Povestea tragică a doi copii crescuți de bunică. Au rămas pe drumuri, după ce le-a ars casa
Your browser doesn't support HTML5 video.
Și-așa abia o duceau de pe o zi pe alta. Mișcați de povestea lor, vecinii le-au venit în ajutor, după cum au putut.
Femeia de 75 de ani își crește singură nepoții - mama lor s-a decis să își refacă viața și i-a abandonat. Fata are opt ani, fratele ei -12.
Georgeta Cozma, bunica: „Să aibă o casă copiii. I-am crescut de mici și mi-i milă de ei” Reporter: „Aveți puterea să o luați de la capăt?” Georgeta Cozma, bunica: „Nu am nicio posibilitate. Mi-a dat părintele o cameră dar nu pot să stau acolo. Măcar casă să am unde să îi adăpostesc.”Nenorocirea a lovit pe când bătrână era la biserică împreună cu copila. O vecină a văzut flacările și a dat alarma în sat, însă până să poată interveni cineva, casa ardea puternic. Au fost momente de panică: băiatul nu le însoțise pe cele două și putea să piară în incendiu. L-au găsit în grădină.
Ana Gavrilescu, vecină: „A strigat o fată la mine din față de acolo că se vede foc în casă. Cine știe de când era aprins în casă. Nu s-a mai putut face nimic. Când am ajuns acolo ieșise deja flacăra afară.” Reporter: „Se poate descurca bunica singură?” Ana Gavrilescu, vecină: „Nu, nu o să poată singură. Mi-i foarte milă de ea și cu ce am putut am ajutat-o”.Toată nenorocirea a plecat de la un scurtcircuit. Bătrână povestește cu amărăciune că televizorul care s-a sricat a fost primit în dar de la o femeie cu suflet mare.
Georgeta Cozma, bunica: „S-au auzit 2 bufnituri mari și apoi foc foc. S-a dus focul prin țăvile astea de lumină și aici erau țevi până la stâlpi și au făcut legătura că era casa veche. Într- o oră era gata tot”
Reporter: „Aveai multe jucării?” Nepoată: „Da.” Reporter: „După ce iți pare cel mai rău?” Nepoată: „După televizor și după casă.” Reporter: „După ce îți pare cel mai rău?” Nepot: „După câine. A ars.”Georgeta Cozma, bunica: „Copiii trebuie să îi cresc, poate Dumnezeu o să dea pe cineva cu suflet să ne ajute. Copiii să aibă un adăpost că eu nu am nevoie. Pe pământul gol stăm".