Romania e a ta! Dumbrava minunata, locul unde copiii pierduti de stat sunt salvati de oameni mari
La 20 de kilometri de Turda, la manastirea Dumbrava, un preot, o maica si o fosta educatoare reusesc sa faca ceea ce multi dintre noi ar considera un miracol.
Aproape 90 de copii parasiti si 80 de batrani abandonati de familii primesc adapost si alinare in caminele construite aici in ultimele doua decenii, cand parintele Vasile, proaspat numit la Dumbrava, a decis ca menirea lui pe pamant e sa ajute.
Este vorba de un sistem social paralel cu cel de stat, care e depasit oricum de numarul mare al celor pe care nu-i mai vrea nimeni.
Alegeri 2024
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
20:15
Candidații la prezidențiale fac coadă la Nicușor Dan. După Kelemen Hunor, primarul se întâlnește și cu Marcel Ciolacu
20:57
Ioan Chirteş a explicat de ce liderul AUR, George Simion, are interzis în Ucraina şi Republica Moldova: "Sunt dovezi clare!"
O parte a proiectului e finantata din bani donati manastirii de credinciosi, dupa ce au vazut ca omul Bisericii si cei pe care ii are alaturi readuc surasul pe chipuri care n-au avut parte decat de durere si amar.
Este povestea unor romani care stiu sa plece in semn de respect capul in fata trecutului si sa mangaie, cu multa blandete, viitorul pe frunte.
La Dumbrava povestea incepe acum doua decenii
La manastirea de maici de langa Alba a venit un preot tanar de 23 de ani.
Dupa o copilarie saraca, langa 6 alti frati, vazuse in preotie sansa lui sa razbata si devenise calugar.
Noul paroh a vrut sa ridice pentru comunitate o biserica noua. Curand si-a dat seama ca, pana sa faca o Casa a Domnului, e mai multa nevoie de un camin pentru oameni.
A luat 6 copii orfani din satul vecin si i-a mutat intr-o cabana de langa chiliile maicilor. Mancau alaturi de ele, din ce cultivau sau agoniseau calugaritele.
Satenii n-au inteles de ce un calugar lipsit, teoretic, de dorinta sa aiba copii, ar vrea devina tata pentru copiii altora.
Intre timp, zeci de familii din zona se destramau, pe masura ce adultii plecau la munca peste hotare. Copiii erau lasati cu matusi sau bunici si ajungeau in spital batuti si accidentati.
Protectia Copilului Alba nu mai avea locuri in centre si nici asistenti maternali sa-i preia pe cei abuzati.
Adolescentii pierdeau calea cea dreapta. Fetele ramaneau gravide si isi lasau la randul lor pruncii. Asa a ajuns si mama Alexiei sa isi abandoneze copilul.
Doamna Amalia era educatoare in sat si trecea zilnic pe langa cabana care adapostea atunci 16 copii. Intr-o zi s-a oprit si i-a spus parintelui ca vrea sa ramana aici, ca sa-i invete pe cei mici sa scrie. Azi se implinesc 11 ani de cand a adus din spital primii gemeni parasiti.
Prin 2001, ca sa fie totul oficial, parintele Vasile a semnat cu un contract cu Directia pentru Protectia Copilului Alba. Urma sa primeasca ajutor de la Consiliu si de la Patriarhie pentru a construi un centru in care sa fie primiti si tineri deveniti majori, pe care sistemul de stat nu ii sustine. Ajutor a fost, dar numai moral.
Altfel, cei care au finantat cladirea cu peste 50.000 de euro au fost enoriasii, dar si patronii din zona. Periodic erau invitati de parinte sa vada singuri ca zeci de suflete au nevoie de un acoperis si de hrana. Niciun preot nu mai mergea, cu mana intinsa, ca sa ceara var, caramizi sau mana de lucru.
In 2002, primul corp construit separat pentru orfani a ars. Din nou, exclusiv din donatii, a fost ridicat un camin chiar mai mare ca primul, separat de copii, a aparut o aripa in care acum sunt ingrijiti batranii.
In zona deja se stia ca, la Dumbrava, nevoiasii primesc adapost. Dupa deschiderea casei pentru batrani, au fost dimineti cand maicile descopereau dimineata, inghetati pe treptele manastirii, bunici paralizati lasati de familii.
Cu 3 ani in urma a venit la manastire si sora Susana. A lucrat o viata intreaga la un camin de batrani din Turda si, divortata fiind, si-a crescut fata care are acum viata ei.
La 60 de ani a imbracat rasa calugareasca si a ramas aici sa aline ultimii ani ai celor 80 de bunici.
In timp, sora Susana a devenit administrator la adapostul varstnicilor. Si tot ea are grija de magazia de alimente, face meniul pentru cei cu regim si le da tratamentul cand sunt sunt suferinzi.
Doamna Amalia e in plus si contabil pentru cei 90 de copii. S-a mutat in centru, pentru ca are mereu probleme urgente de rezolvat. Sunt nopti in care nu mai ajunge in camera, pentru ca un copil are febra.
Parintele este acum fizic tot mai absent, umbla cu dosarul sub brat cand la firme, cand prin tribunal ca sa rezolve cazurile noi. Apare, in schimb, ca din senin, oricand e nevoie.
Si, copiii, si batranii asistati sunt imbracati cu haine de capatat, aduse de enoriasi sau trimise chiar de peste hotare de romani cu care a luat legatura parintele. Se mananca simplu: salam, margarina, paine, ceai, lapte si fructe.
Peste vara, bucataria lucreaza doar cu legume culese din sera unde lucreaza maicile. Din banii luati pe ce produce o a doua sera de flori au fost cumparate si doua vaci. Asa ca micutii beau mereu lapte proaspat.
Apoi, o patiserie, o alimentara si un aprozar trimit la cateva zile alimente de baza. Patronii au cerut sa vada ca pungile ajung la copii, si nu in camara parintelui. Au venit pe neasteptate si s-au convins.
La Manastirea Dumbrava este nevoie zilnic de 300 de paini
Cu tot cu transport costa 500 de lei si s-a hotarat ca ar fi mai util sa se ridice o brutarie. Mai ales ca au si copii care invata la un grup scolar din Mures sa devina brutari.
Manastirea a inceput sa produca propriii bani cu 2 ani in urma. Langa chilii a fost amenajata o pensiune, in care innopteaza acum pelerinii sositi la manastire.
Nu exista tarife pentru cazare, dar toti cei care vin lasa cateva zeci de lei, investiti mai apoi in alimente sau rechizite pentru copii.
Cu hrana, haine si o perna pe care pui capul nu se rezolva decat partial problema. Familia de la Dumbrava isi educa fiii si fiicele asa cum poate.
Cei peste 70 de pitici stiu sa roage frumos, sa isi lege sireturile si sa isi ordoneze papucii asa cum copiii care au o casa numai a lor invata ani buni mai tarziu. Se deprind repede, ca la armata.
Si, la putin timp dupa ce ajung aici, invata sa asculte. Nu sa execute un ordin, ci sa inteleaga. Devin dornici sa dramuiasca si sa daruiasca, mai ales ca multi sunt aici cu surori si frati.
La asta ajuta, spun educatorii, si faptul ca maicile vin si se joaca ore intregi cu cei mici. Altfel, 24 de ore se impart greu, foarte greu, la atatia copii care se agata de tine.
Pe cei care n-au cunoscut alta familie ii recunosti dupa graba cu care culeg imbratisari de la orice strain. Se asaza la rand ca sa fie iubiti. Sunt numai patru ingrijitoare plus doamna Amalia si mult prea putine brate sa ii cuprinda pe toti. Ar trebui de doua ori mai multi angajati, dar aici trebuie asigurate intai urmatoarele mese.
Pentru cei sositi de curand, doamna Amalia cheama din cand in cand de la Cluj studenti la Psihologie. O vreme, ii chema zilnic pe fiica si fiul ei pentru ca micutii simteau mereu nevoia sa povesteasca.
Delia si cei 4 frati au venit cu 10 zile in urma. Erau trimisi la cersit si au fost ridicati de pe strada.
Fata are 12 ani. Ii e deja dor de casa. De parinti, nu. E prima seara cand un strain ii citeste povesti, asa cum mama nu a facut niciodata. Sufleteste, ea a inceput sa se vindece.
20 dintre minori sunt la gimnaziu si la liceu. In fiecare zi microbuzul tocmit de parinte ii duce la scoala. Cand vin, o ora sau doua merg in sala de meditatii.
De cateva ori pe saptamana vin voluntari profesori pentru cei care au examen.
Cei care pleaca in acest an la oras, sa isi continue studiile, vor fi cazati in case ale bisericii donate in timp de batranii care s-au stins la Dumbrava.
Cei mai multi se desprind greu, abia dupa 20 de ani, de familia din manastire. Abia atunci primesc acces la un cont in care statul le vireaza alocatiile, cat timp stau aici.
Putini au insa, incredere ca vor merge la facultate.
La Dumbrava, micutii nu au permanent pe cineva sa ii mane din urma
Si sarbatorile se tin impreuna, bunici, copii si maici. De la aniversarea parohului lipsesc doar bunicii bolnavi, tintuiti la pat.
A fost sansa celor de aici sa ajunga intr-un sistem care functioneaza, intr-o manastire care slujeste, in primul rand, omul.
Abia dupa ce privesti comunitatea de la Dumbrava in tihna si fara a cauta vinovati, iti dai seama ca te intristeaza de fapt doar gandul ca in Romania sunt mii de copii pe care nu-i va lua nimeni in brate din maternitate sa ii duca, la cateva zile de viata, intr-un patut curat. Si mii de tineri si de batrani care nu pot apuca o mana intinsa de cei trimisi printre noi tocmai sa ajute.
Vei primi impacare doar daca te alaturi unor asemenea oameni, care impaca trecutul si pregatesc viitorul.
Romani care ne fac sa fim mandri, asemeni sorei Susana, doamnei Amalia si unui parinte tanar de tara, dispusi sa ofere bucurii care nu se pot cumpara, dar mai ales bucurii care costa doar dragoste.
Fundatia Centrul de Servicii Sf Veronica
BCR-Aiud
RON:
RO86RNCB0005123886770001
VALUTA:
RO55RNCB0005021060700008
