Mărțișor 2024. Legendele Mărțișorului și de ce dăruiesc românii un șnur împletit din alb și roșu în prima zi de primăvară

Galerie foto

Povestea mărţişorului a supravieţuit în diferite forme până în prezent, de la firul simplu răsucit în alb şi roşu până la cel virtual. În această zi, pe lângă mărțișor se trimit și mesaje de 1 Martie.

Obieciul dăruirii Mărțișoarelor la români 

Obiceiul dăruirii mărțișoarelor este o tradiție străveche și bogată în semnificații care a fost păstrată și transmisă de-a lungul generațiilor în diverse comunități etnografice din România. Acest obicei se manifestă în diferite moduri, iar practicile specifice pot varia în funcție de regiune, având fiecare zona particularitățile sale în ceea ce privește momentul dăruirii, formele mărțișoarelor și credințele asociate.

Aromânii, de exemplu, alegeau să ofere mărțișoarele în ajunul zilei de 1 Martie. Mărțișorul consta într-un șnur răsucit din lână albă și roșie, având ciucuri la capete și o monedă veche de argint găurită. Acest șnur era legat la mână, picior sau la mânerul ușii, simbolizând sănătate și prosperitate. De asemenea, era obiceiul de a servi o turtă dulce, fără sare, în loc de pâine obișnuită, pentru a marca venirea primăverii. Grămoștenii, în schimb, aveau un mod distinct de a întâmpina mărțișorul, rostind o urare specifică care aducea noroc și voie bună.

Pe de altă parte, în alte comunități, mărțișorul era dăruit în dimineața zilei de 1 Martie. Copiii, fetele, femeile tinere și chiar flăcăii din unele zone etnografice îl purtau la gât, pe piept sau la încheietura mâinii. Existau și variante regionale în care mărțișorul era scos la anumite sărbători ale primăverii sau înflorirea primilor pomi fructiferi.

Potrivit lui Romulus Vulcănescu, în lucrarea „Mitologie română”, în mitologia românească, în primele zile de primăvară, fetele şi femeile aruncau către cer mărţişoare şi rosteau câteva cuvinte rituale închinate soarelui:

“Sfinte soare, sfinte soare, Dăruiescu-ţi măţişoare, În locul lor mă fereşte De pistrui ce mă-nnegreşte. Ia-mi toate negreţele Şi dă-mi albeţele. Fă-mi faţa ca o floare, Sfinte soare, sfinte soare”

Credințele asociate cu mărțișorul erau diverse și interesante. Purtătorii mărțișorului erau considerați a fi feriți de boli, deochi și farmece, beneficiind de sănătate și noroc. După ce era scos, mărțișorul avea diverse destinații: era păstrat în casă ca o amuletă magică în Transilvania și Banat pentru a feri locuința de trăsnete și molime; în Dobrogea, era ascuns sub o piatră sau un gard pentru a fi protejat de berze; în Muntenia, bănuțul de argint era schimbat pentru a aduce albiciune obrazului și o fire mai plăcută.

Mai mult, existau și practici precum punerea mărțișorului sub cloșcă pentru norocul la pui, sau chiar organizarea unor petreceri dedicate exclusiv femeilor, unde șnurul mărțișorului era agățat în livezi pentru a asigura prosperitatea și fertilitatea pomilor.

Cu toate aceste tradiții, credințele premonitorii nu erau absente. Uscarea trandafirului sau a copacului pe care era agățat mărțișorul în Moldova era asociată cu un semn nefast, sugerând moartea cuiva din casă.

Tradiții și obiceiuri de 1 Martie

Mărţişorul este dăruit mai întâi între oameni, apoi este oferit plantelor şi, prin extensie, întregului Univers. Astfel, prin răspândirea mărţişorului, omul doreşte să echilibreze principiile contrare şi complementare care îi guvernează Universul, precum viaţa-moartea, lumina-întunericul, vara-iarna, masculinul-femininul, semnificaţii cuprinse în albul şi roşul şnurului, potrivit enciclopedia-dacica.ro. Pe vremuri, mărţişorul consta într-un bănuţ de aur prins de un găitan de mătase împletit cu fire albe şi roşii, pe care persoana care îl primea îl purta la gât până când întâlnea prima roză înflorită, pe crengile căreia depunea apoi darul primit. Bănuţul însemna Soarele la trecerea dintre anotimpuri, îmbelşugarea, iar firele albe şi roşii ale găitanului însemnau faţa albă ca un crin şi rumenă ca o roză.

Mărţişor, Mărţişug sau Marţ era consemnat de etnologii începutului de secol XX ca obicei de 1 martie, prezent nu numai la români, dar şi la bulgarii şi albanezii din Balcani. Ţăranii păstrau obiceiul în fiecare început de primăvară, ca semn protector împotriva bolilor şi a nenorocului.

Copiilor li se lega o monedă de argint la mână cu un fir răsucit de lână sau de bumbac alb şi roşu ca să fie feriţi de boală, pe care aceştia îl legau după 12 zile în pom ca să fie pomul roditor. Vitelor li se agăţa fir roşu cu alb ca să fie sănătoase şi la fel, bune de rod, potrivit cercetătorilor de la Muzeul Naţional al Ţăranului Român.

O altă variantă de mărţişor autentic presupune ca şnurul bicolor să fie decorat la capete cu câte un ciucur: unul alb, sub forma unei reprezentări antropomorfe masculine, şi unul roşu, sub forma unei siluete feminine. Unirea masculinului, prin intermediul şnurului, cu femininul reprezintă în context reconcilierea principiilor contrare la nivel teluric şi cosmic, după cum afirma cercetătoarea Sabina Ispas.

În unele sate din Moldova şnurul era confecţionat doar din lână roşie sau neagră, amintind de amuleta folosită împotriva deochiului, destul de răspândită în trecut.

În alte localităţi, mărţişorul era tricolor, în două variante cromatice - roşu, alb şi verde sau roşu, alb şi negru, aşa cum reiese din informaţiile oferite de localnici din satul Hagi-Curda, o localitate cu populaţie preponderent românească, aflată în prezent în Ucraina. Şi moldovenii stabiliţi în nordul Caucazului la mijlocul secolului al XIX-lea au păstrat varianta mărţişorului tricolor, cu firul negru.

Conform studiilor etnologice, mărţişorul este strâns legat de tradiţiile Anului Nou, sărbătorit în trecut în luna martie, ca formă primitivă de celebrare a Anului Agrar, corelat cu ciclurile vegetative şi astronomice.

Preluat de lumea urbană şi devenit modă, firul de bumbac, uneori fir de argint sau de aur, este purtat drept colier şi podoabă, ţinut la piept, primit ca suvenir şi, mai nou, drept cadou.

În prezent, mărţişorul este oferit şi virtual, pe platformele de socializare, prin imagini sau animaţii haioase. 

Țările în care se oferă mărțișoare de 1 Martie 

Mărțișorul este o tradiție populară străveche din regiunea Balcanilor. Pe lângă România, mărțișorul este foarte popular și în alte țări din regiune, precum Bulgaria, Republica Moldova, Serbia, Macedonia de Nord, Albania și Grecia.

În Bulgaria, mărțișorul este numit martenitsa și este făcut dintr-un fir roșu și alb. Martenitsa este purtat timp de o lună și apoi este legat de o ramură de copac pentru a aduce noroc și sănătate.

În Republica Moldova, mărțișorul este oferit ca un simbol al primăverii și al regenerării naturii. Mărțișoarele sunt făcute din diverse materiale și sunt oferite ca daruri pentru a transmite speranță și bucurie.

În Serbia, mărțișorul este numit marta și este făcut dintr-un fir roșu și alb. la fel ca în Bulgaria, marta este purtat timp de o lună și apoi este legat de o ramură de copac.

În Macedonia de Nord, mărțișorul este oferit ca un simbol al primăverii și al norocului.

În Albania, mărțișorul este numit martis și este făcut dintr-un fir roșu și alb.

În Grecia, mărțișorul este numit martaki.

Legende legate de Mărţişor

O poveste legată de Mărţişor spune că Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată frumoasă, pe care un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul său, astfel că lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a învins zmeul în luptă şi a eliberat fata, care s-a urcat înapoi pe Cer în chip de Soare. A venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, însă nimeni nu şi-a amintit de tânărul luptător care zăcea în palatul zmeului, după luptele grele ce le dusese. Sângele cald al tânărului s-a scurs pe zăpadă, până când el a rămas fără suflare, iar în locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei - vestitori ai primăverii.

La români, mărţişorul, ca obiect simbolic, este corelat şi cu Dochia, personaj mitologic, a cărei zi era sărbătorită la 1 martie. Cercetătorul Ion Ghinoiu spune despre şnurul de mărţişor că este o funie a timpului, de 365 sau 366 de zile, toarsă de însăşi legendara Dochie, în timp ce urca cu oile la munte. Asemănător ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia toarce firul anului primăvara, la naşterea timpului calendaristic.

Un mit din Moldova legat de mărţişor spune că în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat că într-o poiană, sub o tufă de porumbari, de sub zăpadă, răsare un ghiocel. Ea s-a hotărât să îl ajute şi a început să dea la o parte zăpada şi să rupă ramurile spinoase. Iarna s-a înfuriat şi a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea. Primăvara a acoperit ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. O picătură de sânge fierbinte a căzut peste floare şi a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului simbolizează sângele ei roşu pe zăpada albă. 

Altă legendă poulară spune că „umblând cu oile prin pădure și torcînd lâna din furcă, Baba Dochia a găsit o parǎ, i-a făcut o bortă (gaură) și a legat-o cu un fir de ață; asta se întâmpla într-o zi de martie și de atunci s-a extins obiceiul”.

  Cercetările arheologice efectuate pe teritoriul României au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărţişorul, datând din urmă cu aproximativ 8.000 de ani. Amuletele reprezintă nişte pietricele perforate şi purtate la gât sub formă de coliere. Pietricele amuletelor erau vopsite în alb şi roşu, aranjate alternativ.

Se presupune că albul şi roşul au fost preferate, întrucât, în acele timpuri, venirea primăverii era întâmpinată cu ritualuri ce constau în sacrificii umane sau animale, cu scopul de a îmbuna zeii. Astfel, în ritual, roşul sângelui era asociat cu viaţa, fertilitatea, adoraţia şi sacrificiul, iar albul era legat de puritatea zăpezii, a gheţii şi a norilor. Astfel, albul şi roşul, puse laolaltă, ar semnifica dorinţa despărţirii de iarnă.

Sărbătoarea Mărţişorului se mai întâlneşte la aromâni, la bulgari, care o numesc Marteniţa, dar şi în Macedonia şi Albania.

Pe 6 decembrie, Mărţişorul a fost acceptat pentru a fi inclus în lista reprezentantivă UNESCO a patrimoniului imaterial al umanităţii. Decizia a fost luată în cadrul sesiunii Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial de la Jeju, Coreea de Sud, potrivit News.ro.