Am descoperit imobile distruse aproape total, sali de clasa in care ploua, dispret pentru ce au cladit inaintasii nostri, cladiri de patrimoniu lasate in paragina, parinti si profesori ajunsi la capatul rabdarii. Si, perfect romaneste, incercari inutile de a ingrasa porcul in ajun.

La inceput a fost… odihna

Inainte de facerea tuturor scolilor, a fost somnul. Ca intr-o poveste cu inceput anapoda in care Dumnezeu mai intai doarme si apoi se apuca sa creeze lumea. Inainte de deschiderea noului an scolar, pe parcursul a sapte zile, am urmarit pas cu pas cum sunt renovate trei scoli din Bucuresti care fac parte dintr-un program finantat de Banca Europeana pentru Investitii.

I-am trezit din somn si am cazut pe capul muncitorilor care trebuiau sa predea lucrarea pana luni, 14 septembrie, ca sa aiba copiii unde sa invete.

Joi, 10 septembrie, cu patru zile inainte de sunarea clopotelui

Scoala de muzica si de arte plastice nr.3, situata in buricul orasului, pe strada Stirbei Voda. Candva, o cladire de vaza a orasului, astazi o ruina fara acoperis, in care ninge si ploua. Directorul scolii ne arata dezastrul.

In anul 2003, Uniunea Europeana aproape ca ne-a pus in brate suma de 127 de milioane de euro ca sa reabilitam 102 scoli din Bucuresti. Contractul a fost semnat de Banca Europeana de Investitii, Guvernul Romaniei si Primaria Capitalei, cea care gestioneaza banii. Ce-am facut noi cu banii? Aproape nimic! De ce? Pentru ca primarii s-au tot schimbat, iar constructorii, inainte de criza, "vanau" afaceri mai grase. Pana astazi, din 102 scoli au fost refacute doar 22. Sorin Oprescu spune ca a preluat o situatie dezastruoasa.

Au trecut sase ani de cind UE a pus in ghiozdanul copiilor nostri 127 de milioane de euro. Pachetul lor, educatia lor, sansa lor. Sase ani in care, cel putin in 11 cazuri, cei care au avut acces la borcanul cu miere s-au gandit numai la propriile afaceri si interese, nu la viitorul scolarilor. Primarul Sorin Oprescu ne-a promis ca, la sfarsitul anului 2010, scolile vor fi gata.