Alungate de saracie, zeci de mii de familii s-au refugiat in tara noastra, unde incearca sa faca afaceri, dar mai ales sa supravietuiasca.

Primii chinezi au aparut in Romania imediat dupa Revolutie. Un fel de avangarda a celor care vedeau in noi un hibrid confortabil intre sistemul lor de acasa si capitalismul salbatic. Au venit, au vazut, au ramas. Si i-au adus si pe altii.

Potrivit Oficiului Roman pentru Imigrari, in Romania traiesc in prezent 8.253 de chinezi, insa numarul real este imposibil de estimat. Unii dintre ei nu au acte, altii se tem de toata lumea. Ca sa patrunzi in universul lor, trebuie sa ai rabdare de fier si ambitie de chinez.

Sotii Huang traiesc in saracie. Au in China doua fetite, crescute de bunici. In Romania, doamna Huang a mai nascut un baietel, de care are grija Carmen, o vecina. Carmen este un fel de intermediar intre doua lumi. Ea nu stie chineza, ei nu stiu romaneste si, cu toate acestea, se inteleg.

Familia Huang are un mic magazin in complexul Europa, insa castiga... mai nimic. Criza le-a scazut drastic vanzarile. Platesc 300 de euro chirie si strang fiecare ban ca sa-l trimita copiilor din China. Dupa 12 ore de munca, se intorc in apartamentul lor saracacios si gatesc cina din te miri ce.

Unora, norocul le-a suras. La numai 38 de ani, Endi are o vila de peste 500 de metri patrati langa complexul comercial Dragonul Rosu, menajera, bucatareasa, gradinar si portar. Detine doua restaurante chinezesti si are magazine de pantofi sport in toata tara.

Pentru masa de pranz, sotia domnului Endi, ajutata de menajera, mananca bucate alese: aripioare in sos chinezesc, peste dorada in sos dulce, carne de porc cu legume si supa cu galusti din peste.

Baietii lui Endi fac scoala in limba romana, iar cel mic aproape ca nu stie chinezeste. Viata lor inseamna Romania.

Saraci sau bogati, chinezii au gasit la noi un bol simplu cu orez sau o masa imbelsugata.