Pe ce dată se vopsesc ouăle de Paşte? Cea mai veche tradiţie de vopsit ouăle de Paşte

Întrebarea este când putem încondeia ouăle ca să nu păcătuim? România este împărţită în această privinţă. Unii cred că numai joia şi sâmbăta, alţii prefera ziua de vineri. Nu există reguli, transmit mesagerii bisericii ortodoxe.

La malul mării în Dobrogea, se păstrează regulă zilei de joi, cu coji de ceapă. În curte, la aer curat, femeile îşi aşează masa de lucru şi pescuiesc cu răbdare oul roşu din cratiţă folosită doar pentru aşa ceva.

În alte provincii, lucrurile stau exact pe dos. La Bistriţa, oamenii ştiu că poţi să vopseşti ouăle în Vinerea Mare sau în Vinerea Seacă. Nici în Oltenia nimeni nu se abate de la acest ritual.

Dincolo de acesta dispută, cei mai relaxaţi par orăşenii. Le iau gata înroşite din supermarket.

Specialiştii în folclor au însă teoria lor: “În credinţele populare se spune că în Vinerea Neagră doar se coace cozonacul şi pască. Ouăle se vopsesc doar în ziua de joi sau de sâmbătă”.

Mult mai relaxat este mesajul bisericii ortodoxe. Preoţii spun că nu există o dogmă care să spună clar în ce zi se vopsesc ouăle. Important este să facem asta.

În trecut culorile utilizate se obţineau din plante, fierbându-se frunzele, florile, coaja sau tulpina acestora.

Culori (vegetale):

►roşu: coajă de măr dulce, frunze şi flori de măr dulce, roiba, flori de sovârf, coajă de măcieş, etc. ►albastru: flori de viorele. verde: frunze de nuc, coajă de arin, coajă şi mugur de măr pădureţ, floarea-soarelui, etc. ►galben: coji de ceapă, coajă de lemn pădureţ, coajă de lemnul câinelui, coajă de malin, etc. ►negru (ouăle negre simbolizează durerea lui Iisus): coaja verde a nucilor, coajă şi fructe de arin, etc.

De obicei fiecare vopsea are instrucțiunile pe ambalaj. Ca sfaturi generale trebuie să adaugi într-un vas îngust și înalt vopseaua și oțetul, acesta din urmă având rolul de la intensifica culoarea și a o fixa. După ce se prepară vopseaua, se adaugă ouăle pe rând și se lasă 3-4 minute în vopsea. Se scot cu atenție și se așază pe o hârtie absorbantă. Pentru a obține un luciu perfect, la sfârșit se ung ouăle cu puțin ulei sau o bucată de slănină.

În noaptea de Înviere, gospodinele duc la biserică un coş cu ouă roşii, pască şi cozonac, care urmează să fie sfinţite de preot. După slujbă şi în zilele care urmează, se obişnuieşte să se ciocnească ouăle, după un ritual anume. Astfel, ca regulă generală, cel mai vârstnic bărbat de la masă este primul care ciocneşte capul oului de capul oului ţinut în mână de un comesean, rostind formula ″Hristos a Înviat!″⁣, la care se răspunde cu: ″⁣Adevărat a Înviat!″⁣. Oul a cărui coajă a plesnit este oferit celui care l-a spart.

În Transilvania, la începutul mesei, capul familiei jertfeşte un ou slujit la slujba din noaptea Învierii, îl curăţă şi îl împarte tuturor membrilor familiei, spre a fi mâncat sacramental, potrivit celor consemnate de Ion Ghinoiu, în ″Obiceiuri populare de peste an″⁣.

Cojile ouălor sunt aruncate fie pe pământ, pentru fertilizarea holdelor, fie pe apele curgătoare, pentru a da de veste Blajinilor că a sosit Paştele. Ciocnitul ouălor simbolizează jertfa Domnului Iisus Hristos şi este permis numai după noaptea de Înviere şi până la Înălţare.