(P) Ceasurile și evoluția lor în istoria omenirii

Diferite tipuri de ceasuri au fost inventate pentru a satisface această dorință, de la cadrane solare la ceasuri inteligente sofisticate. Istoria ceasului a evoluat alături de cea a omului.

Primele metode folosite pentru măsurarea timpului au fost elemente naturale precum soarele și stelele. Aceste sisteme aveau dezavantaje și variabile pe care omul nu le putea controla: cer înnorat, de exemplu. Acesta este modul în care acuitatea și inteligența umană prind contur, concepând noi metode de măsurare. Odată cu trecerea secolelor, schimbările sunt abisale, iar drumul parcurs este lung.

Evoluția ceasului  

Primele metode imprecise și elementare se nasc practic la începutul istoriei umane. Ceasurile de foc erau folosite pentru a marca timpul necesar flăcării să se stingă. Mai târziu au venit clepsidrele, care sunt bine cunoscute și astăzi, și ceasurile de apă care funcționează în mod similar. Aceste metode nu au indicat timpul, dar au fost folosite pentru a măsura intervale de timp.

În China s-au construit ceasuri bazate pe viteza de ardere. De niște bețișoare din lemn etalonate erau legate, cu fire de mătase, bile metalice. Rând pe rând, firele ardeau, lăsând să cadă, la intervale regulate de timp, micile sfere metalice într-un recipient.

Ideile zilei pentru un ceas bărbătesc - oferte și reviews eMAG

Se crede că caldeii au inventat cadranul solar, format dintr-o tijă încorporată într-un cadran, care în Grecia a devenit mai târziu foarte popular și a luat ulterior forme multiple.

Ceasul în Evul Mediu  

În secolul al XII-lea au fost inventate ceasurile mecanice, care au funcționat cu sistemul de „reglare cu foliot” din franceza „faire le fou”, referindu-se la „învârtirea ca nebunul”. Aceste dispozitive au fost plasate în locuri publice, cum ar fi biserici, catedrale și primării. La început au fost construite de lăcătuși, erau din fier și aveau doar un ac.

Ceasul în epoca modernă  

Adevărata revoluție a venit în 1656 cu ceasul cu pendul, care a dat ora cu mai multă precizie și a avut un ac secundar, axa minutelor. Sistemul său se bazează pe oscilație și echilibrare armonică în intervale egale de timp. Problema cu acest sistem a fost că cerea să fie static, deci nu au fost utilizate pentru alte sarcini, cum ar fi navigarea. Așa s-a inventat în 1675 echilibrul spiralat, care a stat și la originea ceasului de buzunar. Ambele cazuri erau ceasuri lichide ale căror sisteme de operare au rezistat în timp. În 1574, primul ceas de buzunar cunoscut este confecționat din bronz cu reprezentări religioase pe ambele părți.

Ceasul în epoca contemporană  

La începutul secolului al XIX-lea, Louis Berthoud, ceasornicar elvețian, a inventat cronometrul și a perfecționat sistemul de întoarcere a ceasului. Un fapt curios în istorie a fost ceasul de mână, inventat în 1812 datorită unei cereri făcute de Regina din Napoli, interzis mult timp femeilor și care ulterior au devenit principalii săi utilizatori, în timp ce bărbații au optat pentru ceasul de buzunar. Ceasul de mână bărbătesc a fost popularizat în primul război mondial, de soldații americani și mai ales de piloții americani.

Apoi, la începutul secolului al XX-lea, a fost inventat ceasul cu cuarț care funcționează cu o baterie care trimite electricitate cristalului de cuarț printr-un circuit. În 1949 a fost inventat ceasul atomic, care se bazează pe frecvența tranzițiilor de energie din atomi.

Smartwatch, ceasul modern  

Ceasul inteligent modern, numit și smartwatch, este un dispozitiv care are multe funcții uimitoare. Forma sa este cea a unui ceas de mână, dar are o conexiune la internet, funcții GPS, căutări de informații și o serie de inovații de ultimă generație.

Traiectoria a fost lungă și schimbările enorme. Am trecut de la măsurarea spațiilor de timp cu clepsidre sau apă, la cea mai perfectă acuratețe, cu funcții și inovații de neimaginat pentru primii inventatori din istoria ceasului.