Doi soți vor să reînvie meşteşugul cojocăritului. Cu banii câștigați în Spania au reușit să își facă un mic atelier
Doi soți vor să reînvie meşteşugul cojocăritului de pe Valea Bârgăului, care înseamnă coaserea manuală a pieptarelor și cojoacelor specifice acestei zone.
După ce s-au întors din străinătate şi-au deschis o mică afacere - mai exact au amenajat un atelier pentru confecționarea acestor piese artizanele.
După ce au trăit experiența muncii în străinătate, Vasile şi Ioana Săreţan au ales să se întoarcă în țară în urmă cu câțiva ani și să-și dezvolte o mică afacere. Vor să ducă mai departe tradiția pieptarelor și cojoacelor albe cu cusătură neagră, specifice Văii Bârgăului, pe care doresc s-o împărtășească și celor care le vor trece pragul.
Cu banii câștigați în Spania au reușit să își facă în Mureşenii Bârgăului un mic atelier, cu două mașini manuale de cusut și diferite instrumete pentru a putea prelucra pielea. Tainele meşteşugului le-au deprins de la un bătrân din sat.
Toată munca o fac manual și necesită multă migală și răbdare, şi chiar un pic de forţă.
Ioana Sărețan meșter popular: „Vasile a fost cu idea, el a fost atras mai mult de asta și acum mie chiar îmi place . Nu e simplu să coși așa cu acul prin piele, e destul de tare pielea”.
Comezile le iau în special de la oamenii din comună, care vor să păstreze vie tradiția acestor pieptare specifice zonei, pentru că meşterii de pe vremuri au îmbătrânit şi nu mai lucrează.
Vasile Sărețan meșter: „De exemplu, acesta este pieptarul la un prieten de al nostru, acolo avem un pieptar pe care trebuie să vină un domn, îi trebuie și la nevasta lui… în principiu în comună cei care sunt obișnuiți și dau valoare, chiar oameni simpli vor și investesc în așa ceva”.
Durează și o lună de zile să coase un pieptar, iar prețurile sunt cuprinse între 3000 și 5000 lei. Părinţii lui Vasile sunt încântaţi de mica afacere.
Maria Sărețan, mama: „Când au hotărât să se întoarcă, eram nebună de fericire, orice început poate fi promițător și dacă au văzut că merge treaba și poate să facă și lucrul ăsta, ar fi păcat să nu îl facă pentru că sunt puțini meseriași în meseria asta și e păcat să se piardă tradiția”.
Vasile Săreţan speră că şi fiul lui cel mare va deprinde această meserie, ca să o ducă mai departe în familie.
 (5).webp)
