Romania, te iubesc! Privilegiatii lumii de apoi. Cimitirul Bellu
Suntem in plina criza economica, preturile caselor au scazut, terenurile nu se mai vand.
Si totusi exista o afacere care n-are moarte: piata locurilor de veci. In Bucuresti, la Bellu, un mormant a ajuns sa coste cat o garsoniera, desi faimosul cimitir e aproape o ruina. Au contribuit haosul din administratia cimitirelor, specula cu locuri de veci si dezinteresul oamenilor.
In Bellu se fura tot si nu se investeste nimic. Considerata pe vremuri un adevarat muzeu in aer liber, celebra necropola e, la randul ei, pe moarte.
A fost odata un cimitir. Frumos, celebru, bine intretinut: un muzeu in aer liber, cu spatii largi si monumente valoroase. Un adevarat loc de pelerinaj pentru cei care vroiau sa invete istorie, literatura sau arta.
O mandrie altadata, aproape o ruina astazi. Pe vremea cand oamenii inca mai erau generosi, iar apartenenta la comunitate inca mai conta, un baron pe nume Bellu, fost ministru al Culturii si Justitiei, a donat Bucurestilor zeci de hectare de teren, sa fie folosite pentru inhumarea localnicilor.
Din darnicia baronului si dragostea de frumos a predecesorilor nostri, s-a nascut cel mai faimos cimitir al Romaniei.
Anii au trecut, mentatilitatile s-au schimbat, generozitatea a disparut. Astazi, din Bellu a ramas doar un amestec haotic de cavouri pline de kitsch, care sfideaza parca trecutul, ingropat sub monumente profanate si vandalizate. Timpul si nepasarea si-au spus cuvantul. Cate au mai ramas, operele de arta se sufoca printre termopane si sculpturi grosolane.
"Doamna cu umbrela" este o opera unui artist italian, Raffaello Romanelli, care a lasat mai multe lucrari in cimitirul Bellu la inceputul secolului 20. Literele de aur care spuneau povestea defunctei au disparut insa.
Si monumentul familiei Poroineanu facut de acelasi Romanelli o are o legenda trista. Doi frati crescuti separat s-au indragostit la Paris si au vrut sa se casatoreasca. Cand au aflat ca sunt sora si frate, s-au sinucis. In Bellu este inmormantata doar fata, plansa de tata.
Pana in anii '70, cimitirul era unul exclusivist. Apoi, au inceput sa apara vanatorii de parcele, oameni cu bani care gasesc o satisfactie morbida in a se gandi ca vor sta, post-mortem, alaturi de Eminescu, Caragiale ori Sadoveanu.
Nu e de mirare ca aici e cel mai scump pamant din tot Bucurestiul. Gurilele rele spun ca insusi fostul primar Videanu si chiar Marian Vanghelie ar fi vrut sa-si asigure cavouri cu fason, alaturi de aristocratia secolului al XIX-lea.
