Tradiție în Gorj: ciobanii petrec înainte să urce cu oile pe munte. Cum au petrecut oamenii. „Știm să dansăm foarte bine”
Your browser doesn't support HTML5 video.
Își dau întâlnire an de an la sfârșitul primăverii, chiar înainte să urce cu oile la munte. Nu se vor mai întâlni decât la toamnă, când se întorc mioarele acasă.
Anul acesta, ciobanii din Gorj vor urca mai târziu pe munte. A nins chiar zilele trecute pe Transalpina. Asta nu înseamnă că petrecerea - cu o tradiție de câteva decenii - se amână.
Localnic: „E de mult, de vreo 40 de ani ținem noi minte”.
Reporter: Reușiți să le urcați?
Localnic: „Încercăm, după 1, să se facă putină iarbă că încă e zăpadă”. Localnic: „Tragem speranță să urcăm, așteptăm să se desfacă șoseaua și să crească un pic iarba. Încă mai e zăpadă – și oile – sunt în zonă aici, așteaptă, se uită la munte”.
Localnic: „Ne-a încurcat acum pușcăul ăsta de zăpadă. Sperăm să dea soarele, să o topească să putem ieși”.
Până să se topească zăpada, s-au bucurat de spectacol.
Membru ansamblu: „Asta ne este meseria, știm să jucăm și să dansăm foarte bine”. Membru al trupei de călușari: „Foarte complicat nu este deoarece dacă ai o prestanță anume înveți rapid. E prima dată când venim, foarte frumos”. E o mândrie să porți costumul popular moștenit de la mame sau bunici. Însă nu strică și unul nou - nouț.
Localnic: „Dacă sunt bătrână trebuie să ne mai înoim, facem țoale noi, să apărem mai tinere”. Drumul mioarelor spre munte a fost inclus într-un traseu turistic al transhumanței. Așa că, de la anul, și petrecerea va arăta altfel.
Elena Basarabă – organizatorul festivalului: „Ne dorim un festival pe obiceiuri păstorești, cu animale, nu avem așa ceva. Avem obicei cu urcatul, cu tocanu și acum vrem și transhumanța”. Pe la amiază, localnicii s-au retras lângă pădure, la grătare cu mici și fripturi, unde au rămas până seara târziu.