, în același timp, Sihvola crede că este posibil ca aceasta să fi avut un efect pozitiv asupra singurătății.

Pentru a progresa în continuare în ceea ce privește sinuciderea, oamenii din toate domeniile - de la furnizorii de servicii medicale la elevi - trebuie să se simtă confortabil să îi întrebe direct pe ceilalți despre gândurile suicidare. Și, la fel de important, trebuie să fie dispuși să le asculte răspunsurile.