Maramures, sau cum se zambeste in fata mortii
E imposibil sa nu zambesti cand ajungi in Maramures si dai o fuga la Cimitirul Vesel de la Sapanta. Asta e de fapt, vechea atitudine a dacilor, care zambeau in fata mortii si se bucurau cand unul dintre ei pleca sa il intalneasca pe Zamolxe.
Crucea de Sapanta nu e la fel ca oricare alta. Pana si procedeul prin care se picteaza e special. Prima si prima oara e stiut ca nu orice fel de lemn e bun de cruce aici. Doar lemnul de stejar batran, dupa ce in prealabil a fost uscat bine, poate deveni purtator de epitaf pentru moroseni. Si apoi trebuie vopsit musai cu nuanta albastru de Sapanta.
Cimitirul nu a fost dintotdeauna asa de vesel cum e azi. Randurile de cruci cu intamplari vesele au fost ridicate dupa ideea poznasa a lui Stan Ioan Patras, in 1930. Timp de 47 de ani, acesta a respectat un ritual care a devenit traditie. Lemnul de stejar e intai sculptat cu scene din viata satului. Femeile sunt prezentate in stil naiv, cu activitati specific: de la curatenia din curte la torsul lanii. Barbatii sunt surprinsi in ipostaze de gospodar: cum arau ogorul sau cum aveau grija de animale. Urmeaza apoi sculptarea versurilor si vopsirea crucii. In Cimitirul Vesel nu sunt admise pozele, ci doar sculpturile.
Fondatorul nu mai traieste, dar i-a transmis ucenicului sau, Dumitru Pop Tincu, toate secretele mestesugului. Iar cine mai are putin timp, poate pleca pe jos de la cimitir, pentru ca la doar cinci minute se afla casa memoriala a creatorului Cimitirului Vesel de la Sapanta.
Cand pasesti pe aleile inguste din cimitir, nu mai ai sentimentul apasator al mortii. Nu mai simti ca te impovareaza regretele celor disparuti sau lacrimile si bocetele celor care le-au ramas in urma. Sapanta e parte integranta a unui Maramures feeric.
Daca ajungi in primavera, ai ocazia sa vezi o zona splendida. Campurile sunt verzi, iar oierii isi scot animalele la pascut. E cea mai frumoasa perioada a oieritului, cand mieii vad prima lor iarba verde din viata si zburda peste tot. Livezile de ciresi miros atat de puternic incat esti nevoit sa opresti masina si sa stai cateva momente sa iti incarci plamanii cu un aer tare cum nu gasesti nicaieri la oras.
Momente de sarbatoare in Maramures
Daca ai nimerit la ceas de sarbatoare in Maramures, pregateste-te sa vezi cum toti oamenii se imbraca in celebrul port popular. Clopurile rasar de dupa maramele colorate extreme de viu, copilandrii se inghesuie cat mai aproape de ceterasi, gata sa tropaie marunt in jocurile specific sabatorilor de primavera. Iar maramuresenii nu se lasa rugati indelung sa incinga un joc, mai ales ca in curand ies din Postul Pastelui.
Pastravariile sunt din nou pline de pesti, iar amatorii de gratare nu se lasa rugati mult pana sa se aseze la mese. Asterni un pastrav prajit pe un pat de cetina, tai cu brisca o felie de telemea veche si un coltuc de paine de casa, desfaci dopul de la o glaja de horinca si te bucuri de viata, de muzica ceterii si a zongorei.
Cand pleci din Maramures, lasa-ti ochii sa se clateasca pe lucratura meticuloasa a celebrelor porti de lemn si troite. Pentru ci de aici, lemnul are propria viata, iar a sculpta o poarta e o arta. Mesterii implanta dalta in lemn de parca ar trage arcusul pe vioara, cu atentie si un pic de evlavie, de parca lucreaza cu un frate.
Vrei sa revii in Maramures si nu stii cand?
Atunci afla ca ca sunt sarbatori si festivaluri specifice locului in mai fiecare luna. In aprilie poti vedea Udatoriul din Surdesti, cand cel mai harnic gospodar primeste aprecierea satului, dupa ce a fost votat de batrani. In mai, mergi sa vezi Tanjaua de pe Mara. Cel dintai gospodar care si-a destelenit ogorul e asezat pe tileguta si purtat prin sat, sa vada lumea ca si munca are rostul ei.
Si apoi e musai sa ajungi la Sambra Oilor sau la Ruptul Sterpelor, cand ciobanii le fac parte stapanilor de oi. Iar daca te-ai indragostit de felul morosenilor de a fi, vrei musai o ie sau un clop. In cazul asta, iti faci drum la Cupseni, pentru Sarbatoarea Portului Popular, sa iti alegi straie de sarbatoare.
.webp)
