Avem un sfert din resursa de apă a UE, dar o acvacultură la care „trage” doar corupția. „Suntem Africa Europei”

Știrile Pro TV demarează campania „Prinși în plase de incompetență'', despre mafia peștelui, cu ramificațiile din piscicultură și pescuit.

Acvacultura este un sector în cădere liberă, pierdem anual sute de milioane de euro, deși la cât luciu de apă avem am putea avea producții record. În realitate, avem importuri masive, contracte de consultanță cu dedicație, ferme piscicole convertite în pășuni, braconaj și o piața neagră înfloritoare.

Acvacultura e un domeniu cu potențial uriaș în România. Suntem țara cu 25% din resursa de apă a Uniunii Europene și teoretic ar trebui să fim fruntași la tot ce ține de piscicultură și pescuit. Totul rămâne însă la stadiul de teorie și de speranță.

Cătălin Platon, președintele Romfish: „Sectorul este în cădere liberă!”.

Rareș Năstase: „Avem Dunăre, avem mare, râuri repezi, avem lacuri și în sute de mii de hectare de luciu de apă, cum nu au alții. Ce ne lipsește? Acvacultura”.

Georg Kloos: „Domnule, rudimentar! Suntem Africa Europei!”.

12 iulie 2023. E protest în fața Ministerului Agriculturii. Zeci de piscicultori au ieșit în stradă, supărați că trebuie să dea înapoi banii primiți de la Uniunea Europeană pentru proiecte deja implementate.

Practic, 80% dintre fermierii din acvacultură care au luat fonduri europene ca să își dezvolte fermele piscicole în ultimii șapte ani trebuie să dea o parte consistentă înapoi, din cât au accesat.

Fermierii se plâng că vor da faliment după ce restituie banii europeni primiți  

Se pare că ghidul după care au fost aprobate sumele a fost redactat greșit și n-ar fi văzut asta nici autoritățile noastre, care l-au întocmit, nici cele europene, care au monitorizat accesările.

Abia în acest an, o comisie de anchetă trimisă de la Bruxelles a stabilit că în loc de 50% din finanțare, cât li s-a dat piscicultorilor, aceștia ar fi trebuit să primească doar 10 procente din proiect. Sunt investiții de la câteva sute de mii de euro, până la 3 sau 4 milioane, iar în total ar trebui returnate 30 de milioane de euro și mulți fermieri se plâng că vor da faliment.

George Ionescu, președintele Patronatului Peștelui: „În realitate, ele afectează business-uri care au o valoare mult mai mare, de peste 100 de milioane de euro, pentru că le afectează cash-flow-ul, le afectează relația cu băncile”.

Dorin Crizbășan are o afacere mare cu pește, în județul Brașov. A garantat cu imobile ca să obțină un milion și jumătate de euro, cu care să ridice un restaurant, să refacă diguri, să introducă rețea de canalizare, plus o mică unitate de procesare și să monteze panouri fotovoltaice. A primit însă înștiințare că trebuie să dea 40% înapoi din banii luați, așa că și-a angajat avocat și vrea să se judece cu statul român.

Dorin Crizbășan, administrator afacere în acvacultură: „Ne-am conformat 100%. Au fost declarate proiecte de succes, au fost mândria sectorului, dar azi suntem în situația în care nimeni nu mai vrea să își asume”.

Așadar, o mare brambureală, girată de responsabilii din Ministerul Agriculturii, care au dat banii prin intermediul POPAM, adică Programul Operațional pentru Pescuit și Afaceri Maritime.

„E conflict de interese. Și se strâng sute de mii de euro” 

Afectată este și afacerea tânărului Mihai Ionescu, a cărui familie deține în concesiune mai multe bălți la Fulga, în Prahova și unde au accesat bani europeni pentru o fabrică adusă la stadiul final, cu tot cu dotările moderne aferente.

Mihai Ionescu, antreprenor acvacultură: „Nu numai că se pierde această investiție, și vorbim de o capacitate de procesare de 5 tone pe zi, dar se poate pierde și ce aveam până aici. Probabil că voi intra în insolvență”.

Mihai Ionescu a fost subsecretar de stat și consilier al ministrului Agriculturii, în perioada implementării proiectelor și este fiul unui deputat de Prahova, George Ionescu.

Recunoaște că singurii câștigați din implementarea investițiilor de la care se cer mai nou înapoi banii europeni sunt consultanții acestor proiecte. Care de fapt, ar fi firme de casă ale unor rude ale angajaților de la POPAM. Adică oamenii care acordă fondurile, dau și consultanța pe proiect.

Mihai Ionescu, antreprenor: „Sunt câteva firme care sunt ale soțiilor, oamenilor care scriu măsurile și care dau proiectele mișto. Dar au angajați oameni de specialitate. E conflict de interese. Și se strâng câteva sute de mii de euro”.

Radu Manolache, antreprenor cu afaceri în domeniul piscicol, afirmă că vinovați sunt, deopotrivă, și responsabilii din minister și deținătorii de amenajări.

Radu Manolache, antreprenor: „Să zicem că au fost frate, soră, cumnat etc... dar erau și cei de mai sus... eu aș invita într-o emisiune pe toți miniștrii Agriculturii să vină să ne spună ce au făcut pentru domeniul pisciculturii”.

Șeful POPAM - el centrează, el dă cu capul 

Și, de ani de zile, în instituțiile care gestionează domeniul a fost o perpetuă rocadă de cadre - aceiași oameni pe funcții diferite.

Actualul director al POPAM, programul prin care se acordă finanțări europene în acvacultură, este Gheorghe Ștefan. Anterior a fost secretar de stat la Agricultură, în mandatul ministrului Daea.

Oamenii din domeniu spun că el a centrat, el a dat cu capul, cât timp POPAM, instituție care îi era subordonată în calitate de secretar de stat, a organizat concurs, el s-a prezentat și câștigat. Astăzi aruncă pisica în curtea celor de la ANPA, care țin terenuri la mezat și împiedică dezvoltarea pisciculturii cu bani europeni.

Gheorghe Ștefan, directorul POPAM: „ANPA, din cele 65 de mii de hectare pe care le deține în administrare, în jur de 30 de mii sunt neconcesionate”.

George Ionescu, președintele Patronatului Peștelui: „Faptul că nu sunt introduse suprafețele în circuitul economic. Producția respectivă nu e cuantificată, nu se vede în România, statul nu impozitează. Noi ne-am făcut calcule în cadrul patronatelor și că fiecare tonă de pește produse în țară se plătesc impozite între 600 - 700 de euro, în principal datorită impozitului pe salarii”.

Multe din suprafețele respective sunt în Deltă, dar și în regiunile din spațiul intracarpatic, acolo unde sunt lacuri natural mari.