Lacul lebedelor speciale. Ea e Daiana, balerina-coregrafă care integrează sindromul Down în dans, în viață, în normalitate

Daiana Jelescu a înființat singură școala din România unde persoane cu dizabilități pot face balet. După multe sute de ore de antrenament, elevii Daianei țin acum spectacole pe marile scene din Ardeal.

Pe scena Casei de Cultură din Cluj-Napoca, Raluca și Mihai fac spectacol sub privirile Daianei, profesoara de balet.

Dansatorii au sindrom Down dar, cu ajutorul Daianei au reușit, după multă terapie prin dans, să ajungă în lumina reflectoarelor. Acum sunt fericiți.

Daiana Jelescu: „România mea e frumoasă. E o Românie din ce în ce mai tolerantă și atentă la nevoile celor din jur”.

Acesta este crezul care o mână pe Daiana Jelescu în bătălia cu mentalitățile unei societăți care de multe ori nu vrea să știe că lângă noi sunt și oameni care au nevoie de ajutor.

Este balerină, are 28 de ani, un master în regie coregrafică și a înființat o școală de balet pentru persoane cu Down, singurul loc din România unde se pot face astfel de cursuri.

Regizează spectacole în care pune pe aceeași scenă artiști profesioniști și persoane cu dizabilități.

„O ador pe fata asta. O ador. Ea a adus lumină în sufletele noastre”.

Cum a reușit să aducă baletul în viața persoanelor cu sindromul Down

Adriana este mama Ralucăi, iar în această casă, împreună cu Daiana, le oferă persoanelor cu Down acces la o viață cât mai apropiată de normalitate, prin dans.

Daiana Jelescu: „Sunt tineri. Obișnuiți ca și ceilalți tineri, doar că un cromozon în plus, arată diferit, dar sunt exact la fel, au foarte multă iubire de oferit și sunt foarte empatici, foarte iubitori, foarte săritori”.

Raluca: „Este o persoană specială și are răbdare cu noi toți, lucrează cu colegii mei, mai ales cu mine. Este o persoană dragă sufletului meu”.

Daiana Jelescu: „Îmi place foarte mult, pentru că iubesc foarte mult și mă încarc cu foarte multă energie bună de la ei. Plec de la centru de fiecare dată încarcată cu energie pozitivă și mi-au schimbat perspectiva asupra vieții. Că oricum eram eu un om pozitiv și înainte, dar acum cu atât mai mult, am o viziune mult mai fericită. Am învățat asta de la ei. Lecții foarte importante în zona asta de ambiție, pentru că nu se demotivează niciodată, nu există să le propui o mișcare și nici măcar să nu încerce. Lucru pe care îl vezi la persoanele tipice, pentru că noi avem tot felul de complexe pe care ni le creăm în timp, ei nu au asta”.

Daiana s-a născut în Oradea. Când avea 10 ani s-a mutat singură la Cluj pentru a învăța balet.

În 2016, pe când era anul doi la facultate, Adriana i-a cerut să o învețe balet pe Raluca și pe prietenii ei.

Daiana Jelescu: „Nu știam nimic, citisem pe internet cu o seară înainte, mi-am făcut temele, am citit ce am găsit pe internet despre sindromul Down. Știam lucruri generale, la prima oră cu ei puțin m-am speriat, am crezut că e ceva ce mă depășește și că nu o să fac față, pentru că nu am suficiente cunoștințe. Și la finalul orei deja ei erau foarte atașați de mine. La finalul orei, Raluca mi-a zis primul ei `te iubesc` și atunci am zis, OK, o să continui eu proiectul ăsta, așa cum știu și o să învățăm împreună că suntem singurii din România care facem asta. Nu am de la cine să cer ajutorul!”.

A inventat metode prin care să-i apropie pe acești oameni de artă. Și a reușit.

Adriana, mama Ralucăi: „Un copil lângă care trebuie să stai în genunchi și să îi așezi piciorușul lui grăsuț sau încordat și temător. Efortul este clar fizic, mult mai mare pentru profesor”.

Doi ani mai târziu, în 2018, și-a dat licența cu spectacolul „Îngerii zilelor noastre" în care Raluca și-a împlinit visul de a dansa pe o scenă. Și de atunci au început să curgă spectacolele.

Adriana, mama Ralucăi: „Îi scoate în fața semenilor noștri care văd că sunt și ei oameni. În spectacolele pe care le organizează se crează prietenii. Nu mai este bariera aceea `tu stai acolo, nu ești ca și mine`. Înțelegeți? Bariera de care noi ne-am izbit multă vreme”.

Între timp, Daiana și-a deschis și o academie de balet. Elevii ei au urcat pe podium la competiții mondiale.

Daiana Jelescu: „Toți pe care îi ducem la concursuri câștigă. Nu avem nicio excepție de concurs la care să participăm fără să câștigăm. Copiii sunt întotdeauna pe podium, fără excepție”.

A dansat peste graniță în mai multe spectacole. S-a întors.

Reporter: Te-a bătut gândul să pleci?

Daiana Jelescu: Nu. Eu cred că și în România mai avem lucruri de pus la punct și lucruri de făcut și cineva trebuie să rămână să le facă. Eu sunt aici pentru asta.

Daiana Jelescu: „Chiar vreau să las ceva semnificativ în urma mea”

În spectacole, Raluca are un moment special pe muzica din filmul Titanic. „Chiar dacă nu o să putem să schimbăm lumea niciodată într-o lume mai bună, dar cel puțin fiecare, pe metrul nostru pătrat, dacă reușim să aducem un plus de valoare, suntem câștigați”.

Caută de muncă pentru cursanții ei, îi integrează în viața societății. Lucian Butnaru a accesat fonduri europene și a deschis o cafenea în care lucrează persoane cu dizabilități.

Mihai, partenerul de dans al Ralucai, e angajat.

Lucian Butnaru, proprietar cafenea: „E o frică de necunoscut. Chiar și colegii. Mă întrebau cum e să lucrezi cu Mihai. E o frică de nu știu cum să se raporteze. Și eu zic o să fie bine. Că își imaginează lucruri că poate nu se descurcă. Dar de multe ori Mihai îi ia prin surprindere. Și nu găsești la multe locuri de muncă căldura pe care o persoană cu dizabilități o oferă când simte că face echipă cu tine”.

Mihai a devenit simbolul acestui loc.

Reporter: De câți ani ești la balet?

Mihai: Asta pe ea trebuie să o întrebați.

Reporter: Dar cum e la balet?

Mihai: Ca și un lac presărat cu lebede...

„Eu cred că e o generație care dacă își dorește, dacă își propune, poate să schimbe România foarte mult în bine. Sunt foarte multe modele. În jurul meu cel puțin toți oamenii pe care-i cunosc, 90% din prietenii mei, sunt oameni care fac ceva bun pentru România, care schimbă fiecare zi ceva prin ceea ce faci”.

Incluziune socială e un termen pe care Daiana se luptă să îl introducă în vocabularul și gândirea semenilor. În spectacolele sale strânge bani pentru diverse cauze sociale, altele decât cursanții săi tocmai pentru a-i învăța și pe ei să dăruiască, să ajute.

Daiana Jelescu: „Misiunea mea e să aduc cumva... Nu vreau să sune prea mare, dar eu simt că misiunea mea e să fac din lumea asta o lume puțin-puțin mai bună. Chiar vreau să las ceva semnificativ în urma mea și chiar sunt foarte împlinită cu tot ceea ce am reușit până la vârsta asta și sunt mândră de mine și de oamenii cu care mă înconjor și chiar cred că am reușit să schimbăm ceva, cel puțin și în viețile celor cu dezabilități. Îmi spunea o elevă că de când dansează are un scop pentru care să se trezească”.

Rezultatele sunt dovada vie că are dreptate. În mii de ore de efort a reușit să aducă în viața acestor oameni un strop de bine, le arată că nu sunt singuri, le apără drepturile și atrage atenția unei lumi întregi că dizabilitatea nu este o opțiune. Că și ei au dreptul la o viață normală. În sălile de cursuri și pe scenele din Cluj, Daiana e lângă ei, îi ajută și luptă prin artă pentru o Românie mai bună.