Cei mai influenți prieteni ai lui Putin. Fără ei, fostul agent KGB nu ar fi ajuns atât de puternic

Președintele rus Vladimir Putin a lansat pe 24 februarie 2022 un atac neprovocat asupra Ucrainei, dar invazia a fost doar punctul culminant a două decenii la putere care au fost posibile și datorită unor lideri mondiali, miliardari și alte figuri influente.

Putin, un ofițer sovietic al KGB-ului devenit politician, a rămas efectiv la putere de peste două decenii. A îndeplinit primele două mandate ca președinte al Rusiei în perioada 2000-2008 și a fost ales din nou președinte în 2012. De asemenea, a fost prim-ministru rus în perioada 1999-2000 și 2008-2012.

În ultimul său mandat de președinte, Vladimir Putin a escaladat dramatic conflictul cu Ucraina, inclusiv cu anexarea prin forță a Crimeei în 2014, o mișcare considerată ilegală și ilegitimă de cea mai mare parte a lumii.

Ce înseamnă Putin: dizidenți uciși, democrație putredă în Rusia și influențarea alegerilor din alte țări 

Timpul petrecut de Putin la putere a fost, de asemenea, afectat de informații despre uciderea dizidenților, putrezirea constantă a democrației în Rusia și interferența în alegerile străine, inclusiv în SUA.

Cu toate acestea, personalități influente au continuat să-l susțină pe Putin, fie prin sprijin direct, cum ar fi parteneriate comerciale sau, pur și simplu, dependența de produsele energetice rusești, fie indirect, reluând fără nicio critică punctele sale de discuție sau permițându-i să procedeze relativ necontrolat.

Iată câteva dintre figurile cheie care i-au permis lui Putin rămânerea pentru atâta timp la putere.

Dmitri Medvedev

Fostul președinte rus Dmitri Medvedev a fost în pas cu Putin – predecesorul și succesorul său prezidențial – în ceea ce privește eforturile de război ale țării de la invazia din februarie.

Medvedev, un apropiat al lui Putin, care a lansat amenințări cu genocid împotriva Ucrainei, a fost ales președinte în 2008, după primele două mandate ale acesteia din urmă. Constituția Rusiei de la acea vreme l-a limitat pe Putin la două mandate consecutive, dar el a reușit să mențină puterea în administrația lui Medvedev, fiind prim-ministru din 2008 până în 2012.

Când Putin și-a recâștigat președinția în 2012, în cadrul unor alegeri afectate de acuzații de fraudă, Medvedev i-a luat locul ca prim-ministru, funcție pe care a deținut-o până în 2020, când a demisionat pentru a ușura eforturile lui Putin de a revizui constituția Rusiei.

Putin l-a numit vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, funcție pe care o deține și astăzi.

Medvedev a oferit un sprijin din ce în ce mai agresiv pentru invazia lui Putin în Ucraina, emitând mai multe declarații belicoase despre conflict, precum și despre arsenalul nuclear al Rusiei. În iunie, Medvedev a amenințat că Rusia va atinge „ținte în Occident”, după ce SUA au fost de acord să furnizeze Ucrainei sisteme avansate de rachete și ulterior și-a exprimat dorința de a „dispărea” toți inamicii Moscovei.

În septembrie, el a reiterat amenințările nucleare ușor voalate ale lui Putin, subliniind că avertismentul acestuia „cu siguranță nu a fost o cacealma”, iar ulterior a încadrat războiul neprovocat al Rusiei în desfășurare drept un conflict sacru cu Satana.

Serghei Şoigu

Prieten vechi și loial al lui Putin, ministrul Apărării Serghei Șoigu a fost odată considerat un posibil succesor al președintelui rus.

Dar, în calitate de oficial responsabil pentru războiul Rusiei în Ucraina, Șoigu a devenit un paratrăsnet pentru critici pe fondul efortului de război adesea eșuat.

Șoigu a avut o ascensiune constantă prin elita Rusiei, folosind relațiile sale apropiate cu oameni puternici, inclusiv primul președinte al Rusiei, Boris Elțin, și apoi Putin însuși. Prietenia lui Șoigu și Putin părea să depășească politica: cei doi petreceau adesea vacanța împreună în pădurile Siberiei, unde mergeau la pescuit și la drumeții.

În ciuda faptului că nu a servit niciodată în armată, Șoigu a executat de ani de zile aspirațiile de apărare ale lui Putin, conducând invazia și anexarea Crimeei în 2014 și contribuind la intervenția Rusiei în Siria în anul următor.

Occidentul l-a sancționat pe Șoigu la doar o zi după invazia neprovocată de către Rusia a Ucrainei. Însă lunile de eșecuri în creștere ale armatei ruse au stârnit zvonuri despre o ruptură între Putin și Șoigu. Chiar și așa, Șoigu a rămas tăcut, în ciuda rolului său aparent de țap ispășitor al lui Putin.

„Șoigu este dispus să fie practic vesta antiglonț a lui Putin”, a declarat Mark Galeotti, care conduce compania de consultanță Mayak Intelligence.

Nikolai Patrușev

Nikolai Patrușev, care servește ca secretar al Consiliului de Securitate al Rusiei, este un alt aliat de multă vreme al lui Putin și unul dintre puținii oameni la putere despre care se știe că au încrederea președintelui.

Patrușev și Putin sunt vechi camarazi KGB, a căror relație datează din 1998 și este considerat unul dintre cei mai puternici ”siloviki”, așa cum sunt cunoscuți asistenții apropiați care susțin forța. Galeotti a declarat pentru The Washington Post în iulie că Patrușev a fost multă vreme „diavolul de pe umărul lui Putin, care îi șoptește otravă la ureche”.

De când a început războiul, Patrușev a întreprins mai multe călătorii în străinătate în numele efortului de război al Rusiei, vorbind în numele lui Putin pe o varietate de subiecte, pe măsură ce președintele în vârstă de 70 de ani devenea din ce în ce mai retras.

„Ideile lui stau la baza deciziilor luate de Putin”, a declarat Tatiana Stanovaya, fondatorul companiei de consultanță politică rusă R.Politik. Patrushev ”este una dintre puținele figuri pe care Putin le ascultă”.

De la invazie, Patrușev a apărut ca un lider de încredere și un promotor public frecvent al războiului din Rusia. Proeminența sa pe scena globală a stârnit întrebări cu privire la obiectivele sale personale și dacă ar putea căuta sau nu puterea lui Putin pentru el însuși.

Kremlinul a respins sugestiile potrivit cărora secretarul pentru securitate și-ar fi adunat noi puteri, dar unii experți în informații îl consideră pe Patrușev drept înlocuitorul probabil al lui Putin în cazul în care președintele se îmbolnăvește.

Oligarhii ruși

Zeci de oligarhi ruși au fost printre primii care au fost loviti de sancțiuni occidentale imediat după invazie, din cauza legăturilor lor strânse cu președintele Putin.

Mulți dintre acești oameni de afaceri ruși ultrabogați au contribuit la alimentarea ascensiunii meteorice a lui Putin la putere și l-au ajutat să se mențină acolo.

Câțiva dintre oligarhii „originali” și-au adunat puterea în timpul reformelor Perestroika aduse economiei și sistemului politic al Rusiei la sfârșitul anilor 1980. După căderea Uniunii Sovietice, acești bărbați au cumpărat de la stat companii industriale, umplându-și buzunarele și sporindu-și influența.

Când Putin a preluat președinția în 2000, a promis că va reprima corupția din guvern, exilând anumiți oligarhi. Dar cei care i-au rămas prieteni lui Putin – și care au jurat că vor rămâne în afara politicii – au reușit să devină și mai bogați, lăsându-l pe Putin cu mașinațiunile sale politice, fără prea multe controale.

Un nou val de elite rusești din serviciile de securitate a apărut în anii 1990. Aceste elite cvasi-militare vor ajunge să fie cunoscute ca ”silovarhi” - o combinație a cuvântului oligarh și siloviki, o referire la armata rusă.

Hugo Crosthwaite, analist principal la firma de informații de securitate Dragonfly, a spus că siloviki fac mai mult parte din cercul apropiat al lui Putin și parțial din regimul său.

„Siloviki sunt în cele din urmă mai aproape de președinte decât sunt oligarhii”, a spus el.

Dar unii dintre acești siloviki și oligarhi dețin mai multă „putere Putin” decât alții.

Roman Abramovici

Roman Abramovici a devenit unul dintre cei mai celebri oligarhi ai Rusiei datorită deținerii anterioare a Chelsea Football Club, o echipă de fotbal de top din Londra, pe care a controlat-o timp de aproape două decenii.

În ultimele luni, Abramovici s-a trezit în centrul atenției după ce a fost sancționat de Uniunea Europeană și Regatul Unit în urma invaziei Rusiei în Ucraina. În timp ce oficialii occidentali îi confiscau numeroasele bunuri, inclusiv iahtul său masiv, Abramovici acționa ca un trimis neoficial în discuțiile de pace dintre Rusia și Ucraina din primăvară.

Deși nu este un membru oficial al echipei de negocieri, accesul lui Abramovici la astfel de conversații oferă o perspectivă asupra a ceea ce se crede a fi relația lui strânsă cu Putin. Oficialii europeni spun că Abramovici are „acces privilegiat” la președintele rus și a menținut legături strânse cu Putin de zeci de ani.

Abramovici însuși a negat în mod repetat orice legătură financiară cu Putin sau o relație strânsă cu președintele. Dar oficialii occidentali spun că oligarhul și afacerile sale au primit „tratament preferențial și concesii” de la Putin, inclusiv scutiri de taxe și granturi.

The Times of London a raportat că Abramovici s-a întâlnit cu Putin în martie și i-a înmânat președintelui o notă scrisă de mână de la președintele ucrainean Volodimir Zelenski, în care caută pacea, pe care Putin a respins-o prompt.

Ghenadi Timcenko

Timcenko, un comerciant miliardar și om de afaceri care s-a confruntat cu sancțiunile SUA înainte de invazia Rusiei, este un alt oligarh de seamă, cu legături strânse cu Putin. Al șaselea cel mai bogat om din Rusia, Timcenko a fost cel mai bogat oligarh care s-a confruntat cu sancțiunile SUA la începutul acestui an.

Cei doi bărbați sunt prieteni de la începutul anilor 1990, potrivit The Guardian, când Putin, o stea politică în ascensiune la acea vreme, i-a oferit lui Timcenko o licență de export de petrol pentru a-l ajuta pe comerciantul din Sankt Petersburg.

Timcenko a apărut ca un cofondator al Gunvor Group, o casă comercială din Elveția care exportă miliarde de dolari din petrolul rusesc. Atât compania, cât și Putin au respins acuzațiile potrivit cărora președintele rus ar fi un beneficiar al activităților Gunvor, profitând din exporturile de petrol, a informat The Guardian.

Dar SUA l-au sancționat în 2014 pe Timcenko împreună cu alți membri ai „cercului interior al conducerii ruse”, pretinzând că activitățile acestuia din sectorul energetic au legături directe cu Putin. Timcenko a spus că și-a vândut participația la Gunvor cu o zi înainte de a fi sancționat de SUA în 2014 pentru anexarea Crimeei.

Timcenko rămâne fondatorul și proprietarul companiei private de investiții Volga Group, care este un acționar major al marelui producător rusesc de gaze naturale Novatek.

Liderul chinez Xi Jinping

China și Rusia nu sunt aliați formali, dar legăturile dintre cele două țări, în special cele legate de comerț și apărare, s-au extins în ultimul deceniu. Cele două țări se consideră parteneri strategici și au declarat în februarie că relația lor nu are „limită”.

La începutul lunii februarie, în timp ce îngrijorarea cu privire la posibilitatea ca Rusia să invadeze Ucraina creștea, oficialii chinezi le-au cerut oficialilor ruși să aștepte până după încheierea Jocurilor Olimpice de iarnă de la Beijing, potrivit oficialilor de informații occidentali.

Raportul de informații a indicat că oficialii chinezi aveau un anumit nivel de cunoștințe anterioare despre invazia planificată, deși nu era clar dacă liderul chinez Xi Jinping și Putin au comunicat direct. Dar cererea de amânare poate l-a încurajat pe Putin să meargă până la capăt, a declarat pentru Insider Simon Miles, profesor asistent la Școala de Politici Publice Sanford de la Universitatea Duke și istoric al Uniunii Sovietice și al relațiilor SUA-sovietice.

În urma invaziei, pe măsură ce țările occidentale au emis sancțiuni paralizante împotriva Rusiei, China a continuat să cumpere petrol și gaze rusești, servind drept colac de salvare pentru Kremlin pentru a continua eforturile de război. China, care este cel mai mare cumpărător de petrol rusesc, și-a crescut în liniște achizițiile de când a început războiul.

Xi s-a abținut, de asemenea, să condamne invazia, deși în septembrie Putin a recunoscut că liderul chinez este îngrijorat cu privire la război. Dar când Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite a votat pentru a condamna anexarea de către Rusia a teritoriilor ucrainene ca fiind ilegală, China s-a abținut.

Prim-ministrul indian Narendra Modi

La fel ca și China, și India și-a menținut relația cu Rusia pe tot parcursul războiului, continuând să cumpere produse energetice. De asemenea, India și-a crescut drastic achizițiile de petrol rusesc în primăvară la tarife foarte reduse, contribuind în esență la finanțarea eforturilor de război din Ucraina.

India s-a abținut să condamne invazia Rusiei, iar cele două țări s-au referit la relația lor drept un „parteneriat strategic special și privilegiat”.

Prim-ministrul indian Narendra Modi a criticat într-adevăr războiul în septembrie, în timpul unei întâlniri față în față cu Putin. „Era de astăzi nu este o eră a războiului și v-am vorbit la telefon despre asta”, a spus Modi. Putin a recunoscut îngrijorările lui Modi și a spus că și el dorește ca războiul să se încheie cât mai curând posibil.

Cu toate acestea, teama de a pierde sprijinul Chinei și Indiei poate să-l fi încurajat de fapt pe Putin să escaladeze războiul, în speranța de a-i pune capăt mai curând. Și când Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite a votat pentru a condamna anexarea de către Rusia a teritoriilor ucrainene, India s-a abținut și ea.

Președintele belarus Alexandru Lukașenko

Belarus, alături de președintele său autoritar, Alexander Lukașenko, a fost cel mai important aliat al lui Putin pe scena mondială. Țara, situată la nord de Ucraina, este singurul aliat al Rusiei în Europa.

Belarus are legături strânse cu Rusia și cele două state au rămas apropiate chiar și după dizolvarea Uniunii Sovietice în 1991. Țările sunt legate printr-o serie de acorduri politice, economice și de apărare, inclusiv Uniunea Economică Eurasiatică. Organizația Tratatului de Securitate Colectivă, o alianță militară a statelor post-sovietice, se afirmă ca omologul NATO.

Lukașenko, care a fost menționat drept ultimul dictator al Europei, și Putin au o relație strânsă, cu Belarus sprijinind Rusia în efortul de război. Belarus a servit drept teren de așteptare pentru trupele ruse înainte de invazie și de atunci a fost folosit de Rusia pentru a lansa rachete balistice în Ucraina. Spitalele din Belarus, lângă granița cu Ucraina, au primit și soldați ruși răniți.

Lukașenko, care este cunoscut pentru afirmațiile ciudate, inclusiv că votca protejează împotriva COVID-19, la un moment dat a părut chiar să împărtășească planurile de război ale Rusiei pentru Ucraina.

Gerhard Schröder

Fostul cancelar german Gerhard Schröder a creat legături strânse cu Rusia și Putin.

În timpul mandatului său, Schröder, care a ocupat funcția de cancelar între 1998 și 2005, a sprijinit construirea primei conducte de gaz submarin care ar livra direct gaze naturale rusești în Germania. La trei săptămâni după terminarea mandatului, Schröder a devenit șeful consiliului de acționari al Nord Stream, compania din spatele conductei, în ciuda preocupărilor legate de un conflict de interese sau de abateri.

De atunci, el a câștigat aproape 1 milion de dolari pe an din companiile energetice controlate de Kremlin, a raportat The New York Times. Schröder a fost unul dintre cei mai importanți susținători din Germania ai importului de energie rusească pentru a alimenta economia țării.

Pe măsură ce Germania a fost forțată să se confrunte cu dependența sa de petrolul și gazele Rusiei în urma invaziei Ucrainei, unii au dat vina pe Schröder, despre care criticii spun că a promovat energia rusă în detrimentul intereselor pe termen lung ale Germaniei.

Schröder a fost criticat și în august, după ce a avut o întâlnire privată cu Putin în timpul unei călătorii la Moscova. El a declarat presei germane că nu are de ce să-și ceară scuze și a spus că Occidentul ar trebui să recunoască în mod corespunzător „temerile reale ale Rusiei de a fi blocată” de țări antagoniste, a raportat The Guardian. El a recomandat, de asemenea, Ucrainei să rămână neutră și că ambele părți trebuie să facă compromisuri.

Schröder este acum investigat de social-democrații germani, partidul din care face parte din 1963, din cauza legăturilor sale cu Rusia și Putin.

Olga Skabeyeva

Olga Skabeyeva a devenit, probabil, cea mai pasionată și proeminentă propagandistă TV rusă dintre o mulțime de propagandiști TV care au promovat punctele de discuție ale Kremlinului de la începutul războiului.

Supranumită „propagandistul-șef” și „păpușa de fier a lui Putin TV”, Skabeyeva a fost o față prezentă frecventă în efortul de război al lui Putin, lansând dezvăluiri intense, adesea fabricate, pe postul de televiziune deținut de guvern Rusia-1 despre luptele militare ale Rusiei, liderii occidentali și armata ucraineană.

Skabeyeva și-a construit cariera în ultimii 15 ani ai regimului Putin servind drept purtător de cuvânt al administrației, au declarat experții pentru Michelle Mark, de la Insider, la începutul acestui an. Ea găzduiește talk-show-ul politic „60 Minutes” pe Rusia-1 alături de soțul ei Yevgeny Popov, oferind analize și propagandă polarizante și dezbinătoare – aproape sigur aprobate de Putin.

În aprilie, ea a stârnit proteste internaționale după ce a spus la televizor că Rusia se află în mijlocul celui de-al treilea război mondial, marcând o schimbare notabilă în retorica acceptabilă a Kremlinului cu privire la Ucraina.

Sarah Oates, profesor și cercetător senior la Colegiul de Jurnalism Philip Merrill de la Universitatea din Maryland, a declarat anterior pentru Insider că acele cuvinte incendiare ale lui Skabeyeva nu au fost întâmplătoare, deoarece prezentatorii TV ruși primesc adesea punctele de discuție direct de la guvern.

Vasily Gatov, cercetător rus în mass-media și membru la Centrul USC Annenberg pentru Leadership și Politică în Comunicare, a comparat-o cu prezentatorul Fox News, Tucker Carlson, și a numit-o „monstru” într-un interviu din aprilie.

Elon Musk

Miliardarul Tesla și SpaceX, Elon Musk, a distribuit în ultimele luni punctele de vedere ale Kremlinului către cei 118 milioane de urmăritori ai săi de pe Twitter, rețeaua pe care o și deține acum.

Pe 3 octombrie, Musk a postat pe Twitter un sondaj care sugerează un plan de pace Ucraina-Rusia, care includea organizarea de alegeri în patru teritorii ucrainene ocupate de Rusia, într-o mișcare larg condamnată ca fiind ilegitimă și ilegală. Planul sugera, de asemenea, ca și Crimeea, pe care Rusia a ocupat-o ilegal din 2014, să fie recunoscută ca parte a Rusiei, Ucraina să rămână neutră și să fie garantată alimentarea cu apă a Crimeei.

Planul de pace al lui Musk a fost atât de favorabil Rusiei, încât un analist de top din Rusia, Fiona Hill, a spus că are amprentele Kremlinului pe el, deși Musk a negat că a vorbit cu Putin.

Tweet-ul lui Musk a stârnit critici dure din partea oficialilor ucraineni, inclusiv a președintelui Volodimir Zelenski, care a sugerat că miliardarul îl sprijină pe Putin. Dar Musk a continuat să posteze despre război, inclusiv într-un tweet care sublinia importanța Crimeei pentru securitatea națională a Rusiei, un alt punct susținut de Kremlin.

Donald Trump

Fostul președinte Donald Trump s-a lăudat adesea cu relația sa strânsă cu Putin și a minimizat frecvent amenințarea la securitatea națională reprezentată de Rusia, ignorând avertismentele agențiilor de informații americane.

În 2014, după ce Putin a invadat Crimeea, Trump l-a lăudat pe președintele rus și a spus că restul Ucrainei va cădea „destul de repede”. El a susținut mai târziu că oamenii din Crimeea ar fi mai degrabă cu Rusia.

Când agențiile de informații americane au concluzionat că Rusia a intervenit în alegerile din 2016 printr-o campanie de dezinformare și propagandă online menită să-l ajute pe Trump și să o lovească pe Hillary Clinton, Trump s-a îndoit de raport, acceptând negările lui Putin. Ulterior, el a recunoscut amestecul, dar a respins-o frecvent sau a contrazis informațiile americane.

În 2019, prima tentativă de demitere a lui Trump a fost din cauza acuzației că ar fi căutat ajutorul Ucrainei, care era încă în conflict cu Rusia, pentru a găsi informații compromițătoare despre Biden, adversarul său politic.

Și de când a început războiul, Trump a continuat să susțină punctele de vedere ale Kremlinului și să-l laude pe Putin. Când Rusia a declanșat războiul în februarie, Trump a lăudat justificarea lui Putin pentru invazie drept „genială” și „înțeleaptă”. În octombrie, Trump părea să ia vina pentru invazie de la Putin și să o plaseze pe conducerea SUA – exact acolo unde președintele rus spune că se află.

„De fapt l-au batjocorit, dacă te uiți cu adevărat la asta, țara noastră și așa-zisa noastră conducere l-au batjocorit pe Putin”, a spus Trump pentru rețeaua de dreapta Real America's Voice. „Aș asculta, aș spune, știi, aproape că îl forțează să intre cu ceea ce spun ei. Retorica a fost atât de proastă”.

Trump a promovat, de asemenea, un acord de pace dintre Ucraina și Rusia, după ce Putin a amenințat cu folosirea armelor nucleare, jucând în planurile lui Putin într-un mod pe care unii experți l-au descris drept „periculos”.

Tucker Carlson

Gazda Fox News, Tucker Carlson, a repetat frecvent convingerile lui Putin, împărtășindu-le la „Tucker Carlson Tonight”, una dintre cele mai urmărite emisiuni ale știrilor prin cablu. Chiar înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, Carlson a dedicat un segment de 15 minute pentru a vorbi despre modul în care SUA nu ar trebui să le pese de conflictul care se profila între cele două țări.

El a susținut că îngrijorarea față de conflict nu se referă la protejarea Ucrainei, ci pentru că democrații „vor să-l urâți pe Putin” și că NATO nu vrea ca Rusia să existe. El a mai spus că „unicul și singurul obiectiv al NATO este de a opri dezvoltarea Rusiei”, făcându-se astfel ecoul afirmațiilor Putin.

El a atacat, de asemenea, în mod repetat, Ucraina, ai cărei cetățeni au răspuns la nivelul întregii societăți și au început să recâștige teritoriul confiscat de invadatorii ruși, care au lăsat gropi comune în urma lor.

După invazie, Carlson a recunoscut că Putin și Rusia sunt de vină, dar a continuat să răspândească masiv mesajele pro-ruse publicului său. În martie, o notă scursă a arătat că Kremlinul a instruit chiar presa de stat rusă să redea clipuri din emisiunea lui Carlson „pe cât posibil”, a informat Mother Jones.

În diferite momente, Carlson l-a apărat pe Putin, a minimizat amenințarea pe care o reprezintă Rusia, a repetat afirmații nefondate și improbabile formulate de Kremlin că SUA s-ar afla în spatele sabotajului conductelor Nord Stream și a spus în mod fals că SUA oferă ajutor Ucrainei doar ca „răscumpărare pentru alegerile din 2016”.