Romania, te iubesc!: S-a asezat praful uitarii peste arhiva nationala
Pentru cei mai multi dintre noi, cuvantul arhive are doar un singur inteles: locul in care ne ducem sa ne studiem dosarul intocmit de securitate sau cel in care ne cautam actele proprietatilor confiscate de comunisti.
Putini se gandesc, insa, ca fiecare pagina din arhivele nationale ale Romaniei inseamna o fila din istoria noastra personala. Ele spun cine suntem, de unde venim si unde ne ducem. Iar noi suntem, pana la urma, o suma de documente care ne vor descrie generatiilor viitoare si le vor povesti ceea ce noi nu le vom mai putea spune.
Daca am gandi astfel, poate ca arhivele nationale ale Romaniei nu ar mai fi astazi un depozit de hartie supus uitarii si distrugerii.
In inima Bucurestiului, intr-un depozit intunecos, apasat de tristete, doamna Iulia respira de 30 de ani praful istoriei. Un praf nobil, care pare sa se nasca din el insusi. Cu cat il sterge mai des, cu atat mai mult se face. Doamna Iulia nu pridideste, dar nici nu oboseste. In 1979 a venit aici cautand o slujba, fara sa stie ca va descoperi o pasiune.
In linistea dintre rafturi, doamna Iulia a trecut prin doua regimuri, fiecare dur in felul sau, fara sa simta diferenta. N-a deranjat-o prea multa lume atunci, n-o deranjeaza nici astazi. Obisnuitii locului si doar rareori cate un vizitator de exceptie. Inainte, slujbasii comunismului mai veneau aici sa studieze
ceasloave impodobite savant, ca sa le foloseasca drept model pentru vreun cadou facut familiei Ceuasescu. Mai recent, surghiunitii acelor vremuri, care vin sa-si caute urmele.
Nici decorul nu s-a schimbat prea mult in ultimii 30 de ani. Regimul politienesc de pe vremuri a fost inlocuit astazi de ignoranta, rea vointa sau nepasarea noilor carmuitori ai Romaniei. E secolul 21, dar in sediul arhivelor nationale n-au aparut nici calculatoarele, nici aparatura moderna, nici mijloacele noi de protectie care se pot vedea astazi in orice institutie similara din lume. Istoria Romaniei, cea scrisa, cea palpabila, cea adevarata, a fost surghiunita acolo unde, cred unii, ii e locul: in trecut.
Afla mai multe din video-ul atasat!
.webp)
