Sfântul Gheorghe, sărbătorit pe 23 aprilie. De ce nu este bine să dormi astăzi

Ziua este marcată, potrivit tradiţiei populare, prin împodobirea caselor cu crengi verzi, care simbolizează renaşterea naturii.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut din părinţi creştini în Capadocia, în timpul împăratului Diocleţian, în secolul al IV-lea. Ajunge în slujba împăratului ca militar şi se confruntă în mod direct cu persecuţiile asupra creştinilor începute în anul 303.

Îşi mărturiseşte credinţa în Hristos şi este întemniţat din cauza acestor convingeri religioase. În încercarea de a fi forţat să renunţe la credinţa creştină, este torturat şi ucis prin decapitare pe 23 aprilie. Această zi rămâne ziua sa de prăznuire.

În iconografie, Sf. Gheorghe apare călare pe un cal, străpungând cu suliţa un balaur. Ipostaza ilustrează o legendă potrivit căreia Sfântul Gheorghe a salvat cetatea Silena din provincia Libiei, terorizată de un balaur.

Citește și

Sfântul Gheorghe 2024. Cele mai inspirate mesaje și felicitări pentru cei care își sărbătoresc ziua de nume

Reprezentarea sfântului biruitor simbolizează modelul de curaj în lupta cu diavolul.

În cele mai multe icoane, Sf. Gheorghe este reprezentat într-o mantie roşie, culoare tradiţională pentru un martir, dar şi ca războinic pedestru sau ca un conducător militar ţinând o cruce în mâna dreaptă şi o sabie în mâna stângă.

În unele icoane Sf. Gheorghe apare însoţit de alţi doi sfinţi militari, Theodor-Tiron şi Dimitrie.

Una dintre practicile răspândite în ziua de Sfântul Gheorghe este împodobirea casei cu plante, obicei care marchează renaşterea naturii. Plantele folosite variază în funcţie de regiune: în Muntenia se pun crengi de stejar sau de păr, în Transilvania se pun rug verde şi leuştean.

În Banat, casele sunt împodobite cu rug sau cu frunză de fag sau gorun.

În tradiţia populară se consideră că aceste simboluri vegetale au rol în protejarea gospodăriei de acţiunea spiritelor rele, spune analist-etnolog Ania Moldoveanu.

De asemenea, oamenii se scaldă, înainte de răsăritul soarelui, într-o apă curgătoare, ca să fie sănătoşi tot anul şi pentru spălarea tuturor relelor.

Busuiocul semănat înainte de răsăritul soarelui e bun pentru cinste: cel care se spală cu rouă de pe el este cinstit de toată lumea. Se mai spune că cine doarme în această zi ia somnul mieilor şi tot anul e somnoros.

Gunoiul adunat în ziua de Sfântul Gheorghe se pune la rădăcina pomilor, ca să rodească bine. În această zi se adună de pe câmp plantele medicinale care se păstrează peste an.

Dacă în ziua de Sfântul Gheorghe va fi rouă multă ori va fi pâclă, e semn de an bogat, iar dacă e ploaie se va face grâu şi fân, potrivit credinţei populare.

Deși multe dintre tradițiile asociate Sfântului Gheorghe nu mai sunt respectate în anul 2024, așa cum se întâmpla odinioară, ar putea fi interesant să le cunoaștem, fiindcă reprezintă o parte importantă a moștenirii culturale a noastră. În conștiința populară românească, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai venerați sfinți, numeroase biserici fiind dedicate lui. Există numeroase orașe în România care poartă numele Sfântului Gheorghe și chiar unul dintre cele trei brațe ale Dunării îi poartă numele. Sfântul Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Armatei Române, a cărei zi de sărbătoare, 23 aprilie, coincide cu cea a sfântului.

Chipul Sfântului Gheorghe, ocrotitorul Moldovei, era reprezentat pe steagul voievodului Ștefan cel Mare. Începutul verii pastorale, conform tradiției străvechi, marchează sărbătoarea creștină a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, eveniment care coincide cu ritualuri antice ce celebrează renașterea naturii.

În picturile religioase, Sfântul Gheorghe este adesea reprezentat călare pe un cal alb, simbol al purității și al soarelui. Alături de Sfântul Dumitru, cunoscut și sub numele de Sânmedru, sărbătorit pe 26 octombrie, Sfântul Gheorghe joacă un rol esențial în calendarul pastoral, fiind considerat începătorul anului agricol. Tradiția spune că vara începe de la Sângiorz și ține până la Sânmedru.

Tradiția Focului Viu relatează că focul ar fi fost adus din lumea zeilor de către Prometeu, fiind aprins de reprezentanții masculinității, în timp ce femeile se ocupau de menținerea lui. Astfel, bărbații sunt cei care, de obicei, aprind focul în ajunul sărbătorii Sfântului Gheorghe. Participanții săriturii peste foc se purifică și se feresc de rele, de farmece, fiind astfel asigurați că vor fi sănătoși pe tot parcursul anului. Conform tradiției, prima scânteie care aprinde flăcările trebuie să provină doar din lemn, iască și paie, fără alte mijloace de aprindere. Fumul rezultat trebuie îndreptat către grajduri, grădini, pentru a alunga spiritele malefice, strigoii și bolile.

Alte tradiții, superstiții și obiceiuri populare legate de Sfântul Gheorghe sunt distribuirea de liliac și leuștean la biserică, pentru a conferi sănătate oamenilor și animalelor pe tot parcursul anului. În unele regiuni, casele sunt decorate cu ramuri verzi de salcie pentru a se proteja împotriva bolilor și pagubelor. Capul familiei, de obicei un bărbat, are responsabilitatea de a așeza ramuri de salcie în diverse locuri, precum porți, ferestre, uși, grădini și morminte, acestea fiind folosite ca remedii împotriva bolilor.