CTP s-a simțit rău și a ajuns la spital. Mesajul publicat pe Facebook
Cristian Tudor Popescu, în vârstă de 62 de ani, a ajuns zilele trecute la spital, „aproape complet epuizat fizic și psihic de durere”, după cum a relatat chiar el pe contul de Facebook.
În mesajul publicat duminică, CTP a ținut să le mulțumească medicilor care l-au pus pe picioare în 72 de ore și care i-au „oblojit și grav avariata încredere în oameni”.
„Mi-au oblojit încrederea în oameni. Am intrat pe poarta spitalului Academic Ponderas Regina Maria ca o arătare între maimuță și om. Adică nu mergeam chiar în patru labe, ci cocoșat pe o cârjă, cam la 60 de grade. Aproape complet epuizat fizic și psihic de durere. Am ieșit pe poarta aceluiași spital după 72 de ore, din nou homo erectus. Asta, mulțumită doctorilor: Mihai Cristescu, Adrian Săftoiu, Alina Constantin, Daniela Godoroja, unei doctorițe micuțe, drăguță și cu ochelari care mi-a stat la căpătâi când îmi era greu și pe care nu știu cum o cheamă, precum și întreg personalului ce m-a îngrijit cu omenie, în condiții de eficiență și igienă prezente în întreg așezământul. Mi-au reparat organismul, dar mi-au oblojit și grav avariata mea încredere în oameni”, a scris jurnalistul pe Facebook.
CTP: Nu o voiam decât un gest simplu de recunoștință și apreciere față de niște profesioniști cu conștiință, într-o țară plină de impostori nepăsători
Mesajul său a stârnit numeroase reacții, iar unii dintre internauți i-au reproșat faptul că „a făcut reclamă spitalului” sau că a fost tratat „cu atâta grijă” numai datorită faptului că este persoană publică.
„Am parcurs, surprins, numărul uriaş de citiri şi comentarii la postarea mea medicală – nu o voiam decât un gest simplu de recunoştinţă şi apreciere faţă de nişte profesionişti cu conştiinţă, într-o ţară plină de impostori nepăsători“, a scris CTP în noul mesaj.
Mesajul integral al jurnalistul:
„Impostori nepăsători sunt peste tot
Am parcurs, surprins, numărul uriaș de citiri și comentarii la postarea mea medicală – nu o voiam decât un gest simplu de recunoștință și apreciere față de niște profesioniști cu conștiință, într-o țară plină de impostori nepăsători.
Din cele peste 1200 de comentarii am desprins următoarele idei:
● Multă sănătate, vă așteptăm să reveniți la treabă (mulțumesc!).
● Regina Maria e spital privat, așa că nu se pune. Să vedeți cum e la stat!...
● La privat e scump, nu ne spuneți cât v-a costat? Halatul, cât e halatul? „Noi nu ne putem permite”...
● Sunteți CTP, de-aia au avut atâta grijă, dacă eram „noi”, muream pe-acolo.
● Ați scris textul ca să le faceți reclamă, adică să le dați o șpagă celor de la Regina Maria.
● Am fost și eu la Regina Maria și așa e, m-au tratat foarte bine, deși nu sunt persoană publică.
● E bine că mai există și astfel de medici.
● Sunt și alte spitale, chiar de stat, unde ești îngrijit foarte bine.
Simt nevoia să răspund la câteva.
Acum un an și ceva, când mi-am rupt șoldul, am relatat la Digi24 cum am fost batjocorit de medici din două mari spitale private din București, le-am dat numele, nu le mai repet, unde mi-au luat o grămadă de bani pe consultații și tratamente apă de ploaie, diagnosticul fiind pus mereu greșit. Și eram tot CTP.
Atunci nu-mi amintesc să mă fi întrebat cineva câți bani am dat de pomană. „Privat” nu înseamnă nicidecum o garanție, e vorba de medici, de oameni.
Într-adevăr, costurile analizelor multiple și complicate, precum și ale operației dificile la care am fost supus, nu sunt mici. Dar câți dintre cei care-mi spuneți „nu ne putem permite” sunteți gata să cheltuiți ca să vă luați o mașină nouă, o casă nouă, ca să fumați și să beți după pofta inimii, să faceți excursii exotice, dar ați vrea să fiți scăpați de boală, dacă se poate fără să dați un sfanț?
Noțiunea de mită, de șpagă sub orice formă e absurdă într-un spital ca Ponderas. Acolo totul e pe chitanță, nu ai ce bani să dai în plus. Și sunt și în spitalele de stat destui medici, mai cu seamă de când li s-au mărit salariile, care refuză plicul.
Dinții mi i-am tratat într-o clinică de stat. Am plătit mai puțin și rezultatele au fost pe măsură: mi-au căzut toate plombele.
Sunt de părere că existența în România a unor spitale private cu medici, aparatură și servicii performante este de natură să împingă spre progres întregul sistem medical de la noi.
Or, unii dintre comentatorii de mai sus pare că ar fi fericiți să le vadă demolate! Și să ne întoarcem la sistemul general de plicuri, kenturi, whisky, cafea și pile de dinainte de `89...”
 (5).webp)
