Interviu cu Nicu Covaci si Moni Bordeianu despre rock, viata si prietenie. Liderul Phoenix: "Imi iubesc in primul rand tara"

R: Ce vor vedea fanii in turneul ”Vremuri - Remember the 60s”?

Nicu Covaci: Se vor interpreta in primul rand piesele cantate de Phoenix in anii 60. Desigur ca formula de atunci era alta dar cu Dzidek , un foarte experimentat muzician si cu Roxana la tobe, care este foarte talentata, vom reusi sa refacem atmosfera tipica acelor ani. Se vor folosi cam aceleasi instrumente si se va pune accentul pe coruri si piese cantate pe mai multe voci. Cantam si Beatles, Rolling Stones, The Doors, Kinks, si diferite piese care ne-au placut noua in anii 60.

Moni Bordeianu: Doi prieteni, 4 artisti, care vor incerca sa transmita publicului bucuria pe care ei o simt cantand melodiile de care au fost influentati si care au insemnat atat de mult unei lumi intregi.

Rep: Fiecare membru al formatiei Phoenix, in istoria sa de peste 50 de ani, a avut proiecte personale: de la Kamocsa Bela pana la Mircea Baniciu, Ovidiu Lipan, Cristi Gram si acum, de exemplu, tobosarul-minune Flavius Hosu. Singurul care nu s-a desprins de pasare in toti acesti ani a fost Nicu Covaci. De ce acum? Ai asteptat acesta ”renastere”, care s-a intamplat in 2014 si pe care aproape nimeni nu o mai credea posibila, pentru a simti ca te poti dedica ulterior si unui proiect personal?

Citește și

Dream Theater se intoarce in Romania, intr-un nou concert. Prima editie a festivalului "I am the rocker", la Romexpo

De ce Rusia va pierde în războiul din Ucraina. Un expert chinez în geopolitică explică care sunt cei patru factori principali

Nicu Covaci: Proiectul ii este dedicat lui Moni, cel care a trait si a cantat impreuna cu mine in anii `60. Moni a plecat cu familia in SUA in 1969 si noi am continuat, schimband stilul in etno-rock. Nu este vorba neaparat de un proiect personal Nicu Covaci, proiectul meu este unic si este PHOENIX. Proiectele personale ale membrilor au aparut pe de o parte din cauza drumului strict de urmat in Phoenix, si pe de alta parte din nevoi financiare.

Rep: Repertoriul acestui turneu include compozitii celebre pe care le-ati interpretat in anii 60, inainte ca Phoenix sa isi gaseasca stilul personal, unic, eliberat de influente exterioare. Cat de mult va mai regasiti in mesajul acelei muzici? Majoritatea pieselor din playlistul acestui turneu sunt cantece de dragoste....

Nicu Covaci: Recunosc ca nu m-au pasionat niciodata cantecele de dragoste insa la ora aceea stilul nostru inca nu era bine definit si textierii scriau ce le trecea prin cap. incetul cu incetul s-a definit acel drum initial foarte subtil, de nesupunere si de gandire libera. A fost urmat si a aparut Phoenix-ul cu acele influente de folclor precrestin, mai tarziu. Dar eu regasesc parti din mine, intr-o proportie sau alta, in tot ceea ce cant... Altfel as fi un artist fals.

Moni Bordeianu: Nu are nimic in comun cu ceea ce s-a compus la Phoenix mai tarziu. ”Vremuri”, ”Canarul”, ”Totusi ca voi sint”, ”Nebunul cu ochii inchisi” sau ”Ar vrea un eschimos” nu sunt cantece de dragoste, ci mesaje foarte subtile la adresa unui sistem represiv, injust, care pur si simplu isi batea joc de popor. Se canta doar in stilul de atunci, ceea ce nu a insemnat ca era ceva copiat. Cantecele compuse de noi erau foarte tipice si originale, asa era Phoenix pentru vremea aceea.

Repertoriul la inceputurile nostre ca „Sfintii” era cu ce vom face in acest turneu. O intoarcere la bucuria si euforia pe care o simteam atunci facand muzica.

Rep: Deci Nicu Covaci poate sa fie si sensibil, sa transmita prin muzica un altfel de mesaj decat cel cu care ne-am obisnuit? Nu ne imaginam sa il mai vedem cantand ”and if you saw my love, you’ll love her too”...

Nicu Covaci: Nu stiu si nu-mi pot inchipui de ce ma considera lumea un tip insensibil... Tocmai datorita sensibilitatii mele reactionez cum reactionez cand vad raul. Sunt convins si decis ca raul trebuie starpit din fasa caci daca il lasi sa se imprastie nu iti faci bine nici tie si nici celor din jur. La ora aceasta intreaga tara are nevoie de niste mesaje incurajatoare fata de situatia in care se afla si nu imi pierd timpul cu probleme personale. Muzica distractiva sau manele sa faca altii!!! Dar au fost momente in viata mea cand am compus si altfel de piese. Presupun ca nu toata lumea observa sensibilitatea la piese ca si Canarul, Mugur de fluier, To my brothers sau The measure of a man...

Moni Bordeianu: In ce priveste o anumita sensibilitate profunda, eu sincer cred ca Nicu e de fapt mai sensibil ca mine, dar nu o arata.

Rep.: Moni Bordeianu e vazut ca un artist al frumosului si al iubirii, de la ”Stiu ca ma iubesti” si pana la ultimul sau album – ”Back to the future” din 2010. La polul opus il avem pe Nicu Covaci, care tocmai l-a invocat pe Vlad Tepes: un artist preocupat de cu totul alte probleme, de social si politic, imprevizibil, puternic, acuzat chiar de duritate excesiva si despotism. Cum a supravietuit prietenia voastra timp de jumatate de secol, fiind atat de diferiti? Si cum va intelegeti muzical? Personalitatile voastre antagonice creeaza dificultati in muzica? Sau tocmai acesta e elementul interesant?

Nicu Covaci: Nici vorba de personalitati antagonice, suntem extrem de apropiati si ne intelegem, si contrar aparentelor simtim la fel. Moni este mai putin bataios din fire si asteapta crestineste ca Dumnezeu sa le indrepte pe toate. Sau are un insinct de conservare mai puternic...? Dumnezeu este insa foarte ocupat la ora aceasta si eu nu mai am timp sa astept, deci pun umarul si ii dau o mana de ajutor la indreptarea lucrurilor (rade). La cuvantul despotism deja sunt in stare sa fac ordine!!! Daca si astazi sunt prieten cu Moni, si i-am facut acel album ”Back to the future” este pentru ca ne asemanam si credem unul in altul.

Moni Bordeianu: Am fost rau, nebun, neordonat, neascultator, un rebel care isi batea joc de multe si de multi. Nicu a avut grija sa nu o iau razna complet... Artist al frumosului si al iubirii am devenit cu timpul, mult mai tarziu, abia cu varsta ceva mai matura. E adevarat, cand ma indragostesc si dragostea e combinata cu pasiune, am tendinta sa devin irational si atunci fac lucruri care ma duc pana la prapastia celor care se distrug din cauza unei iubiri. Poate doar de aceea pare ca sunt mai altfel decat Nicu. El se are ceva mai bine in frau :).

Antagonismus nu prea exista intre noi, la nivel profund. De cand ne cunoastem, exista intre noi o legatura puternica si adanca, de respect si iubire reciproca, poate nevazuta la suprafata dar e in suflet. Spun de multi ani: cand iesim la pensie, Nicu si cu mine vom canta pe strand in Spania, Beatles si Stones, doar pentru placerea noastra. Two old guys in the sunshine..

Rep.: Surse din anturajul Phoenix ne-au spus ca Nicu Covaci devine ”un alt om” in prezenta lui Moni Bordeianu, ca si in prezenta lui Valeriu Sepi. Un om mai fericit, mai calm, mai jucaus uneori, mai liber. De ce se intampla acest lucru? Moni Bordeianu reprezinta pentru tine o legatura cu vremurile in care totul era mai simplu si tu erai intr-adevar un om mai fericit?

Nicu Covaci: Este adevarat si culmea, chiar in regimul comunist vietile noastre au fost mai luminoase si mai fericite. Concurenta otravitoare de astazi distanteaza oamenii si sufletele si se intampla tot mai rar ca un grup de spirite asemanatoare sa se alieze si sa faca o fronda asa cum am facut noi timp de 50 de ani. Si Sepi si Moni sunt baieti cinstiti pentru care as sari si in foc, asa cum am facut-o si pentru altii desi uneori m-am ars rau.... La vremea cand noi doi ne-am legat unul de altul, increderea era reciproca. Mentalitatea s-a schimbat odata cu ciocnirea imperativelor vestului...

Rep.:. Moni, te-ai implicat in ultimul an foarte mult in noul colectiv Phoenix, ai participat la cantonamente de repetitii, la concerte, ai stat alaturi de ei pentru productia noului album. Ce te-a convins sa arati atat de multa implicare? Cum te-au acceptat noii membri Phoenix?

Moni Bordeianu: Nu a fost nevoie de nimic ca sa fiu convins sa ma implic. Pur si simplu e placerea de a fi cu Nicu si cu Phoenix, oricare ar fi componenta. si pentru mine Phoenix e pe undeva si copilul meu. De acceptat am fost si sunt acceptat intotdeauna.

Rep.: Asistam in formatia Phoenix la o componenta fara precedent: Nicu Covaci, Valeriu Sepi, si el nascut in anii 40, Dzidek Marcikiewicz, muzicieni cu o experienta inegalabila, urca pe scena alaturi de copii de 12 si 14 ani. Cat de dificil este pentru voi acest lucru, din punct de vedere muzical?

Moni Bordeianu: Nu e atat de usor cum ar fi cu un muzician rodat, deoarece copiii mai au de invatat si pun multe intrebari, trebuie sa invete sa simta anumite lucruri, dar din punct de vedere al intrumentelor si al tehnicii sunt mai departe decat eram noi la varsta lor.

Nicu Covaci: Nu muzica este problema principala, pentru ca ei sunt cei mai talentati copii pe care i-am cunoscut vreodata. Va trebui sa le destainuim ce inseamna un colectiv si sa-i facem sa simta forta pe care o poate degaja un astfel de grup: unul care are ceva de spus unui popor, de mesajul caruia chiar este nevoie!! In scurt timp vor deveni si ei oameni de grup si se vor sprijini reciproc atat pe scena cat si in viata de toate zilele. Desigur ca Phoenix la ora asta nu poate sa le ofere destula activitate, si atunci e bine sa cante la orice ocazie pentru a castiga rapid rutina pe care noi ne-am facut-o in 50 de ani de existenta pe scena. Baietii vor canta deci in mici grupuri originale si vor castiga experienta si aprecierea publicului.

Rep.: Am aflat si noi ca prieteniile exista in spatele cortinei... Ca s-a format un colectiv aparte in afara scenei - in timpul cantonamentelor de repetitii, de exemplu, se munceste, se discuta, se fac teme pentru acasa dar si...farse destul de dure. In primul volum al cartii sale Nicu povestea despre anii 60, o perioada in care cei din Phoenix isi faceau reciproc numitele ”bancuri fizice”.

Vezi in actualul colectiv o istorie care se repeta, un potential pentru ”familia” pe care o doresti in Phoenix si despre care spuneai ca exista atunci? Ii incurajezi in directia asta?

Moni Bordeianu: Noi astia mai in varsta nu mai facem bancuri fizice, dar da, curios, cei mici sunt la fel cum eram noi pe vremuri.

Nicu Covaci: E incredibil, dar acea libertate de spirit si incredere reciproca exista deja exact in formula actuala. Baietii isi fac glume reciproc, uneori cu rezultate chiar periculoase si tocmai aici este farmecul, caci se accepta si au incredere unul in altul. In masura in care vom avea ocazia sa stam mai mult impreuna ne vom cunoaste si mai bine si vom deveni iarasi un colectiv pe care te poti baza. In fond, la ora aceasta se pune problema ”cine duce steagul mai departe” si am ales tineri extrem de talentati despre care sunt convins ca vor reusi sa mentina calitatea si sa pastreze mesajul. Un liant foarte eficient a fost solistul vocal Costin Adam... El are o sarcina grea in grup, ca si varsta se afla la jumatatea distantei intre noi, cei vechi, si copiii de 12 si 14 ani. Dar are o putere enorma de exprimare si este extrem de credibil.

Rep.:. Nicu, ai ridicat multe sprancene si ai produs multe zambete ironice, unele chiar rautacioase, cand l-ai cooptat pe Flavius Hosu ca membru ”titular” in Phoenix. Nu ai ales un tobosar cu experienta, cu zeci sau sute de concerte la activ, ci un copil de 13 ani. Cum au reactionat colegii din formatie, veteranii Volker Vaessen sau Dzidek Marcinkiewicz, cand ai luat aceasta decizie? Dar Moni Bordeianu?

Nicu Covaci: Volker si Dzidek au fost initial socati si in primul rand placut impresionati de bunul simt si de capacitatea de integrare a lui Flavius... La Phoenix se cer multe si ei sunt obisnuiti cu cei mai buni dintre cei buni ! Orice fel de sentiment de panica a disparut insa tuturor dupa primul concert cu Flavius! Si asta tocmai pentru ca din punct de vedere muzical nu exista nici un fel de retineri... Este un tobosar exceptional care canta si cu formatia, dar poate sustine si singur un solo de jumatate de ora. Se bucura de aprecierea unanima si ne da senzatia generala de siguranta, care a lipsit o vreme...

Nu neg ca mi-am facut anumite griji. Sa nu neglijeze scoala, sau sa nu li se urce la cap, lui sau lui Andrei... Vad ca asta nu se intampla, pentru ca au si niste parinti extraordinari. Nu pot sa iti spun cum ii sprijina si cat ne ajuta! Sa sustii un copil cu o asemenea activitate nu e simplu, si mai e si foarte costisitor... Reusesc sa gaseasca echilibrul intre a-i sprijini in ceea ce isi doresc sa faca, si educatie, si pentru asta sunt de apreciat. Eu am zis intotdeauna ca educatia e cea mai importanta – fara ea, poti sa ai talent cat Dumnezeu si degeaba. Bineinteles ca si noi ne facem partea... Concertul de lansare al albumului Vino Tepes ar fi trebuit sa fie pe 4 decembrie. L-am stabilit pe 6 pentru ca Andrei avea teza in 5.... (rade).

Moni Bordeianu: Flavius e fenomenal de bun si de talentat. Dupa Pilu, e primul tobosar cu care ma simt bine pe scena. E exact ceea ce imi inchipui eu la un tobosar. Perfect pentru trupa. Un tobosar trebuie sa se puna in slujba trupei si sa inteleaga ca nu e instrument solo. Si Flavius a inteles perfect asta, si ca muzician e mai departe decat multi altii mai in varsta. Tin tare mult la el.

Rep.:. Am pus intrebarea de mai devreme pentru ca stim ca amandoi sunt nu numai foarte atasati de Flavius, ci si foarte multumiti de modul in care se lucreaza cu el pe plan muzical. Cat de greu credeti ca ii este lui, totusi? Este clar ca are multe de castigat si de invatat de la voi, muzical, dar are potentialul pentru a oferi muzicii Phoenix tot ce se cere? Spuneai ca Phoenix inseamna sacrificii enorme...

Nicu Covaci: Flavius a inceput calcand pe un drum invers celor obisnuite, el si-a ascutit simturile si tehnica intr-atat incat putea sa acompanieze printr-un solo extrem de personal opere de muzica clasica, si in general piese foarte complicate. Problema lui nu este tehnica, ci stilul Phoenix, pe care inca il invata de la noi. Dar se pare ca nu are nici un fel de greutati sa acompanieze piesele fara sa le distruga si fara sa greseasca. E o realizare mare. Eu am totusi piese grele, complexe.

Moni Bordeianu: Am doar speranta sa ramana cu noi inca multi ani. Am de gand sa mai cant vreo 10 ani. Si asta nu e o amenintare, ci doar un vis. Uita-te la Rolling Stones. Citisem undeva pe net un comentariu prin care eram intrebati de ce nu ramanem acasa noi bosorogii, ca nu mai avem voce, ca de ce imi distrug ”aura”... Omul acela nu a inteles nimic din viata noastra, din vocatia unui artist, din placerea unui muzician de a canta. Asta e ceea ce stiu si fac cu placere, cant. Si voi face asta pana mor, cu ingaduinta unor oameni fara fantezie (poate chiar invidie) sau fara ea. Stim cu totii ca vocile nu mai suna ca la 20 de ani, dar cu toate astea ramane profesionalismul, iubirea si placerea de a canta. Nici Jagger nu mai suna azi la Satisfaction ca in 1965, si cu toate astea umple stadioane.

Rep.:. L-am vazut pe Nicu Covaci interpretand repertoriul turneului ”Vremuri” in conjuncturi private, si am observat o bucurie aparte si o cu totul alta ”aura” decat cea pe care o afiseaza in concertele Phoenix. Una mult mai prietenoasa si mai deschisa. Este vorba de placere sau pur si simplu despre modalitati diferite de transmitere, pentru ca mesajele sunt atat de diferite?

Nicu Covaci: Mesajele sunt foarte diferite, iar eu nu ma ploconesc zaimbind fals in permanenta si incercand sa castig publicul. in Phoenix, mesajul nostru este unul razboinic si nu esti credibil daca tu canti despre haiduci si voievozi care taie capete si arunca cu buzdugane, si tu faci pe smecherul zambind intruna. Piesele din anii `60 erau mai prietenoase, influenta formatiei Beatles sau a lui Bob Dylan erau imense asupra noastra. Cu timpul am descoperit magia mesajului si forta de care dispuneam, ne-am pus in slujba acestui popor incercand sa-i mentinem sira spinarii cat se mai poate si desigur ca si expresia de pe fetele noastre s-a schimbat. Dar eu cant si acum ”Girl from the North” a lui Bob Dylan si cand o cant zambesc, sunt fericit si indragostit. Trebuie sa iti dai voie sa simti si sa fii sincer. Si atunci castigi.

Moni Bordeianu: Orice ai canta, trebuie sa dai suta la suta. Dai ce simti, si daca nu reusesti asta, lasa-te de muzica. Arta trebuie sa distreze si sa educe (Horatiu), asta o stiau deja vechii romani si nimic nu s-a schimbat de atunci. Eu cel putin cant cu aceeasi placere ”Stiu ca ma iubesti”, ”Do you want to know a secret”, ”Gypsies on the run”, sau ”Jimi is doing alright”. Fiecare bucata e altfel si totusi publicul trebuie sa simta acelasi lucru pe care tu incerci sa-l exprimi in piesa: bucurie, frumusete, iubire, critica etc. etc...

Rep.:. Acest turneu nu se adreseaza numai publicului generatiei voastre, pentru ca repertoriul este nemuritor. Beatles, Rolling Stones, The Doors, se asculta si astazi. Credeti ca publicul tanar mai rezoneaza cu aceste mesaje, ca va veni la astfel de concerte?

Moni Bordeianu: Greu de spus. Cu tinerii de 18-20 de ani va fi greu, cred. La Radio si TV stim ce se da, si ceea ce se da nu e chiar calitate, melodie sau arta. Se da ceea ce responsabilii pentru posturi cred ca le vor aduce mai multi bani. Publicul tanar nu mai e atat de critic cum era pe vremea noastra.

Nicu Covaci: Sunt foarte curios, pentru ca ma doare sa vad cum publicul nostru este manipulat de medii private spre o muzica lipsita de calitate spirituala. Spiritul si cultura unui popor sunt valorile care ar trebui sa dainuiasca in veacuri. Ce sa zic... Astept sa vedem!

Rep.:. V-am vazut in repetate randuri cantand in afara scenei, atunci cand va simtiti bine impreuna, cand iesiti in oras, cand sarbatoriti. Despre Nicu Covaci se stie in anumite cercuri ca nu refuza niciodata atunci cand i se pune o ghitara in mana... Acest lucru inseamna ca mai faceti parte din categoria muzicienilor care fac asta din placere? Si nu e dezolant ca ati ramas atat de putini?

Nicu Covaci: Dezolant este ca mentalitatea generala s-a schimbat in halul acesta, iar bucuria nu poate fi si nu poate veni decat pe cale materiala. Sunt muzicieni buni care au devenit disperati sa castige cat mai multi bani, si nu conteaza in ce fel sa fac de ras. Mai exista putini care tin steagul sus si fac muzica adevarata. Unul a fost Johnny Raducanu, care a fost cel mai teribil pianist al nostru, a facut arta si nu compromisuri, a dus Romania pe cele mai mari scene din lume si ca rezultat a murit in mizerie si de foame. Exista acest risc. Nu vreau sa intru aici in analize, ca ma obosesc... Da, iau ghitara si cant in parc, in tren, in club, oriunde pot crea o stare de bucurie si fericire fara sa cer bani. In schimb, un eveniment cultural ca si un concert Phoenix trebuie respectat si publicul trebuie sa pretuiasca ce primeste in acest context. Si sa stii ca nu suntem chiar atat de putini – trebuie doar sa stii unde sa ne gasesti...

Exista seri in Club A, unde ne adunam, cu Mircea Florian, cu Florin Silviu Ursulescu, Bebe Astur, mai vine si Doru Stanculescu, oameni care fac muzica sau care sustin muzica si care traiesc frumos.

Moni Bordeianu: Daca nu mi-ar face placere nu as face-o. Bani oricum nu prea sunt. Trist e doar ca institutiile care ar fi trebuit sa aiba grija ca noi sa primim tot ce ni se cuvine (inclusiv din vanzari, de exemplu) ne-au inselat ani de zile, intre 1970 si 2008. Nu numai pe noi, nu e Phoenix un caz izolat, atata doar ca Nicu a vociferat ceva mai tare decat altii, prin urmare cazurile noastre se stiu. Cu toate astea facem muzica de placere. in momentul cand o faci pentru bani te inseli pe tine insuti.

Rep.: Nicu Covaci a vorbit in multe randuri despre libertate, desi nu este un om liber. Responsabilitatile uriase pe care le-ai avut in toti acesti ani ca lider al unui mit ca Phoenixul te-au facut sa fii foarte multe lucruri, insa nu ti-au dat voie sa fii cu adevarat liber. Vezi in acest proiect personal, alaturi de Moni, un refugiu in acest sens? O gura de aer, o forma in care sa te poti exprima ca artist fara a avea pe umeri greutatea brandului pe care faci eforturi sa il mentii?

Nicu Covaci: Pe de o parte este interesant cum privesti lucrurile... Hmmmm... intr-adevar ma astept la niste seri relaxante si pline de bucurii. Adevarul este ca efortul gigantic pe care il fac de 50 de ani este obositor. Din cand in cand trebuie sa meditez sau sa ma retrag in alte sfere si cel mai eficient lucru este sa comunici cu publicul. O BUCURIE IMPARTASITA ESTE O BUCURIE DUBLA! Iar ideea a fost a lui Moni: ”Mai, Nicu, hai sa cantam si noi, hai sa uitam de toate, si sa ne simtim bine, si sa ....”. Odata cu varsta, vine uneori si un soi de detasare si de amuzament cu care privesti lucrurile, macar din cand in cand... Curios e ca ideea e prins. Si Costin s-a anuntat ca apare la cateva concerte. Andrei Cerbu ca canta in deschidere la Iasi si la Bacau, cu o formatie tanara pe care el a creat-o. Pe Flavius il lasam acasa pentru ca in iunie are examen de capacitate, teste nationale sau cum se cheama mai nou... si trebuie sa ne faca mandri!

Rep.: Intrebarea de mai devreme se impune cu atat mai mult acum, cand in Phoenix au aparut aspecte noi pentru tine, de care nu te-ai mai lovit, si responsabilitati pe care nu le-ai mai avut pana acum, nici in viata privata si nici in Phoenix. Cum e sa te trezesti primul in cantonamentele de repetitii ca sa pregatesti micul dejun pentru copii, sa faci cumparaturi in functie de nevoile lor, sa programezi repetitiile astfel incat sa le ramana timp pentru teme, si concertele in functie de mersul la scoala? Cum este sa cenzurezi uneori comportamentele adulte pentru a-i proteja, sau sa ii tii departe de aspectele nu prea placute din industria muzicala?

Nicu Covaci: Asa cum spui, de cand arta (muzica mai ales) s-a transformat in industrie, nu se mai cauta decat castig banesc si nu mai conteaza calitatea. Aici pierdem enorm, caci avem o tara de oameni foarte talentati, sensibili si fara posibilitatea de a ajunge pe niste culmi. Industria ii exploateaza pentru scurt timp, apoi ii arunca la o parte si ei raman din anumite puncte de vedere niste handicapati pe viata. A spus-o si Florin Chilian chiar acum cateva saptamani intr-un interviu, si are dreptate! Eu am avut parte de o educatie foarte serioasa si am invatat devreme ce este bine si ce este rau, pentru bine mi-am sacrificat toata viata. Incerc sa dau mai departe colegilor mei de orice varsta valorile pentru care unii au luptat de–a lungul timpului si incerc sa-i sensibilizez spre bine intr-o societate condusa de ... vedeti si voi! Imi dedic timpul pe care il mai am incercand sa am grija ca anumite valori sa nu se duca de rapa si incurajez oamenii sa creada: in bine, in muzica, in talentul lor. Asta functioneaza cel mai bine cand esti primul exemplu.

Noi suntem obisnuiti cu zile de repetitii in care se canta si sapte, opt, zece ore. Este un efort, in mod cert, insa unul pe care il putem face fara probleme si care ne si place. Pentru ei nu este atat de simplu... si a trebuit sa schimbam niste lucruri. Nu poti sa tii un copil intr-o activitate atata timp, chiar daca este una care ii face placere... Asa ca cei care ne-am adaptat am fost noi. Dar sa stii ca am avut si surprize. Am fost de exemplu la Mangalia, toata luna august, pentru un cantonament unde am repetat si am compus. Intr-o seara, dupa aproximativ 10 ore in sala de repetitii, am iesit la o terasa sa luam o gura de aer si sa ne relaxam putin pentru ca fusese o zi foarte plina si obositoare – a doua zi aveam concert. Efectiv s-a muncit o zi intreaga. Nu pot sa iti spun cat de terminati eram toti !! La un moment dat, dupa vreo jumatate de ora, il vad pe Flavius ca se ridica si imi cere cheia de la sala de repetitii. Il intreb ”Ce, ai uitat ceva acolo?”... La care el imi raspunde:”Nu. Ma plictisesc. Ma duc sa bat la tobe.”

Rep.: Ultimul album Phoenix contine compozitii realizate si de Costin Adam sau Dan Albu, nu doar de Nicu Covaci. Se spune ca in actualul colectiv Phoenix Nicu Covaci accepta sugestii si interventii pe plan muzical chiar si de la Andrei Cerbu, care are doar 12 ani, atunci cand vine cu o idee buna. Este o dovada de schimbare? A ajuns liderul de fier intr-un punct in care a devenit mai tolerant, mai deschis, ar spune unii mai slab? Sau doar a intalnit niste oameni care stiu pe ce ”butoane” sa apese? Moni?

Moni Bordeianu: Tinerii aduc intotdeuna idei noi la care noi nici nu ne mai gandim. imi aduc aminte cand am cantat eu cu Uranus la Fabrica de bere prin 1963-64, cu Wertheimer, Coradini, Pilu etc., aveam vreo 14 ani si prin mine s-a ajuns la bucati mai moderne pe atunci, la Elvis, la Jerry Lee Lewis, la miscare de scena, la prezentare artistica. Deci tinerii au o infuenta pozitiva deoarece se apropie unei muzici in mod sincer, asa cum simt, fara a fi cabotini.

Nicu Covaci: Eu am avut doar grija sa nu parasim un drum pe care am pornit. Atat! Cine a ramas pe drum , in masura in care a avut talent si inspiratie, are sau a avut piese la Phoenix. Uite, Andri Popa este slagar (desigur mai mult datorita textului decat sistemului ritmic si armonic). Cele cateva piese ale lui lui Josef Kappl de pe Cantafabule sunt excelente. Deci in momentul in care apar piese care se integreaza pe drumul batut in cuie, eu le accept. Si noii membri vor ajunge sa simta si sa inteleaga mai adanc mesajul subliminal, mesajul spiritual, vibratia, si vor compune in acest sens.

Este normal ca oamenii sa se exprime. N-am nici o obiectie la un eventual ”Uite, Nicu, eu cred ca mai bine ar functiona asa”, atata vreme cat exista argumente... Se intampla des, si atunci discutam. Sunt si momente in care Dzidek vine cu o idee total diferita si refacem totul...

Ma rog, el ma cunoaste de 35 de ani. Si Costin e sincer tot timpul – e o calitate pe care o are si mi-a spus intotdeauna, direct, ce a gandit. Celor tineri nu le-a fost usor, poate si din cauza modului fals in care sunt cunoscut, din pacate. S-au apropiat greu. Este si o mare diferenta de varsta si de perceptie... La repetitiile pentru lansarea de album au trecut peste bariera asta. M-am trezit inconjurat pentru ca au fost cateva momente in care noi am uitat cat sunt de tineri si cat de diferit facem noi muzica...M-au bagat in ”sedinta”. Marc a deschis gura si mi-a explicat, sustinut si secondat de Andrei si de Flavius, ca viteza cu care lucram si cu care schimbam anumite lucruri nu le este tocmai usoara. Noi trei, adica eu cu Volker si cu Dzidek, ne citim gandurile unul altuia si ne intuim fantastic si fara sa vrem am plecat in alta directie. Ei inca nu ne cunosc suficient. Si el mi-a spus asta simplu, cu maturitate, uitandu-se direct in ochii mei, ca unui prieten. L-am respectat pentru asta. Din clipa aceea am schimbat modul in care repetam. Si ei la randul lor ma respecta pe mine, si isi respecta colegii, ceea ce e mare lucru.

Rep.: Nicu, in ultimul an ai petrecut foarte mult timp in Romania, mult mai mult decat de obicei. intr-un an de alegeri prezidentiale, ai venit cu un album intitulat ”Vino, Tepes!”, cu un mesaj dur la adresa clasei politice in intregul ei. Cum ti se par scandalurile legate de justitie din Romania? Crezi ca toate aceste arestari recente de ministri si inalti oficiali ar putea schimba cu adevarat ceva si ar putea imbunatati traiul din Romania, inclusiv al artistilor?

Nicu Covaci: Stau si ma gandesc cine a pornit aceasta campanie de curatire... Desigur ca multi dintre marii nostri bogatasi nu si-au castigat banii muncind, ci speculand pe spatele altora si pe spatele poporului. Dar cine sa-i inlocuiasca...? Vorba aceea, ”Pleaca ai nostri, vin ai nostri”... Manipularile politice vin din pacate din afara tarii si noi nu avem sira spinarii sa spunem NU.

Rep.: Moni, intr-un interviu din 2013 spuneai ca ai vrea sa te intorci acasa, si ca planuiesti sa faci acest lucru cel tarziu in 2017, an care include si un plan pentru un nou album. Te-ai intors? Cum este ”acasa”? Ce s-a schimbat in bine si ce s-a schimbat in rau?

Moni Bordeianu: Da, probabil in 2017. Depinde insa mult in ce directie se va dezvolta Romania. Vrea si are putere morala si economica de a deveni o tara europena adevarata, sau va ramane la turcismele ei, cu coruptie, bacsisuri, furturi, minciuni, cu politicieni ipocriti si lacomi, pentru care poporul e doar o masa pe care sa o poata insela? Un nou album va veni insa in orice caz. Vreau sa ma intorc pentru ca eu ma simt cel mai bine cand sunt in Romania cu baietii si cu unul sau doi prieteni pe care ii mai am, cu mancarea romaneasca si cu fetele frumoase din Romania.

In bine s-au schimbat unele lucruri, in general lumea se simte mai libera, cel putin in ce priveste libertatea de a calatori. Libertate adevarata insa inca nu exista. Libertate adevarata va exista abia in momentul in care fiecare om reuseste sa-si traiasca viata asa cum trebuie traita, fara grija de unde ia bani pentru masa de maine. Asta este o tema globala. Nu spun ca a fost mai bine pe vremuri, dar aveam un vis, o tinta, o idee, stiam pentru ce suntem rebeli si pentru ce luptam - azi parca lumea si tineretul isi foloseste doar coatele, si nu sufletul.

Rep.: Pentru a incheia tot in tema turneului din luna martie si a repertoriului sau, o ultima intrebare: Ce iubiti cu adevarat? Si cum?

Nicu Covaci: Eu imi iubesc in primul rand tara, aceea pe care o stiu eu, asa cum o stiam. Iubesc libertatea. Imi iubesc din suflet si cainii, si pe oamenii care stau langa mine. Si pe cei care nu m-au cunoscut niciodata si totusi imi scriu pe Facebook sau pe e-mail despre vreo bucurie pe care le-am adus-o. Cred ca nu isi dau seama cat de mult inseamna... Acum sunt bine, am repornit un drum, dar au fost momente in ultimii ani in care a fost extrem de greu, dezamagirile au fost gigantice, am fost aproape singur si datorita lor iubesc inca ceea ce fac.

Moni Bordeianu: In primul rand iubesc viata si respectul pentru fiecare individ si asta implica mai mult decat a iubi o persoana, un lucru sau o tara.

@CristianMatei

Articol recomandat de sport.ro

NEWS ALERT Zinedine Zidane revine! S-a înțeles cu noua sa echipă