Marturiile celor care au scapat din infernul de la Amatrice: "Mi-au cazut cateva pietre in cap si am inghitit moloz"
Ranitii, care se numara cu sutele, povestesc de pe paturile de spital ce au trait in momentele in care au simtit ca totul in jurul lor se prabuseste. Cei care au supravietuit si nu au rani grave dorm in corturile din taberele pentru sinistrati.
Doua mii de oameni sunt in aceasta situatie.
Raniti, desculti, speriati, multi dintre romanii care au supravietuit acelei nopti de cosmar s-au trezit ca pret de cateva clipe sunt ai nimanui, asta pana cand ambulantele au venit sa-i duca la spitale.
Cele mai multe dintre victime au ajus la spitalul din Rieti, langa Amatrice. Numai joi au fost adusi 200 de oameni, fiecare cu povestea lui despre sansa si supravietuire.
Pacient: "Dupa a doua unda seismica mi-au cazut cateva pietre in cap si am inghitit moloz. Nu puteam sa respir, asa ca l-am inghitit. Dupa aceea, tot ce-mi amintesc este ca nu puteam respira, ca am tipat cum am putut dupa ajutor, gafaiam si credeam ca am murit, ca s-a terminat totul."
Sinistratii care au scapat fara rani grave sunt gazduiti in corturi, in tabere improvizate.
Supravietuitor: "Am nevoie de un doctor! I s-a facut rau!"
Sunt fragili, in stare de soc si sub imperiul emotiilor aproape necontrolabile.
Femeie: "Am pierdut tot si in plus toti mortii astia... Suntem aici, nu stim ce se intampla acasa. Nu ne lasa sa intram."
Barbat: "Am o casa si cu toate astea stau aici. Anul asta mi-l voi aminti cu siguranta. Suntem in viata, doar asta conteaza. Au venit de la televiziune si ne-au intrebat ce s-a intamplat. Uite ce s-a intamplat..."
In ajutorul sinistratilor au sarit sute de voluntari, care le impart mancare si ajutoare venite din toate colturile Italiei.
Intr-o alta parte a taberei, in zgomotul elicopterelor de salvare, cativa supravietuitori s-au rugat alaturi de preotul lor, dupa ce biserica a cazut si ea la cutremur.
