Povestea lui Tedy, pasarea Phoenix din Colectiv, data afara din spitalul AKH din Viena: "Aveam bandaj de 6 cm grosime"
1 an de la Colectiv. Este vineri seara, iar tinerii se pregatesc sa se vada cu prietenii, sa mearga la concerte in cluburi si sa se bucure de viata.
Tot intr-o vineri seara, dar acum un an, cateva sute de elevi, studenti sau tineri parinti urmau sa se bucure unii de ceilalti la lansarea albumului ''Goodbye to Gravity'', in Colectiv. Planurile lor s-au facut scrum. 64 n-au mai ajuns niciodata acasa, iar multi sunt si acum in spital. Socul Colectiv a lasat traume adanci si a unit romanii intr-o suferinta comuna.
O frumusete aparte si un talent urias la desen. Visa ca alaturi de colegii ei arhitecti sa transforme Bucurestiul intr-un oras mai frumos, insa focul Colectiv i-a furat prietenii si a lasat-o mutilata. A stat in coma o luna si jumatate, iar cand ranile ii erau inca deschise, a fost data afara din spitalul AKH de la Viena, pentru ca statul roman nu a platit la timp facturile. La 29 de ani, Tedy invata acum sa traiasca fara sase degete si cu ciatrici pe tot corpul. La un an distanta, nu mai simte furie, ci doar durere.
"Asta a fost reconstruit si, din pacate, nu il simt, am de la durerea fantoma… Creierul meu proceseaza ca nu exista sau ca exista durere, dar nu se stie unde", spune Tedy ce se intampla cu unul din degetele ei.
Cu durerea fantoma, dar mai ales cu cea sufleteasca, traieste zi de zi, la doar 29 de ani, Tedy. Focul din Colectiv i-a schimbat infatisarea si i-a mutilat mainile, cu care desena case, orase si o lume mai frumoasa. Pentru ca Tedy este architect. I-au fost amputate sase degete si urmeaza al saptelea.
In seara de 30 octombrie a pierdut, insa, mai mult. In Colectiv, tanara familie a arhitectilor a fost sfasiata. Acolo au pierit prietenii si colegii sai. Au mers si pentru a-i sustine pe doi dintre ei: arhitectii Vlad Telea si Mihai Alexandru, in acelasi timp, chitaristi ai trupei Goodbye to Gravity.
"I-am cunoscut pe Vlad Telea si Mihai Alexandru, care a fost profesor la Urbanism in Facultatea de Arhitectura", incepe povestea Tedy.
Cei doi au pierit chiar in acea noapte. Ulterior, Tedy a aflat ca nu ii va mai vedea niciodata nici pe unii dintre prietenii cu care fusese la concert. "In ajunul Craciunului am aflat, cand am fost transferata pe salon... Si deja ma puteam ridica si stateam intr-un carut cu rotile si ma plimbam prin salon. Ii tot rugam pe ai mei sa imi spuna ce s-a petrecut si nu voiau si la un moment dat am vazut pentru prima oara banner-ul cu toate victimele. Erau si prietenii respectivi si cunoscuti si fosti colegi. A fost cumplit. Nu pot sa descriu", spune ea.
Cine s-ar fi gandit ca in Colectiv isi vor da intalnire pentru ultima data? Constienti de riscuri erau doar patronii clubului. Pentru ca acolo, in casa lor, geamurile erau zidite, iar buretele de antifonare era o improvizatie. Nici in ultimul ceas, Tedy nu s-a gandit ca ar fi in pericol.
"Am zis ca oricum va veni cineva sa stinga... Mi se parea, asa, un drum inutil sa ma duc sa imi iau haina de la garderoba, sa ma duc sa stau la coada, sa iesim afara, pentru ca era foarte frig. In cateva secunde a inceput sa arda tavanul...", spune cum a inceput totul.
La fel ca multe victime, si ea a fost prinsa in containerul mortii. "Am lesinat la un moment dat si am fost scoasa. Inca aveam piciorul blocat cand m-am trezit. A venit cineva si a incercat sa ma scoata de acolo. Nu ma putea prinde de maini si nu stia nici cum sa ma traga afara. M-a eliberat la un moment dat, am iesit, m-am ridicat si am iesit din gang cautand adapost, pentru ca imi era foarte frig", povesteste Tedy cum a fost salvata.
A fost transferata prima data la Spitalul "Coltea", dar pentru situatia de acolo era iesita de sub control, a fost dusa peste cateva ore la Spitalul Militar. Acolo a venit sa o caute fratele ei. "Mi-a spus ca e in fata spitalului si ca ma asteapta. Si in momentul respectiv m-am linistit asa, putin. Zic: "stai linistit, ca o sa vin acum, ma bandajeaza cineva si ies acum"", spune ea. Dar starea lui Tedy, era, de fapt, grava: "M-am trezit in Viena si am aflat ca a trecut o luna si jumatate."
Pe 7 noiembrie, Tedy a fost trasferata la spitalul AKH din Viena. Abia acolo, medicii austrieci au aflat care era adevarata sa situatie medicala. "Am avut doi germeni si complicatii si la rinichi, si la plamani, si septicemie, si nebunii de genul..", spune ea.
Tot acolo, medicii au fost nevoiti sa ii puna alte grefe, de la zero. "Mi s-a luat piele pentru grefe integral de pe picioare. A ajuns pe burta si pe spate la fel. Jumatate sunt arsa, jumatate sunt luata piele pentru grefe. Pentru ca nu au prins primele grefe, au trebuit sa repete procedeul si efectiv nu au avut de unde sa mai ia", spune Tedy.
A fost tinuta in coma indusa o luna si jumatate. Apoi a aflat ca nu mai era Tedy pe care o stia: "M-au intrebat daca as vrea sa imi vad mainile in momentul in care mi se schimba bandajele, practic sa nu ma mai adoarma. Doar sa imi administreze anestezic si sa nu simt. Si am zis ca da, eram destul de curioasa, dar primul impact nu l-am manageriat foarte bine. Am refuzat sa ma mai uit. Amputarea degetelor mi-a fost ascunsa mult timp. N-aveam forta, oricum nu ma puteam misca din pat. Nu ma asteptam sa fi fost atat de grav."
A avut arsuri pe 45% din suprafata corpului, dar si pe caile respiratorii. Si, abia cand incepea sa lupte pentru acceptare, Tedy mai primea o lovitura. In luna ianuarie, a fost data afara din spitalul austriac, pentru ca statul roman nu a achitat facturile la timp. "Au facut presiuni doua saptamani, in fiecare zi. Imi spuneau: 'ti-ai facut bagajul? Tu trebuie sa pleci. Maine pleci.'. Pentru mine era un chin numai gandul pentru ca nu puteam sa stau pe picioare, abia invatam sa merg, eram intr-un scaun cu rotile si aveam rani deschise pe scalp, spate, maini. Am fost externata cu rani deschise, pentru ca statul nu a platit la timp facturile catre spitalul AKH din Viena", povesteste ea.
Dar pentru austrieci, Tedy nu era doar un client care nu si-a platit facturile. Ci o amenintare zilnica. "Mie mi se spunea ca stau intr-un salon de trei persoane si pentru ca sunt infectata cu germeni nu pot aduce un alt pacient langa mine. Practic, era in defavoarea lor, a spitalului. Eram un pericol. Am ajuns acolo, medicii nestiind situatia exacta si in urma analizelor au descoperit cu stupoare ca aveam nevoie de antibiotice puternice si tratamente speciale. Medicii romani nu le-au spus austriecilor ca ajung cu bacterii acolo", spune ea.
Iar drumul inapoi spre casa a fost cum nu se putea mai rau. Nu i s-a pus la dispozitie un transport special, asa ca a fost nevoita sa plece cu o cursa de linie. "Nu voiau sa imi dea anestezice pe drum, pentru ca am venit cu avionul pe linie, bandajata din cap pana in picioare. Aveam strat de 5-6 centimetri de bandaj ca sa pot sa suport hainele pe rani", povesteste Tedy.
Dupa acest cosmar, pentru ca era departe de a fi refacuta, Tedy s-a mai internat inca o luna la Spitalul Militar. Iar dupa experienta din Viena, chiar daca i-a fost salvata viata, a ramas cu un gust amar. "Din punct de vedere medical, sunt niste profesionisti. Din punct de vedere uman, au mult de recuperat. Din punct de vedere psihologic, nu sunt pregatiti sa managerieze un pacient, stiu doar sa trateze o rana", sintetizeaza Tedy experienta din spitalul austriac.
Din martie, Tedy s-a intors definitiv acasa si a inceput sa caute solutii pentru a avea o viata cat mai aproape de normalitate. "Ma trezeam si imi era sete si vedeam paharul de apa langa mine si intindeam mainile sa il apuc. Si dadeam asa, in gol"
Asa se face ca acum este ajutata de o proteza bionica, produsa in Scotia. "Sunt doi senzori in partea asta, unde se vede ca e un pic mai umflat si am doi senzori fix sub degetul mare. Acesti doi senzori ii activez practic prin miscare muschiului asta si muschiul asta imi preia miscarea de inchidere", spune cum functioneaza proteza.
Vorbeste deschis despre ce i s-a intamplat si si-a aratat ranile intr-o expozitie de fotografie, pentru ca lumea sa o accepte asa cum e: "Asa am ajuns sa fiu in urma unui accident, care a avut un numitor comun - coruptia."
Nu cauta vinovati, ci spera ca romanii sa faca tot posibilul ca asa ceva sa nu se mai intample. "Sunt norocoasa ca am trait. Ma detasez de tot ce inseamna furie si revolta. A ramas durere. Oamenilor, asta am patit! Pentru ca inchidem ochii si pentru ca nu suntem profesionisti in domeniile pe care ar trebui sa le stapanim, avem un spirit civic… Chiar daca vedem ca sunt lucruri in neregula, trecem pe langa nepasatori... Sa speram ca o sa fie bulgarele ala care va starni avalansa. Dar momentan e insuficient", spune ea.
Pe Tedy o asteapta alte operatii la maini si una pentru implant de par. Pana atunci, invata din nou sa picteze si sa se bucure de viata. La un an de Colectiv si-a tatuat versurile care au intrat in memoria colectiva a romanilor, dupa 30 octombrie, dar pe care, prea putini le-au inteles: "Sunt versurile din The day we day, de la Goodbye to Gravity. Sunt scrise de mine, de mana mea."
