Abandonat după naștere lângă un tomberon, a ajuns milionar la 31 de ani. Povestea lui Freddie Figgers, „copilul din gunoaie”
Galerie foto
Tânărul a primit primul său computer la doar nouă ani. Era vechi și nu funționa. Dar acesta a fost începutul unei legături care avea să îl facă un inventator și antreprenor în domeniul telecomunicațiilor.
El povestește că la doar opt ani l-a întrebat pe tatăl său despre cum s-a născut și răspunsul a fost de neuitat. “Mi-a spus: Uite, îți voi spune direct, Fred. Mama ta biologică te-a aruncat, iar eu și Betty nu am vrut să te trimitem la orfelinat și te-am adoptat, iar tu ești fiul meu”, a spus Freddie, conform BBC.
Și exact așa a fost. Freddie era nou născut și a fost găsit lângă un container de gunoi din Florida.
“Când mi-a spus am zis: 'Ok, sunt un gunoi' și m-am simțit nedorit. Dar el m-a luat de umăr și mi-a spus: 'Să nu lași acest lucru să te supere vreodată'”, a punctat inventatorul.
Nathan Figgers și soția sa, Betty, aveau peste 50 de ani când s-a născut Freddie și, deși crescuseră mai mulți copii, s-au hotărât să îl adopte.
Deși părinții care l-au adoptat i-au oferit toată dragostea pe care și-ar fi putut-o dori, nu același lucru se poate spune și despre copiii din cartierul său, care îl necăjeau tot timpul. Aceștia îl numeau “coș de gunoi” și îi spuneau că este murdar și că nimeni nu îl vrea.
“Copiii obișnuiau să mă hărțuiască și îmi spuneau «copilul din tomberon» sau «copilul din gunoaie», «ești murdar». Îmi amintesc că uneori coboram din autobuzul școlii, iar copiii veneau după mine, mă luau și mă aruncau într-un coș de gunoi și râdeau de mine”, își amintește el.
Chiar și pe tatăl său îl chinuiau copiii. “Ha ha ha, uite-l pe moșul cu bastonul”, își amintește Freddie, un astfel de moment.
Dar cu toate acestea, Freddie a crescut având un model bun în părinții lui.
“L-am văzut pe tatăl meu ajutând mereu oamenii, oprindu-se la marginea drumului și ajutând străinii, hrănind persoanele fără adăpost”, spune Freddie.
Despre începutul pasiunii sale pentru computere, Freddie își amintește că își dorea foarte mult unul, dar că nu își permiteau. Însă într-o zi au ajuns la un magazin second hand și a cumpărat un computer, după negocieri cu vânzătorul. A dat 24 de dolari pe el.
“Când am ajuns acasă, computerul nu a pornit. M-am uitat în el și am văzut condensatoarele sparte. Aveam pistoale de lipit, aparate radio, ceasuri cu alarmă, așă că am scos părți din ele și am lipit placa”, își amintește tânărul, care a precizat că după aproximativ 50 de încercări a reușit să pornească acel computer.
La 12 ani, când alți copii se jucau, Freddie a început să repare computerele defecte de la laboratorul școlii. La 15 ani, el s-a hotărât să se lase de școală și să înceapă o afacere cu calculatoare, spre disperarea părinților săi.
Afacerea lui Freddie mergea din în ce mai bine.
Prima invenție profitabilă a lui Freddie a apărut după ce tatăl său a făcut Alzheimer și începuse să se rătăceacă. Așă că, Freddie a realizat un dispozitiv de urmărire și l-a pus în talpa pantofilor tatălui său.
Când starea de sănătate a tatălui său s-a înrăutățit, familia voia să îl înterneze într-un azil, dar Freddie nu a vrut să audă de așa ceva.
“Nu m-a abandonat, așă că nu aveam de gând să îl abandonez”, a spus tânărul inventator, care așa a ajuns să meargă chiar și la întâlniri de afaceri cu tatăl său. Freddie avea 24 de ani când tatăl său a murit.
Apoi, el și-a vândut invenția cu 2,2 milioane de dolari.
Apoi, tot pornind de la un caz din familie, el a inventat un glucometru care transmite nivelul glicemiei unei persoane către o rudă. Și după asta, el a îmființat și propria companie de telecomunicații.