Continentul dispărut pe care trăiau jumătate de milion de oameni. Descoperirea făcută de cercetători
Galerie foto
Teritoriul subacvatic era atât de mare încât ar fi putut funcționa ca o piatră de hotar pentru migrația din Indonezia de astăzi spre Australia, constată un nou studiu publicat pe 15 decembrie în revista Quaternary Science Reviews, potrivit Yahoo News.
„Vorbim despre un teritoriu care este scufundat la peste 100 de metri sub nivelul mări”, a declarat pentru Live Science Kasih Norman, arheolog la Universitatea Griffith din Queensland, Australia, și autor principal al noului studiu. Această „Atlantidă" australiană atunci când se afla deasupra nivelului mării ar fi conectat regiunile Kimberley și Arnhem Land, care astăzi sunt separate de ocean.
Teritoriul australian făcea parte cândva dintr-un paleocontinent care lega Australia de astăzi, Noua Guinee și Tasmania într-o singură unitate cunoscută sub numele de Sahul.
În ciuda dimensiunii sale, până acum s-au făcut puține cercetări pentru a stabili dacă oamenii ar fi putut locui pâmntul acum scufundat.
„În Australia a existat o presupunere de bază conform căreia marginile noastre continentale au fost probabil neproductive și nu au fost folosite cu adevărat de oameni, în ciuda faptului că avem dovezi din multe părți ale lumii că oamenii au fost cu siguranță pe aceste platforme continentale în trecut", a declarat Norman.
Noul studiu dă peste cap această presupunere. Acesta aduce în atenție date regionale privind nivelul mării între 70.000 și 9.000 de ani în urmă, împreună cu hărți detaliate ale caracteristicilor de pe fundul mării furnizate de cartografierea sonar de pe nave. Această combinație a conturat o imagine a schimbărilor dramatice ale condițiilor de teritoeiu în perioada studiată.
În primul rând, datele au arătat că, între 71.000 și 59.000 de ani în urmă, nivelul mării era cu aproximativ 40 m mai scăzut decât în prezent și a expus un insule la marginea exterioară de nord-vest a continentului australian. Acest arhipelag se afla la o distanță care poate fi atinsă, cu ajutorul bărcilor de voiaj, de insula Timor din Asia de Sud-Est, care la rândul ei nu este departe de Indonezia.
Apoi, între 29.000 și 14.000 de ani în urmă, a avut loc o altă scădere a nivelului mării care a coincis cu vârful ultimei ere glaciare. Aceasta a fost o perioadă în care cantități mari de apă au rămas suspendate în gheață, ceea ce a dus la scăderea și mai mult a nivelului mării.
Între timp, cartografierea sonar a dezvăluit un peisaj în care oamenii ar fi putut foarte bine să se dezvolte: o escarpă înaltă și adăpostitoare, care conținea o mare interioară adiacentă unui lac. Au existat, de asemenea, dovezi ale unor albii de râu sinuoase sculptate pe uscat.