(P) La ce riscuri te expui dacă nu îți achiți la timp creditele

 

Neplata la timp a ratelor creditelor atrage după sine o serie de neplăceri, care sporesc pe măsură ce perioada de întârziere este mai mare. Consecințele întârzierilor la plată variază în funcție de tipul creditului, de valoarea acestuia, dar și de prevederile din contractul de împrumut semnat între creditor și debitor. În situația în care ai nevoie de o sumă de bani pentru a depăși un impas financiar și ești încredințat că o poți restitui în timp scurt, creditul rapid poate fi soluția ideală. Acesta are scadența la 30 de zile, iar pentru fiecare zi de întârziere la plată se percepe, de obicei, o penalitate de 1% din valoarea sumei împrumutate. În cazul în care debitorul nu achită sumele datorate, instituția financiară sesizează Biroul de Credit și apoi poate aloca împrumutul unor firme de recuperare, iar costurile de revendicare vor fi imputate clientului care a contractat împrumutul.

Ce este Biroul de Credit ?  

Biroul de credit este o bază de date înființată la inițiativa sectorului bancar, care conține informații actualizate, referitoare la orice persoană care a accesat credite, a achiziționat produse în leasing sau a fost asigurată împotriva riscului de neplată. Datele sunt furnizate de instituțiile bancare și instituțiile financiare nebancare, care pot accesa în schimb informații oferite de celelalte unități din sistem. Scopul urmărit este verificarea comportamentului clienților în relația cu alți creditori, în momentul în care aceștia doresc să acceseze un credit.

Ce consecințe are sesizarea Biroului de Credit  

Atunci când restanțele la plată se acumulează, creditorul poate declanșa procedurile de sesizare a Biroului de Credit. Instituția bancară are obligația de a-l anunța pe debitor cu 15 zile înainte de transmiterea informațiilor către Biroul de Credit, iar în cazul în care acesta continuă să nu achite ratele, banca va continua acest demers. Odată sesizat Biroul de Credit, clientul rău platnic primește o „bilă neagră”, iar informațiile referitoare la întârzierile sale vor continua să se acumuleze. În acest mod, persoanei în cauză îi va fi foarte dificil sau chiar imposibil să mai contracteze un nou credit, întrucât orice instituție căreia i se va adresa va constata că are referințe proaste și va refuza să îi acorde împrumutul.

Cum acționează firmele de recuperare  

De obicei, instituțiile creditoare apelează la firmele de recuperare pentru a scăpa de aceste credite neachitate de clienți rău platnici. Creditele neachitate sunt alocate acestor firme, care, după cum le spune și denumirea, se ocupă cu recuperarea datoriilor. În primă instanță, clienți sunt înștiințați că au aceste debite neachitate, iar dacă aceștia nu își demonstrează disponibilitatea de a plăti, firmele de recuperare apelează la mijloacele legale pe care le au la dispoziție.

În ce constă executarea silită  

Banca sau firma de recuperare se adresează instanței pentru obținerea unui titlu executoriu, iar odată eliberat acest document, se trece la stabilirea procedurii de executare silită. Executorul ia legătura cu angajatorul debitorului și cu diferite instituții financiare precum ANAF, Casa de Pensii, Direcția de taxe și impozite de la primărie, în funcție de veniturile și activele persoanei care datorează bani. După aceea, se decide asupra formei de executare silită, iar debitorul este notificat în acest sens printr-o somație trimisă pe adresa care figurează în contractul semnat cu banca și se trece la punerea în aplicare la data comunicată.

Executarea silită se poate face în două moduri, după cum urmează: • Poprirea – constă în recuperarea sumei datorate direct din veniturile debitorului. În cazul în care acesta are o singur creanță, executorul poate dispune poprirea a 30% din veniturile avute, iar dacă există două sau mai multe creanțe, poprirea se face pe 50% din venituri. • Executarea bunurilor mobile și imobile – în cazul acestei proceduri, pe bunurile debitorului se pune sechestru de către executor, fiind ulterior valorificate pentru recuperarea datoriei. În acest caz, legislația prevede o serie de bunuri care nu pot face obiectul executării silite, fiind vorba de bunuri de strictă necesitate. Iată de ce contractarea unui credit este o decizie care trebuie tratată cu maximă seriozitate, mai ales în cazul împrumuturilor pe termen lung, atunci când riscul apariției unor probleme neprevăzute este mai mare.