La 16 ani, și-a sacrificat viitorul pentru a-și crește frații mai mici. Povestea Ionelei

Galerie foto

O zi de trudă înseamnă un codru de pâine și un stomac păcălit. Matematica, româna şi celelalte materii nu pun nimic pe masă, de aici şi abandonul şcolar.

Fraţii mai mari sunt primii sacrificaţi. Fetele se transformă, peste noapte, în mame pentru cei mici, în timp ce băieţii îşi asumă rolul de cap al familiei. Un nou reportaj al campaniei: ''Salvati copiii Romaniei''.

Fundația World Vision România: www.worldvision.ro Contact: Delia Dumea, telefon 0741.668.485 www.painesimaine.ro

Citește și

O fetiță de 12 ani se luptă cu o boală gravă. Cum puteți face donații, inclusiv prin SMS

Lacrimile Ionelei descriu clar şi dureos nu doar propria poveste, ci drama unei întregi familii. Daniela Chituc din Scundu, Vâlcea, are gradul doi de invaliditate din cauza astmului. Îşi creşte singură cei patru copii, în sărăcie.

Ionela, singura ei fată, este şi cea mai mare dintre fraţi. O povară care o urmăreşte încă din copilărie şi de care nu ştie când, cum şi dacă va scăpa. A strâns atâta nefericire în 16 ani, încât nici măcar nu mai poate vorbi despre asta.

Elena Lasconi: ”Vă ajută copiii?” Daniela Chituc: ”Cei mari, da. Fata mă ajută foarte mult, că eu plec la muncă și ea stă cu copiii acasă, efectiv ea e ca o mamă pentru ei.” Elena Lasconi: ”În ce clasă e?” Daniela Chituc: ”Ea normal ar trebui să fie în a zecea, dar dacă mi-a rămas acum, e a șaptea.” Elena Lasconi: ”De ce a rămas repetentă?” Daniela Chituc: ”Pentru că nu avea cine să se ocupe de copii, că eu trebuia să muncesc.”

Ionela a fost nevoită să abandoneze școala, pentru că, de mică, a căpătat o partitură infernală. Nu soră mai mare, ci mamă pentru fraţii ei! Totul, pe fondul unui haos familial din păcate destul de des întâlnit în zonele rurale. Daniela, mama adevărată, a făcut patru copii cu trei bărbaţi diferiţi. Despre care nu mai ştie nimic.

Este într-un moment în care ştie că au fost alegeri neinspirate, dar încă se ascunde după motive de bună credinţă, altfel. A vrut doar un bărbat care să îi protejeze. S-a ales cu o bucăţică de infern.

Daniela Chituc: ”Toate pleacă de la alcool, de la băutură, neînţelegerile, cearta, scandalurile, bătăi.” Elena Lasconi: ”Când era scandal în casă, voi ce simțeați?” Daniela Chituc: ”Nici nu vor să își mai aducă aminte, săracii, că de multe ori Alexandru dormea pe afară. Pentru că închidea ușa și nu-l primea în casă.” Elena Lasconi: ”Și cu tine ce avea, Ionela?” Daniela Chituc: ”Îi bătea pe cei mici și ea sărea între ei și o bătea și pe ea, dacă sărea pentru cei mici.”

Sătulă de bătăi, femeia şi-a luat copiii şi s-a stabilit în comuna Scundu. Trăieşte doar din alocaţiile lor, aşa că opţiunile de cămin pentru familie s-au limitat la o casă dărăpănată, pentru care plăteşte 70 de lei pe lună. Daniela munceşte în permanenţă. Iar asta se vede şi în propria locuinţă, sărăcăcioasă, dar curată.

Daniela Chituc: ”Cel mai mult mi-aş dori un trai bun pentru copiii mei, să le ofer un venit bun şi să aibă casa lor, să nu mai stea pe uşile oamenilor. Și să le pot oferi măcar jumătate, să nu simtă lipsa aşa de mult. De multe ori îmi spun "mama, copilul ăla are haine frumoase, mami vezi că are bicicleta cumpărată de mama sau tatăl lui”. Noi nu avem calculator, multe lucruri care vor ei să aibe.”

Ştie că educaţia joacă un rol important în viitorul copiilor. Şi o doare că Ionela s-a lăsat de carte. Pe de altă parte, variantele, în momentul deciziei, erau două. Mari şi late. Ori îşi abandonează familia şi îi lasă pe cei mici în grija statului, ori trage din răputeri, zi de zi, să îi ţină lângă ea.

Elena Lasconi: ”A fost vreodată să nu aveți ce mânca într-o zi?” Daniela Chituc: ”Da, au fost zile, au fost foarte multe zile. N-am avut pâine, n-am avut de multe ori bani și nu aveam cu ce să merg să iau, ce să cumpăr. Pur și simplu ți se ia pâmântul de sub picioare când vezi că nu au ce mânca. Ei cer, că nu... cei mari mai înțeleg, dar cei mici cer, trebuie să le oferi.”

Şi mai este şi povara astmului. Boala a avansat, iar numărul de ore de muncă s-a restrâns. Aşa că şi Alexandru, cel mai mare dintre băieţi, a început să trudească. Merge cu ziua la muncă, în sat. Aşa l-a cunoscut pe Ovidiu, unul dintre tinerii problemă din Scundu, care a abandonat scoala încă din clasa a cincea. El l-a convins și pe Alex să renunţe.

Daniela Chituc: ”Nu prea e o relaţie foarte bună, pentru că fac anturaje foarte proaste, multe prostii. Mi-a plecat şi de la ore, mi-a făcut şi la școală multe prostii.”

Pe lângă insistenţele mamei de a nu abandona scoala şi cei de la World Vision România au preluat rapid cazul. Alex a fost cooptat într-o tabără de vară şi, din când în când, un psiholog îl vizitează acasă. I-am cerut şi noi sprijinul, pentru a sta alături de băiat atunci când vorbim cu mama. A fost momentul în care puştiul şi-a deschis sufletul. E doar un copil, forţat de viaţă să se maturizeze.

Daniela Chituc: ”Te iubeşte mami pe tine, dacă nu îl iubeam, nu mă răzbăteam pentru el în viaţă.” Psiholog: ”Și Alex o iubeşte pe mami, aşa-i? Bravo. Foarte frumos. Să-i spuneţi mai des lucrul ăsta. Are multă nevoie de dumneavoastră.” Daniela Chituc: ”Da.” Psiholog: ”Eu îl cunosc pe Alex, l-am avut în tabără şi mi-am dat seama că îi lipseşte lucrul ăsta, nu întâmplător am abordat acum subiectul ăsta. Am căutat să fac asta. Eu am avut mai multe discuţii cu el şi mi-am dat seama că îi lipseşte afecţiunea. Acum înţeleg că dumneavoastră aveţi afecţiune, dar nu o manifestaţi. Știţi cât de important e? Și aşa sunt destule probleme, sărăcie, de ce să nu vă faceţi viaţa mai frumoasă doar cu două cuvinte "te iubesc". Știţi cât de mult contează? Înseninează sufleţelele astea. Uitaţi-vă la el că are ochişorii ăştia frumoşi îi avea plini de lacrimi.”

Am mai stat o vreme de vorbă cu Alex, în prezenţa psihologului. Copilul pare să înţeleagă că şansa de a trăi mai bine i-o aduce doar mersul la şcoală. Pe moment, şi-a dat corigențele şi şi-a reluat activitatea.

Profesorii spun că a crescut foarte mult şi, mai important, s-a distanţat de celălalt puşti cu probleme. A fost la un pas de a îngroşa statistica în ceea ce priveşte abandonul şcolar. În prezent, peste 30 de mii de copii se lăsă de carte în fiecare an, iar 270 de mii de copii se află în afara sistemului de învăţământ.

Totuşi, Alex a prins speranţa că, urmând calea educaţiei, îşi poate scoate familia din sărăcie.

Drumul este lung, iar până la capăt, adolescentul mai are câţiva monştri de răpus. Se numără, deocamdată, printre cele zece procente de copii din România care merg la culcare flămânzi. În acelaşi timp, face parte din categoria celor care stau la țară, într-o gospodărie fără dotări sanitare: cam unu din cinci copii.