La 15 ani, detestă școala, iar vecinii se tem că îi va omorî. Cum a vrut mama să-l salveze

Galerie foto

Oficial, pragul critic este clasa a opta, însă în mediul rural cei mici renunță din clasa a patra sau a cincea. Printre ei se numără și Ovidiu, un adolescent de 15 ani, din satul vâlcean Scundu. Un nou reportaj din campania Știrilor PRO TV „Salvați copiii României".

Elena Lasconi: ”Ce îți dorești tu cel mai tare în viața asta?” Ovidiu: ”Să stau degeaba.”

Faceţi cunoştinţă cu Ovidiu. Un adolescent de 15 ani din satul Scundu, judeţul Vâlcea. În mod firesc, la vârsta lui ar trebui să fie liceean. Însă a abandonat scoala în clasa a cincea. Motivul: spune că a făcut oricum prea multă carte şi detestă scoala, colegii şi profesorii.

Ovidiu: ”Nu mi-a plăcut, că aveam o profesoară cam handicapată. Rea, ne lua de urechi, ne dădea palme.” Elena Lasconi: ”Nici română, nici matematică?” Ovidiu: ”Nimic!” Elena Lasconi: ”Nu știi să citești?” Ovidiu: ”Îmi e lene, nu știu că nu mă duc la școală”

Citește și

Familia care trăiește în Pădurea Băneasa de 10 ani. Copiii nu știu ce sunt mașinile sau caii

Nu are chef şi nu vrea să înveţe. Ovidiu spune că preferă să muncească cu ziua şi să hălăduie pe uliţele satului şi prin pădure.

Elena Lasconi: ”Voi cât câștigați după o zi de lucru?” Ovidiu: ”50-60, și e mai ușor decât la școală.”

Mai mult, sătenii spun că Ovidiu nu e nicidecum un băiat muncitor, aşa cum se laudă. Toţi cei care l-au angajat cu ziua l-au alungat pentru că a distrus mai mult decât a făcut .

Vecină: ”Doamnă, ăştia sunt nişte vagabonzi, nu sunt copii de făcut societate în ţara asta, ăştia ne omoară, strânge babele de gât. 

Au fost în două biserici plus în Popeşti pe la nişte femei bătrâne, le-a luat banii. Ce să vă mai spun?

Acum s-au mărit şi nu mai au frică de lume, mie îmi arată pumnul fără să-i zic ceva.

Numai o şcoală de corecţie, altceva nu.”

La prima vedere, s-ar putea spune despre Ovidiu că e un copil neglijat de părinţi, îndepărtat de profesori şi ignorat de asistenţii social, aşa cum se întâmplă în majoritatea zonelor rurale din România. Parţial adevărat. Ovidiu are doi părinţi cu posibilităţi materiale precare, cunoscuţi în comunitate ca şi consumatori de alcool.

Mama lui Ovidiu: ”Să ştiţi că nu beau în cantităţi mari, toată ziua sunt la muncă. Gust un păhărel de vin, de ţuică, la masă, deci nu beau ca să zic că sunt o mamă beţivă, să stau cu capul în nori, să nu ştiu de mine, deci nu consum în cantităţi mari.”

Cu toate problemele de acasă, profesorii susţin că totuşi lui Ovidiu nu i-a lipsit nimic la şcoală şi că mama, aşa beţivă cum o ştie tot satul, îl trimitea întotdeauna bine îmbrăcat, avea mâncarea şi rechizitele. Mai mult, femeia a cerut ajutorul World Vision România ca să îşi aducă copilul pe calea cea bună.

Mina Popescu, psiholog World Vision România: ”Am încercat o consiliere psihologică cu Ovidiu la cerinţa mamei şi la cerinţa cadrelor didactice. La început, a fost de acord Ovidiu, ne-am văzut o dată. În momentul în care a văzut ce se întâmplă acolo, că trebuie să discuţi, să vorbeşti, să povesteşti, să vorbească despre viaţa lui, despre trăirile lui, a refuzat.

Am mers la el acasă de câteva ori l-am căutat împreună cu cadrele didactice, în speranţa că poate îl convingem să vină la scoală. I-am propus activităţi extracuriculare, ceea ce lui îi plac, activităţile în aer liber, numai că în momentul în care a aflat că ar trebui să vină tot în mijlocul copiilor din şcoală, în curtea şcolii, a spus "nu vin în şcoală", de parcă mi-a lăsat impresia să nu-l ţină cineva forţat la ore.

Pur şi simplu nu acceptă ideea cărţii, ideea şcolii, nici măcar la activităţi extracuriculare. Cred că şi şcoala sau sistemul de învăţământ ar trebui să fie într-un alt fel, cred că ar trebui să fie un psiholog în şcoli după părerea mea, ar trebui să fie un psiholog în şcoli, ar trebui să fie permanent, nu aşa cum a fost aici pe perioada din februarie până în iunie cât am fost eu.

Ar trebui să fie un psiholog care să colaboreze cu profesorii, cred că ar trebui să fie programe special pentru copiii ăştia şi să inițieze nişte acţiuni speciale, care să fie atraşi către învăţătură, să fie mai mult valorizaţi.

Din păcate, se întâmplă şi o întărire negativă, adică atunci când copilul nu a venit o perioadă lungă la şcoală şi vine după o altă perioadă la şcoală, în momentul în care vine primeşte un trei pentru că l-a ascultat din materiile la care el nu a fost, ceea ce îl demotivează total, mai mult decât atât, poate critica asta excesivă în faţa colegilor, eu cred că această critică nu face decât să-l demotiveze şi să-şi piardă interesul total faţă de şcoală. Consider o întărire total negativă şi care nu e deloc benefică.”

Aşa că nu e de mirare că aproape 30 la sută dintre elevii care învaţă în şcolile din satele româneşti se lasă de carte. Cel puţin aşa arată cifrele la sfârşitul anului 2017. Problema este că realitatea din teren prevesteşte un peisaj educaţional sumbru. Dacă până în urmă cu doi ani cei mai mulţi elevi din medul rural abandonau scoala după terminarea clasei a opta, în prezent copiii uită de şcoală mult mai devreme.

Director școala gimnazială Scundu: ”Abandonul școlar se întâmplă prin clasa a cincea, a şasea. În ultimii ani avem cam 3-4 copii care au abandonat scoala.

La nivel de gimnaziu, avem cam 60, dar sunt 3-4 copii într-o clasă de 12 elevi.”

Elena Lasconi: ”Ce credeți că se va întâmpla cu Ovidiu?”

Director școală: ”Probabil că va fi abonat la penitenciar sau în sistem judiciar, va intra într-un program din acesta.”

O imagine dureroasă a învăţământului din satele româneşti. Pe lângă abandon şcolar, ne situăm în fruntea ţărilor din Uniunea Europeană cu cea mai mare rată de analfabeţi funcţionali.

Practic, peste 40 la sută dintre copiii români, indiferent dacă au abandonat sau nu şcoala, sunt analfabeţi funcţional. Asta înseamnă că nu pot folosi o hartă şi chiar dacă reuşesc să citească un text, nu înţeleg informaţia pentru a rezolva problemele de zi cu zi.