Intermediarii si preturile de lux pentru fructele de padure. Taranii nu-si recupereaza investitia

Auzind de interesul strainilor pentru nobila zmeura, multi tarani s-au reprofilat, dar nu s-au priceput sa duca afacerea pana la capat.

Fara o retea de vanzare, raman la mana intermediarului care le cumpara marfa pe 5 lei si ne-o vinde noua cu 20.

Anul acesta recolta este foarte bogata, dar se prapadeste. Pentru noi e mult prea scumpa. Iar producatorii castiga atat de putin incat nu acopera investitia plantatiilor de zmeura.

Anul acesta afacerea cu zmeura s-a dovedit de-a dreptul paguboasa. Cererea e mare, cultivatorii si-au ingrijit gradinile toata primavara in speranta unui castig onest, dar la capitolul vanzare au fost de-a dreptul netalentati.

Citește și

Hormonii, "nutretul” din epoca fast-food, la Romania, te iubesc

In piete cele mai frumoase tarabe au afisat preturi prohibitive. Si in timp ce noi platim pentru nobilele fructe de cultura cat pentru un kilogram de carne, taranii care le cresc dau faliment.

Care e pretul corect? O filmare cu camera ascunsa la o negociere intre producator si intermediar:

"Intermediar 1:
 Reporter: 7 lei? Mai mult nu dati pe ea? Macar 8 sau 7.5?
Intermediar: Si asa e mult pentru ce pot eu, va spun sincer.
Reporter: La piata cu cat o dati?
Intermediar: 10 lei."

Tigancile din Sacele, din zona Valenilor de Munte sau din apropiere de Ploiesti, sunt de fapt angajatii intermediarilor. Nu se omoara sa ajunga la piata, ci isi fac veacul la sosea, unde imbie excursionistii la cumparaturi in stilul drive-in.

Kilogramul, prezentat la cosulet sau paharut, sare de 20 de lei.

Iar vanzarea merge, mai ales ca ambulantii de pe DN stiu ce inseamna marketingul.

Taranii ofteaza cu obida si povestesc ca unii au mai indraznit sa-si trimita nepotii la sosea, sa vanda productia la un pret mai bun, dar ca vanzatorii profesionisti au pus stapanire pe zonele cu vad, mai ceva ca prostituatele i-au luat la bataie.

Pe vremea comunista statul colecta tot si platea la fel, fara tocmeala.

Desi economia libera functioneaza de vreo 20 de ani, taranul roman inca n-a invatat sa intreprinda o afacere.

In timp ce agricultorii se caznesc sa-si imbunatateasca profitul cu ceva ingrasaminte chimice, cumparatorul la a III-a mana e inselat de-a binelea.

La Iasi, de pilda, zmeura aleasa se revarsa pe tarabe si imprastie parfum imbietor. Precupetii se bat cu pumnul in piept ca abia au cules-o ba din propria gradina, ba de prin padurile de la Vatra Dornei,  spun exact ce vrea sa auda clientul.

Culmea, unii se lauda ca si-au inlocuit la Giurgiu producta de rosii cu butasi de zmeura. Ironia e ca nici unul din acesti pietari nu are certificat de producator de zmeura.

Cine vine in piata cu noaptea in cap ii poate observa pe adevaratii producatori: sunt moldovenii de peste Prut sau ucrainenii de pe la Cernauti vin cu zmeura frumos asezata in ladite albe, pe care le regasim apoi sub tejgheaua pretinsului agricultor de Iasi.

Moldovenii reusesc s-o vanda intermediarilor mai bine decat producatorii nostri din Ardeal, cu circa 10 lei, fiindca nu au concurenta in zona.

Dincoace de Prut, moldovenii s-au lecuit deja de zmeura.

Inginerii de la Directia Agricola povestesc ca motivul principal e investitia foarte mare: cam 10.000 de euro la hectar. Iar aceasta cultura abia se amortizeaza in 3-4 ani. Ori romanul e dintr-o bucata: vrea profit ori rapid si facil, ori deloc.

Calitatea intai e cumparata de magazinul ecologic, supermarket sau restaurant, calitatea a doua ajunge la piata pentru gem de casa. Ce nu se vinde e imediat valorificat in siropuri sau ceaiuri.

Omul a invatat ca nu e de ajuns sa produci, e extrem de important cum te prezinti in piata. Ca in orice business ambalajul face pretul.

Articol recomandat de sport.ro

Șucu, vizat direct de un acționar de la Genoa: „Acest domn din România…“