De ce termometrele cu infraroșu indică o temperatură greșită
Psihiatrul Gabriel Diaconu a explicat de ce termometrele folosite acum la intrarea în spațiile publice arată că unele persoane au o temperatură de 30-34 de grade, mult sub cea normală.
Mai bine îi dai o mască și niște mănuși, la intrarea în magazin, spun medicii, ușor amuzați, dar mai degrabă alarmați de modul în care unii administratori filtrează, mai nou, accesul în spațiile acoperite.
Măsurătorile temperaturii corpului ar trebui să fie o metodă de a-i găsi pe cei potențial infectați cu noul virus.
Doar că, în lipsa unei minime pregătiri medicale, poți avea surpriza ca paznicul de la intrare îți spune o temperatură incompatibilă cu viața.
”Paznic: Bună ziua! 29,5.
Client: 29 cu 5? Păi nu e foarte mică? Asta înseamnă că sunt mort.
Paznic: Dacă dumneata te simți bine, nu e nicio problemă”.
La intrarea într-un magazin, paznicul pare convins că termometrul funcționează corect. Dar mai încearcă o dată, după câteva zeci de secunde.
”Client: Cum? Aceasta este temperatura corpului meu? De 31 de grade? Și la gât, și la mână, și la brâu este la fel”.
Psihiatrul Gabriel Diaconu a explicat că termometrele folosite de paznici sunt calibrate să indice dacă avem febră și nu pentru a măsura temperatura corpului.
Postarea integrală a lui Gabriel Diaconu:
„Avem nevoie să luăm temperatura oamenilor înainte să între în diverse incinte, spații, sau mijloace de transport, unde e mai greu să pastrezi distanța recomandată.
Și avem nevoie să o luăm repede, pe cât posibil. Și bine, cât se poate.
Instrumentele de evaluare a temperaturii cu lampă Infraroșu se bazează toate pe același principiu fizic: ai o sursă de lumină roșie pe care o îndrepți spre suprafața de testare. Ai un senzor care detectează diferența dintre ce emite sursa, și ce primește înapoi. Și ai un mijloc simplu de calcul, care convertește această diferență într-o cifră care “aproximează” temperatura.
Cât de precise sunt astfel de termometre? Variază mult, îndeosebi dacă sunt, sau nu, calibrate medical. Și chiar dacă sunt, intervin alte variabile care pot explica “erori” de citire.
Și atunci de ce le mai folosim?
Pentru că termometrizarea este despre identificarea FEBREI. Febra este creșterea temperaturii corpului uman peste 38 de grade Celsius. Contează mai puțin temperatura normală, în contextul acestei discuții. Contează prea puțin și dacă ai 37.0 sau 37.5, sau / cum zice ordonanța/ ai 37.3. Ce contează e FEBRA. Pe care aceste instrumente, chiar și prost calibrate, o pot detecta repede. Mai degrabă comit eroarea de a-ti spune că o ai când nu, îndeosebi în zona temperaturii puțin peste normal, decât să îți spună că n-ai, când ai.
Termometrizarea ridică un steag roșu. N-ar trebui sa ți-l ridice omul de la Mega, sau Kaufland, sau intrarea la metrou. Dacă ai bun simț, ți-l ridici singur înainte să ieși pe ușă. Dar unii oameni nu posedă bun simț. De aia îl ai pe omul de la poarta magazinului. De aia, prin analogie, ai și servicii de salubritate, pentru că ești un leneș lânced care adună gunoaie cu care nu știe ce să facă. Dar asta e altă discuție.
Avem vreo soluție mai bună de screening social, pe lângă termometre? Nu. Termometrele sunt mai mult decât nimic în fața ignoranței unor oameni la propria febră. Privind răspândirea Covid-19, mai multe țări au implementat aceeași strategie, cu proteste similare din partea unor oameni similar ignoranți. Sau nodpăpuriști. Sau brusc preocupați de dreptul lor de-a-și țină secretă temperatura corporală, cum că e o chestiune supusă GDPR, sau “prelucrării datelor personale.
Aberații.
În fiecare zi când vin la clinică mi se ia temperatura. Ca și tuturor pacienților. Din câteva sute, deocamdată am avut doar doua cazuri unde persoana a “picat” testul, amândouă persoanele fiind femei, ambele probabil la ovulație. Amândouă știau. Amândouă aveau termometre acasă, s-ar fi putut scuti de un drum. Amândouă au plecat cu scuzele de rigoare, și amândouă au revenit câteva zile mai târziu, la temperatură normală.
Ce aș face dacă situația ar implica o persoană cu o situație urgentă medicală? Simplu. M-aș echipa adecvat (halat, mască, vizieră” și mi-aș vedea de treabă. Să fii doctor presupune asumarea unor riscuri. Nu surfilajul de prostii, tâmpenii și cârcoteli online.
Conduc o clinică. Regulile sunt de triaj telefonic, la ușă, acte de semnat, mască, mănuși, igienă strictă, distanță adecvată la consultații. Zero infectări până acum, personal testat periodic.
Și termometrul la ușă.”
 (5).webp)
