Odată cu atacul lansat de SUA și Israel asupra Iranului, regimul de la Teheran a declarat că Strâmtoarea Ormuz este deschisă tuturor, cu excepția americanilor și a aliaților lor.
Astfel, o cincime din transporturile mondiale de petrol tranzitează această strâmtoare, se arată într-o analiză Al Jazeera.
Pe 2 martie, Ebrahim Jabari, consilier principal al comandantului-șef al Gărzii Revoluționare Islamice din Iran (IRGC), a anunțat că strâmtoarea era „închisă” și că, dacă vreo navă va încerca să o traverseze, Gardienii Revoluției islamice (IRGC) și marina iraniană vor „da foc acelor nave”.
Această măsură a determinat o creștere vertiginoasă a prețurilor petrolului peste 100 de dolari pe baril, față de prețul de aproximativ 65 de dolari înregistrat înainte de război.
Luni, prețul unui baril de țiței Brent, etalonul internațional, a crescut cu 2,5%, ajungând la 105,70 dolari. Aceasta reprezintă o creștere de peste 40% față de nivelul înregistrat înainte de începerea războiului, pe 28 februarie.
Ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, a declarat duminică pentru rețeaua de televiziune americană CBS că Teheranul a fost „abordat de o serie de țări” care solicită trecerea în siguranță a navelor lor „iar această decizie revine armatei noastre”. El a adăugat că unui grup de nave din „diferite țări” li s-a permis trecerea, fără a oferi detalii.
Iată care sunt navele din ce țări li se permite să treacă prin strâmtoare și despre ce națiuni se pare că negociază pentru o trecere în siguranță.
Pakistan
Un petrolier Aframax sub pavilion pakistanez, numit Karachi, a părăsit Golful Persic prin Strâmtoarea Hormuz duminică, a raportat Bloomberg News.
Petrolierul Aframax „Karachi”, care transportă țițeiul „Das” din Abu Dhabi, a devenit prima încărcătură non-iraniană care a tranzitat strâmtoarea în timp ce emitea semnalul AIS, ceea ce sugerează că anumite transporturi ar putea beneficia de un drept de trecere negociat.
Conform datelor publicate de Marine Traffic, petrolierul de 237 de metri a intrat în Zona Economică Exclusivă a Iranului pe 15 martie la ora 11:33 UTC și a traversat Strâmtoarea Hormuz la ora 14:43 UTC. Nava navighează în prezent în Golful Oman cu o viteză de aproximativ 9,6 noduri, după ce a trecut cu succes prin strâmtoare cu sistemul AIS activ.
Tranzitul vine după săptămâni de trafic semnificativ redus pe această cale navigabilă strategică, peste 20 de petroliere de cursă lungă fiind raportate ca părăsind Golful.
India
Ambasadorul Iranului în India, Mohammad Fathali, a declarat recent că Teheranul a permis unor nave indiene să treacă prin Strâmtoarea Hormuz, o excepție rară de la blocada care a perturbat aprovizionarea globală cu energie.
Fathali nu a confirmat numărul navelor. Cu toate acestea, în aceeași zi, New Delhi a declarat că două petroliere sub pavilion indian, care transportau gaz petrolier lichefiat cu destinația porturile din vestul Indiei, au traversat strâmtoarea.
„Au traversat Strâmtoarea Hormuz în siguranță, în zori, și se îndreaptă spre India”, a declarat Rajesh Kumar Sinha, secretar special al Ministerului Porturilor, Transportului Maritim și Căilor Navigabile, în cadrul unei conferințe de presă la New Delhi.
Turcia
O navă deținută de turci, care aștepta în apropierea Iranului, a primit permisiunea de a traversa strâmtoarea după ce autoritățile au obținut acordul de la Teheran, a declarat vineri ministrul turc al Transporturilor și Infrastructurii, Abdulkadir Uraloglu, într-o declarație pentru presa turcă.
„Acolo se aflau cincisprezece nave [cu proprietari turci]. Am obținut permisiunea autorităților iraniene pentru una dintre ele, care utilizase un port iranian, iar aceasta a trecut”, a spus Uraloglu.
China
China poartă discuții cu Iranul pentru a permite transportatorilor de țiței și de gaz natural lichefiat din Qatar să treacă în siguranță prin Strâmtoarea Hormuz, a raportat agenția de știri Reuters pe 5 martie, citând trei surse diplomatice anonime.
China, care are relații prietenoase cu Iranul și depinde în mare măsură de aprovizionarea cu petrol din Orientul Mijlociu, este nemulțumită de decizia Iranului de a paraliza transportul maritim prin strâmtoare și face presiuni asupra Teheranului pentru a permite trecerea în siguranță a navelor sale, potrivit surselor.
China primește 45% din petrolul său prin Strâmtoarea Hormuz, mai scrie Al Jazeera.
Franța și Italia
Se pare că cele două țări europene au solicitat discuții cu Iranul în legătură cu permisiunea ca navele lor să treacă prin strâmtoare, a relatat ziarul britanic Financial Times, citând surse oficiale anonime.
Coaliția navală propusă de Trump pentru strâmtoare
Președintele SUA, Donald Trump, a făcut apel la formarea unei coaliții navale care să se alăture Marinei SUA în desfășurarea de nave de război pentru securizarea strâmtorii.
„Sperăm că China, Franța, Japonia, Coreea de Sud, Marea Britanie și alte țări, care sunt afectate de această constrângere artificială, vor trimite nave în zonă, astfel încât Strâmtoarea Hormuz să nu mai reprezinte o amenințare din partea unei națiuni care a fost complet decapitată”, a scris Trump într-o postare pe Truth Social duminică.
Cu toate acestea, țările menționate de Trump nu au promis că se vor alătura unei astfel de operațiuni.
Luni, Germania și Grecia au exclus implicarea militară.
Un purtător de cuvânt al guvernului german a declarat: „Atâta timp cât acest război continuă, nu va exista nicio participare, nici măcar la vreun efort de a menține Strâmtoarea Hormuz deschisă prin mijloace militare.”
Grecia nu se va angaja nici ea în operațiuni militare în Strâmtoarea Hormuz, a declarat purtătorul de cuvânt al guvernului, Pavlos Marinakis.
În ciuda presiunilor administrației Trump de a sprijini SUA în conflictul cu Iranul, premierul britanic Keir Starmer a declarat luni pentru presă: „Nu ne vom implica în acest război mai larg.”
Rodger Shanahan, analist în securitate pentru Orientul Mijlociu, a declarat pentru Al Jazeera că este „puțin probabil” ca aliații SUA să participe la asigurarea securității Strâmtorii Ormuz, așa cum sugera administrația Trump.
Shanahan a explicat că, fiindcă majoritatea aliaților SUA „s-au opus de la început acestui război”, aceștia se simt „mai puțin înclinați să ofere sprijin”. În plus, a adăugat el, există și o problemă practică: „Dacă vrei sprijin naval pentru o operațiune de protecție a coaliției, durează mult până când navele ajung în zonă. Nu poți face astfel de acțiuni pe loc.”
