Mărturiile uimitoare unor pacienți care s-au trezit în mijlocul operațiilor. „Nu puteam spune medicului că mor”

„M-am trezit, mă simțeam foarte liniștit. Nu puteam să văd nimic - cred că ochii mei erau puțin deschiși, așa că aveam impresia că oamenii se mișcă în jurul meu. Apoi, am încercat să inspir și nu am putut. Toți mușchii erau paralizați. Mintea mi-a luat-o razna, m-am panicat, nu puteam trage aer în plămâni, nu le puteam spune medicilor și asistentelor din jurul meu că mor. A fost oribil. Cred că cineva a observat că inima a început să-mi bată foarte tare pentru că, brus, am avut senzația că primesc mai multă atenție din partea umbrelor pe care le vedeam, apoi am fost anesteziat din nou. Când am vorbit cu medicul meu mai târziu, a recunoscut că a fost o mică problemă cu anestezia, dar că nu am fost niciodată în pericol. Și-a cerut scuze și am apreciat că situația oribilă nu a fost doar în mintea mea și că ulterior nu a spus că mi-am imaginat”, a povestit o persoană.

„Am ales să fiu sedat și adormit pentru o endoscopie când aveam 17 ani. A fost pentru prima dată când am fost anesteziat și nu a decurs foarte bine. Știu că am gena pe care oamenii cu păr roșcat și palizi o au și din cauza căreia sedarea se face diferit - practiv este nevoie de mai multă anestezie pentru a mă adormi. Anestezicul pe care mi l-au dat m-a adormit pentru 10 minute. M-am trezit brusc și violent în timpul procedurii. Am început să lovesc cu mâinile și picioarele și să trag de endoscop. Medicul și asistenta au încercat să mă țină, dar continuam să lupt cu ei”, a povestit o altă persoană.

„Când tatăl meu și-a înlocuit șoldul, s-a trezit în mijlocul operației. A spus: se auzea de parcă cineva construia o casă. Din fericire, încă era amețit așa că doar s-a uitat la anestezist și i-a spus că vrea să adoarmă din nou. Tatăl mi-a povestit că asistenta s-a panicat când și-a dat seama că este treaz”, a povestit copilul unui pacient.