Sfântul Nectarie, prăznuit pe 9 noiembrie. Cine a fost și de ce i se spunea „vindecătorul de cancer”

Sfântul Nectarie a fost un exemplu de smerenie și sfințenie, iar viața și moartea sa au inspirat și continuă să inspire mulți oameni să se apropie de Dumnezeu și să caute ajutorul său în momentele dificile ale vieții.

Povestea Sfântului Nectarie

Sfântul Nectarie s-a născut pe 1 octombrie 1846 în Silivria, un mic oraș care se află în prezent în Turcia. Părinții săi erau oameni săraci, dar foarte religioși. La botez, a primit numele de Anastasie și a crescut în credința creștină încă de la o vârstă fragedă.

După absolvirea școlii primare, Anastasie s-a mutat la Constantinopol, unde a studiat teologia și a citit scrierile Sfinților Părinți. În același timp, a muncit din greu pentru a-și câștiga existența. La vârsta de 20 de ani, sub îndrumarea Duhului Sfânt, s-a mutat pe insula Hios, unde a devenit învățător. Ulterior, simțind chemarea lui Hristos, a intrat în viața monahală sub numele de Lazăr, la 7 noiembrie 1876, primind îndrumare spirituală de la Sfântul Cuvios Pahomie Hiotul (†1905). După câteva luni, a fost hirotonit diacon și a primit numele de Nectarie, pe care l-a purtat toată viața.

După terminarea studiilor teologice în 1886, Sfântul Nectarie s-a mutat în Alexandria, Egipt, unde a fost hirotonit preot. După câteva luni, a fost ridicat la rangul de arhimandrit. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie l-a hirotonit mitropolit de Pentapole.

Timp de mulți ani, mitropolitul Nectarie a slujit în orașul Cairo și a predicat în biserica Sfântul Nicolae din capitala Egiptului. A devenit un slujitor și un călăuzitor iscusit al sufletelor, fiind cunoscut pentru răbdarea, smerenia și blândețea sa. Era căutat de credincioși și iubit de toți.

Diavolul, văzând că nu poate învinge mândria și iubirea de sine a Sfântului Nectarie, a încercat să-l lovească cu invidia altor ierarhi și slujitori ai Patriarhiei Alexandriei, care îl calomniau în fața patriarhului, acuzându-l că încearcă să-i ia locul. Ca urmare, la 3 mai 1890, a fost eliberat de responsabilitățile sale și i s-a permis să slujească în continuare în biserica Sfântul Nicolae. Cu toate acestea, după mai puțin de două luni, a primit o scrisoare de la patriarh prin care i se cerea să părăsească Egiptul.

Cu toate că nu greșise cu nimic, Sfântul Nectarie s-a supus și și-a cerut iertare de la toți. A acceptat această încercare cu adâncă smerenie și a slăvit pe Dumnezeu. S-a retras la Atena în luna august a anului 1890, fiind sărac, defăimat de cei apropiați și ignorat de lume, având încredere doar în Dumnezeu și în ocrotirea Maicii Domnului. Aici a fost predicator și profesor timp de câțiva ani, apoi a devenit director al școlii teologice Rizarion până în 1894.

A reușit să formeze spiritual mulți tineri iubitori de Hristos, pregătindu-i pentru slujirea preoțească. În taina inimii sale, fericitul ierarh Nectarie era un adevărat isihast și un mare rugător al rugăciunii lui Iisus, care îi aducea multă pace, bucurie, blândețe și răbdare.

Dorind să se retragă într-un loc mai liniștit, Sfântul Nectarie a construit între anii 1904-1907, cu ajutorul mulțimii de credincioși și ucenici, o frumoasă mănăstire de călugărițe pe insula Eghina, aproape de Atena. Aici a organizat o viață de obște, în conformitate cu tradiția Sfinților Părinți.

S-a retras în această mănăstire și a dus o viață înaltă de smerenie și slujire, dedicându-se total rugăciunii și dăruindu-se celor care veneau la el în căutare de binecuvântare, rugăciune și îndrumare spirituală. L-a avut ca ucenic pe Sfântul Cuvios Sava cel Nou (†1948), un mare nevoitor al secolului al XX-lea, care a adormit în Domnul pe insula Kalimnos.

Mulți săraci și bolnavi, lipsiți de orice ajutor, veneau la Sfântul Nectarie ca la tatăl lor spiritual. De aceea, el a poruncit maicilor care se nevoiau acolo să împartă hrana cu cei nevoiași și să nu păstreze nimic pentru ele însele, deoarece Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea pe toți. Cei bolnavi se vindecau prin rugăciunile fericitului Nectarie, deoarece el a fost înzestrat cu darul facerii de minuni.

Într-o vară, când insula Eghina era lovită de secetă, rugăciunile Sfântului Nectarie au adus o ploaie abundentă și recoltele au fost bogate, astfel încât toți au avut suficientă hrană. Din acest motiv, atât laicii, cât și călugării îl cinsteau pe Sfântul Nectarie ca pe un păstor și un vas ales al Duhului Sfânt și îl urmau în toate.

El lucra în mănăstire toată ziua, îndeplinind toate sarcinile necesare și oferindu-și întreaga energie și dragoste pentru slujirea lui Dumnezeu și a semenilor săi. Fie că era vorba de slujbele bisericești, de îndrumarea spirituală a ucenicilor sau de ajutorarea celor nevoiași, Sfântul Nectarie nu se odihnea niciodată în a-și împlini datoria de slujitor al lui Hristos, conform Crestinortodox.ro.

În timpul Primului Război Mondial, insula Eghina a fost ocupată de forțele militare ale Puterilor Centrale. În această perioadă, Sfântul Nectarie a continuat să slujească și să ajute pe toți cei care îi cereau ajutorul, indiferent de naționalitate sau religie. El a fost un simbol de speranță și alinare pentru mulți oameni în acele vremuri grele.

După încheierea războiului, Sfântul Nectarie a continuat să slujească în mănăstirea sa și să se roage pentru binele oamenilor. El a fost un exemplu de smerenie și sfințenie pentru toți cei care l-au cunoscut.

Sfântul Nectarie se afla într-un pelerinaj pe insula Eghina, purtând cu el icoana Maicii Domnului, atunci când a simțit că va muri. În acea vreme, el a dezvăluit ucenicilor săi că va pleca curând la Hristos. Apoi, s-a îmbolnăvit și a fost dus la un spital din Atena. Cu toate acestea, el a răbdat cu tărie toate suferințele și ispitele, așteptând cu bucurie momentul când va părăsi această lume.

După aproape două luni de suferință, Sfântul Nectarie a murit pe 8 noiembrie 1920, eliberându-se astfel de toate ispitele acestei vieți și devenind parte a cetei sfinților lui Dumnezeu. Ucenicii săi, după o perioadă lungă de plâns, l-au înmormântat în biserica pe care el însuși o construise, iar la mormântul său au avut loc multe minuni de vindecare pentru cei bolnavi care veneau cu credință în căutarea ajutorului său.

După mai mult de douăzeci de ani, trupul său a fost găsit în mormânt, complet nestricat și emanând o mireasmă plăcută. La trei septembrie 1953, moaștele sale sfinte au fost scoase din mormânt și așezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru a fi cinstite și binecuvântate.

Apoi, în anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, martor al numeroaselor minuni care se petreceau în preajma moaștelor sale, l-a declarat sfânt, stabilind ziua de nouă noiembrie ca sărbătoare în cinstea sa. Astfel, Sfântul Nectarie a devenit cel mai venerat sfânt din această țară ortodoxă binecuvântată. Zilnic, credincioșii se închină la moaștele sale și la mormântul său, transformând mănăstirea sa de pe insula Eghina într-un loc iubit de pelerinaj în întreaga Grecie.

Pentru cei care doresc să afle mai multe despre viața extraordinară a Sfântului Nectarie și dramele prin care a trecut, recomandăm filmul „Omul lui Dumnezeu/Man of God” disponibil pe VOYO.  

Locul de pelerinaj

Astăzi, mănăstirea Sfântului Nectarie de pe insula Eghina este un important loc de pelerinaj, unde credincioșii vin să se roage și să primească binecuvântarea sfântului. Viața și moartea Sfântului Nectarie sunt un exemplu de credință și sfințenie pentru toți creștinii, iar rugăciunile sale sunt o sursă de putere și alinare în momentele dificile ale vieții.

Minunile făcute de Sf. Nectarie

În ultimul timp, odată cu așezarea raclei cu particule din moaștele sale la Mănăstirea Radu-Vodă, au început să fie consemnate și la noi nenumărate minuni, dovedite cu martori. Astfel, mulțime de pelerini din toată țara au început să sosească la Radu-Vodă. Așteptările lor nu au fost înșelate de către Sfântul Nectarie.

Un astfel de caz a fost cel al fiicei unui preot, Ileana Boncea. După unele analize medicale complexe, i se stabilește diagnosticul: ulcer gastric, crater ulceros de natură malignă. Înainte de intervenția chirurgicală programată, Ileana Boncea vine la Mănăstirea Radu-Vodă, să ceară binecuvântare. Primește din partea Preasfințitului Varsanufie mir de la candela Sfântului Nectarie și se unge în fiecare dimineață.

Îl folosește cu multă încredere în Dumnezeu și în darul Sfântului Nectarie, ascultându-și duhovnicul. Ulcerul malign constatat de medici dispare fără urmă! Profesorul Radu Petrescu, cel care urma să o opereze a constatat că "nu are ce tăia - rana s-a închis"! Femeia a venit imediat la Mănăstirea Radu-Vodă, să-i mulțumească Sfântului Nectarie.

Pelerinajul la Mănăstirea Radu-Vodă

Mănăstirea Radu-Vodă a devenit un loc de pelerinaj important pentru credincioșii din România, datorită legăturii strânse pe care o au cu Sfântul Nectarie. Oamenii vin aici în căutarea vindecării, a alinării și a binecuvântării sfântului. Mărturiile despre minunile săvârșite la moaștele se răspândesc și inspiră credința și speranța în inimile celor care se confruntă cu boli grave.

Minunatele vindecări și acțiunile sfântului sunt considerate ca fiind rezultatul puterii rugăciunii și a credinței.

Rugăciunea de Sf. Nectarie

„O, preasfinte și întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, pri­mește a­ceastă puțină rugăciune de la noi, nevred­nicii robii tăi, căci către tine, ca la un ade­vărat izvor de tămăduiri și grabnic fo­lo­sitor și ajutător prea­minunat scăpând și către sfânt chipul icoanei tale privind, cu la­crimi fier­binți ne rugăm ție: vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia și ticăloșia noastră. Vezi rănile sufletelor și ale trupurilor noastre. Ne rugăm ție, Sfinte Ierarhe Nectarie, grăbește de ne ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și ne sprijinește pe noi, robii tăi. Ia aminte la sus­pinele noastre și nu ne trece cu ve­derea pe noi, ticăloșii și scârbiții, că știm, sfinte al lui Dumnezeu, că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare cine a năzuit la ajutorul tău și cu credință ți s-a rugat nu a rămas nea­jutat. Că cine te-a chemat întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine, în dureri fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai ușurat suferința?

Minunile și ajutorul tău ne-au făcut și pe noi, ticăloșii și scârbiții, să te chemăm să ne vii în ajutor. Știm, o, alesule ierarh, de mulți­mea tă­mă­duirilor pe care le-ai făcut, nou doc­tor fără-de-arginți arătându-te. Nu cu­noaș­tem nici sufe­rință și nici durere pe care să nu le poți alina.

Nu cunoaștem nici o boală căreia tu să nu îi poți aduce tămăduire, dar mai mult decât atât, nu numai că ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau că nu pot fi tămăduite, ci și pe mulți bol­navi i-ai ajutat să se întărească în credință și în răbdare, și să ia plată de la Dumnezeu pentru osteneala lor.

Îngenunchind, ne rugăm ție, Sfinte Ie­rarhe Nectarie, ca să te rogi pentru noi lui Hristos, Cel Ce n-a trecut cu vederea rugă­ciunile tale cele jertfelnice, ci te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri.

Către Acela roagă-te, ca să fim și noi ajutați și miluiți cu rugăciunile tale, și din pagube și necazuri izbăviți, ca să binecu­vântăm pe Dum­nezeu Cel în Treime lăudat, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”