(P) Fibrilația atrială – cum apare și cum se tratează

Acest organ funcționează precum o pompă, care trimite constant sânge încărcat cu oxigen spre restul corpului. Sângele încărcat cu dioxid de carbon venit dinspre organe ajunge tot la inimă, care îl trimite spre plămâni. La nivelul acestora, sângele este curățat și oxigenat din nou.

Ce este fibrilația atrială?

 

Impulsurile electrice regulate ale inimii fac posibilă contracția miocardului (mușchiul cardiac). Contracțiile regulate produc un ritm cardiac normal - între 60-100 bătăi pe minut. Atunci când impulsurile electrice nu mai sunt generate corespunzător, apar aritmiile.

Fibrilația atrială este o tulburare de ritm cardiac, caracterizată de un puls haotic, dezorganizat, rapid: peste 100-175 bătăi pe minut. Această afecțiune crește riscul de accident vascular cerebral, pentru că favorizează formarea cheagurilor de sânge.

Cauzele fibrilației atriale

 

Fibrilația atrială apare în urma unei probleme la nivelul nodului sinusal. Nodul sinusal este o zonă a inimii care generează impulsurile electrice regulate. Atunci când acesta nu mai funcționează, rolul său este preluat de alte surse de electricitate ale inimii. Însă aceste surse nu asigură un ritm cardiac normal.

Fibrilația atrială este cauzată de probleme structurale ale inimii, apărute din naștere (malformații congenitale) sau în urma unor leziuni produse de:

• Infarctul miocardic acut • Cardiopatia ischemică • Boli ale valvelor cardiace • Hipertensiune arterială • Probleme ale tiroidei • Infecții virale • Boli pulmonare • Unele medicamente sau substanțe consumate excesiv (tutun, alcool, droguri) • Intervenții chirurgicale anterioare.

Există și persoane care suferă de fibrilație atrială fără să prezinte o deteriorare sau o anomalie la nivelul inimii. În acest caz, cauzele nu sunt cunoscute, iar aritmia nu produce complicații serioase.

Riscul de dezvoltare a fibrilației atriale crește odată cu vârsta și este favorizat de obezitate, alcoolism cronic, alte boli cronice (diabet, insuficiență cardiacă, sindrom metabolic, boala cronică de rinichi, hipertensiunea arterială), dar și de factori genetici.

Cum se manifestă fibrilația atrială?

 

Există cazuri în care fibrilația atrială nu are simptome. Însă alteori această aritmie produce unele manifestări:

• Palpitații • Slăbiciune • Oboseală • Capacitate scăzută de efort • Amețeli • Dureri în piept • Dificultăți de respirație.

Complicațiile fibrilației atriale sunt insuficiența cardiacă și accidentul vascular cerebral.

Diagnostic și tratament

 

Diagnosticul de fibrilație atrială este stabilit în urma efectuării unor investigații: electrocardiogramă (EKG), ecografie cardiacă, radiografie toracică, monitor holter EKG, analize de sânge, test de efort.

Pe termen scurt, fibrilația atrială se tratează prin medicamente de cardioversie și cardioversie electrică. Cardioversia electrică presupune transmiterea unor șocuri electrice, care să echilibreze pulsul. Pe termen lung, fibrilația atrială necesită administrarea de medicamente care să controleze circulația sangvină și să prevină formarea de cheaguri.

Ablația fibrilației atriale este o procedură minim-invazivă de tratament, care constă în introducerea unor tuburi subțiri (catetere) prin vasele de sânge, după efectuarea unei înțepături. La nivelul inimii, introduce prin tuburi instrumente de mici dimensiuni care distrug țesutul care generează tulburarea de ritm. Astfel, ritmul cardiac este normalizat.

Tratamentul trebuie combinat cu un stil de viață sănătos (renunțarea la fumat, la alcool, adoptarea unei diete sănătoase, activitate fizică regulată) și vizite periodice la medicul cardiolog.

Așadar, fibrilația atrială poate fi uneori periculoasă. Deoarece boala poate fi asimptomatică, este important să acorzi atenție controlului medical de rutină, care poate depista din timp această afecțiune.