"Sunt Liviu si sunt alcoolic!". Preotul care si-a pierdut parohia si familia si a trecut pe langa moarte, din cauza bauturii

De la copii pana la bunici, peste 3 milioane de romani beau de sting, indiferent de clasă sociala ori de nivel de educatie.

Suntem pe locul 5 in lume la consum de alcool pe cap de locuitor, iar statisticile pot numara doar sticlele vandute legal.

Cat despre preventie, statul prefera sa cheltuiasca o multime de bani tratandu-i in spitale pe cei ajunsi in stare grava decat sa investeasca in centre de recuperare.

Iar dintre alcoolicii care ajung la centre private, putini reusesc cu adevarat sa scape. Preotul Liviu Burlacu a inceput sa bea cu enoriasii, apoi a pierdut masura. A trecut pe langa moarte, si-a pierdut parohia, apoi familia si demnitatea. Insa de 12 ani nu a mai baut, iar acum ii ajuta pe altii sa se vindece.

Citește și

Pana la 40% din pacientii internati au boli provocate de alcool. O zi la Urgente, in Vaslui: "La noi, e sarbatoare zilnic"

Arma care-i sperie pe ruși ar putea ajunge în Ucraina. Moscova amenință că va extinde „zona-tampon”

Avertismentul e valabil pentru intreaga editie: ATENTIE urmeaza detalii, ce va pot afecta emotional!

"Sunt Liviu si sunt alcoolic!".

Asa isi incepe spovedania preotul Liviu Burlacu. De 12 ani este alcoolic abstinent. Vorbeste cu detasare despre drama prin care a trecut. S-a nascut intr-o familie in care nimeni nu punea gura pe alcool. S-a casatorit de tanar si a devenit preot inainte de Revolutie. Pana atunci nici macar nu stia ce gust are bautura...

"A inceput ca o poveste frumoasa, pentru ca eu nu am baut pana pe la 23-24 de ani. Dupa '90 a patruns in tara si alt alcool fata de ala cu care eram noi obisnuiti, astea zis fine, whisky, gin, coniac si asa am inceput sa beau. Ba cu nu stiu ce secretar, fost secretar de partid, ba cu nu stiu ce director .. Si bautul asta se continua si pe acasa cateodata, incat incet incet in '96 ajunsesem sa beau in fiecare zi. Dar beam ca o domnisoara. La mine a fost o placere scapata de sub control."

"Am fost un actor foarte bun. Chiar daca unii si-au dat seama ca am o problema cu alcoolul, s-au ferit sa-mi spuna, din respectul romanesc si stramosesc fata de biserica, de preot."

"In ultimii ani, 2004-2005, nu exista niciodata sa ma sui la volan treaz, lucru care acum mi se pare inimaginabil. O nebunie."

Reporter: Si nu va era frica?

Preot: "Nu, de ce? Pentru ca alcoolul te transforma, te face inconstient, strica toata relatia ta cu oamenii, cu Dumnezeu, si v-am spus, eu am devenit dependent band cu foarte multi din politie, din sistem, incat ma cunosteau, imi cunosteau si numarul la masina. Multi ma cunoasteau si eram iertat. Acum peste atatia ani as fi preferat atunci sa ma fi "ars" rau de tot, era prin 2003, dar nu s-a intamplat. Eram prieteni."

Reporter: Ati ascuns?

Liliana Burlacu, preoteasa: "Bineinteles. Ani multi. Imi asumasem rusinea. Rusinea era si a mea. Era o rusine a familiei. Ceva care era instinctiv din cauza statutului social si a pozitiei sociale. Lucrurile astea nu trebuiau sa se afle. Si cred ca foarte multi fac chestia asta, pentru ca alcoolismul nu-i ataca doar pe cei care sunt boschetari. Alcoolismul este o boala care atinge toate paturile sociale, noi trebuia sa fim modele pentru ei."

Preoteasa a tinut ani la rand gunoiul sub pres. Un comportament tipic pentru apropiatii unui alcoolic, izvorat din rusine si umilinta... Preotul s-a pierdut si mai mult in patima bauturii.

Liviu Burlacu, preot: "Nevasta mea a trait o adevarata drama pe langa mine si ea fara nicio vina. Eu macar beam, ea suferea. Nu va spun de copiii mei."

Liliana Burlacu, preoteasa: "Incercau sa faca totul cat mai bine, in sensul ca sa invete foarte bine, sa fie foarte bune la scoala, sa nu creeze niciun fel de probleme, de stres, pentru ca eu cand veneam in casa nu intrebam „ce ati facut voi la scoala", ci „tata ii bine, o mai baut, ce face tata?". E un abuz acolo pe care femeia il suporta pas cu pas, ca nu se ajunge din prima la violenta, sa te ascunzi. Doza de otrava se ia zilnic, pana ajungi de te obisnuiesti cu ea."

Dupa anul 2000, alcoolul pusese stapanire cu totul pe viata si sanatatea preotului, care a fost internat, in repetate randuri, in Bacau si Iasi. Avea hepatita B, slabise ingrozitor, devenise o umbra ...

S-a dus si la Bucuresti, dupa cei mai buni psihiatri din tara, insa nu a reusit sa scape de narav. Murea pe picioare...

Liliana Burlacu, preoteasa: "Cand am venit acasa era in casa ca in filmele de groaza. Era ca in filmele de groaza. Peretii pe hol unsi de sange, asa dara, exact ca in filmele de groaza cu dara de sange pe toti peretii, in baie totul era numai sange si in pat tot patul imbibat si el plin de sange parca era hacuit. Cazuse in baie. Aveam pe perete o polita de sapun din faianta si cazuse si a venit cu capul de polita respectiva si probabil aici s-au taiat niste vene foarte importante si a curs sangele pe el si fiind consum de alcool coagulabilitatea sangelui scade si era sange pe tot spatele, pe el .. Toata casa era ca in filmele de groaza. A pierdut cantitate foarte mare de sange, atunci a trecut razant pe langa moarte."

Totul a culminat insa cu pierderea parohiei, in 2005. De acum, lumea aflase ca preotul Liviu Burlacu este alcoolic. Intreaga familie suferea. Oamenii i-au marginalizat treptat.

Femeia s-a documentat si a a aflat ca cel mai apropiat loc unde s-ar putea trata alcoolismul, LA STAT, ar fi... Institutul de Psihiatrie Socola. Preotul a fost de acord sa se interneze.

"Era internat la Socola si mi s-a parut mie cat era el internat acolo ca a consumat si acolo si n-am mai vazut nicio sansa. Isi pierduse locul de munca, pierduse cam tot: loc de munca, prieteni, cunostinte deja, toata problema noastra o stia toata lumea si mie mi-au ramas in minte cateva sotii de alcoolici de acolo de la tara. Una dintre ele s-a sinucis, inca una parca era o umbra foarte palida fara niciun pic de vointa si s-a apucat la un moment dat si ea de baut.

Si am zis ca decat sa ajung asa sau sa ajung sa vand din casa pentru bautura, decat sa ma scufund cu tot cu copiii, prefer sa parasesc barca si mi-am luat copiii, desi eram intr-o situatie disperata. Eram somera, mi-am luat copiii si m-am dus in chirie si am plecat. Pentru el probabil atunci a fost un soc ca a gasit casa goala. Eram hotarata ca daca nu face ceva sa nu ma mai intorc. A venit de la Socola, a gasit casa goala, dar a continuat sa bea. Eu stiti ce faceam? Lasam trei copii noaptea in apartament si veneam noaptea si descuiam sa vad daca este in viata, pentru ca ajunsese intr-o stare de il bagai intr-o sacosa. Era slab, pentru ca nu manca cand consuma alcool. Era foarte slab, foarte deprimat, trist, nu-l mai interesa sa se spele, sa se ingrijeasca, mancarea.."

Dr. Alexinschi Ovidiu, psihiatru la Institutul de Psihiatrie Socola: "Majoritatea se reapuca de bautura, pentru ca nu exista un sistem integrat de control a lor si urmarire pe termen lung. Asta ar presupune ca in momentul in care iese pe poarta spitalului sa fie prins intr-un program de consiliere de terapie de grup si ulterior cu vizite periodica la psihiatru, la psiholog si cu aceste sedinte din comunitati, multifamiliale, sa dea un curs bun pe termen lung pe ani de zile. Altfel, doar cu tratament ramanem doar la faza de dezalcoolizare. Pacientul se curate, se spala, se dezintoxica de alcool, se simte un pic mai bine si reia consumul."

Reporter: Adica, vreti sa spuneti ca sunt bani aruncati pe fereastra?

Psihiatru: "Mai mult sau mai putin. Cam asta e realitatea, pentru ca foarte multi dintre ei revin. Fara o coordonare, fara un program national, fara o implementare reala, este foarte greu sa vorbesti despre rezultate la nivel national."

De ce nu exista rezultate?

Pentru ca nicio autoritate a statului nu s-a gandit ca avem o problema, desi spitalele sunt pline de pacienti cu boli grave provocate de consumul de alcool. Abia acum, in ceasul al 12-lea, Ministerul Sanatatii admite ca ne confruntam cu un dezastru. Dar nu vine cu nimic concret, ci doar cu promisiuni.

Pana in prezent nu s-au furnizat programe de renuntare la alcool. In noul pachet legislativ, Ministerul Sanatatii intenționeaza sa introduca intre serviciile furnizate de medicul de familie un serviciu de identificare a riscului de consum de alcool si un serviciu de scurta consiliere pentru renuntarea la consumul de alcool. De asemenea, sunt analizate si alternative de furnizare de tratament al dependentei de alcool.

Asadar, sistemul romanesc de sanatate cauta solutii disperate... Si daca nici in 2017 nu stim exact ce vrem, cum am fi putut sa-i ajutam pe dependentii de alcool acum 12 ani ???

Adica atunci cand preotul Liviu Burlacu era cu un picior in groapa ... Salvarea lui a venit de la un ONG: Centrul de tratatament al alcoolicilor Nazaret din Sibiu. Aflat la capatul puterilor, dar inca plin de speranta, preotul a acceptat sa intre in acest program.

"Am invatat sa-mi cunosc limitele, am invatat sa fiu smerit si nu mandru, am invatat sa ma rog si sa am o relatie corecta cu D-zeu si cu oamenii. Am invatat sa fiu sincer. Nu ma pot minti pe mine. Nu mai pot si nici nu-mi doresc sa mai traiesc in trecut si cu atat mai putin in viitor. O relatie corecta cu Dumnezeu si cu oamenii este numai in prezent."

Trei luni a stat internat la Sibiu. L-au vazut medici, specialisti in psihiatrie si psihoterapie, dar si preoti. Toti l-au tratat cu demnitate si respect.

Liviu Burlacu, preot: "Daca esti diabetic nu ti se spune diabeticule si daca esti bolnav de cancer nu ti se spune "cancerosule". De ce? Pentru ca alcoolismul la noi in tara nu este tratat si abordat ca o boala. Este vazut ca o tulburare, desi in SUA, in Occident e vazut ca o boala. Serviciile pentru tratamentul de alcool sunt decontate in SUA de Casa de Sanatate. Nu mai este o rusine sa spui ca esti dependent sau esti in recuperare sau recuperat. Nu este o rusine nici in Germania, Anglia, in Olanda, Spania, Franta sa spui ca ai trecut printr-o boala si ai depasit-o si ai invins-o."

Liviu Burlacu este printre putinii alcoolici din Romania care au reusit sa devina abstinenti. Pentru cei mai multi, deznodamantul caderii lor este dramatic.

Alcoolicii ajung in spitalele de psihiatrie foarte tarziu. O data, pentru ca organismul lor este la pamant. Apoi, pentru ca starea lor psihica ii impinge pe cel putin 70-80% dintre ei...inapoi la sticla si pahar. E ca si cum s-ar curata, s-ar scutura, s-ar pieptana si apoi s-ar apuca din nou de baut.

Tratamentul este, asadar ineficient. Nu exista medici specializati in alcoolism si nici strategie nationala.

In fiecare an, miliarde de lei sunt aruncate pur si simplu la gunoi. Peste 40 la suta dintre pacientii din toate spitalele din Romania sunt tratati de ... boli provocate de alcool. Sistemul nostru isi concentreaza, asadar, eforturile ... spre efecte, nu spre cauza.

Dr. Alexinschi Ovidiu, psihiatru: "Datorita faptului ca alcoolismul este privit ca o stigma, ca o pecete, de multe ori se utilizeaza diagnostic care mascheaza adevarata problema, pentru ca ei vin fie cu ciroze hepatice, boli neurologice cu polineuropatii, cu alte afectiuni care mascheaza de fapt un alcoolism in plina desfasurare. Chiar si in spitalele de psihiatrie, de multe ori prezentarea se face pentru depresie, pentru anxietate, dar care in spatele ei se afla consumul de alcool."

O directie, un sens, in lupta cu aceasta boala ar aduce rezultate spectaculoase. Automat, procesul de dezalcoolizare si recuperare ar include si o etapa post-internare. O supraveghere a suferindului ... Nu exista nimic similar in prezent.

Preotul Burlacu insa si-a asumat o astfel de misiune. In prezent, coordoneaza doua centre de tratare a dependentilor de alcool si droguri din Bacau. Si are de gand sa continue lupta.

Si-a recapatat familia si a primit o parohie: de mai bine de cinci ani slujeste la manastirea Tisa-Silvestri. Mii de romani din tara si strainatate ii cer disperati ajutorul. De rusine, de teama sa nu-si piarda serviciul si statutul social, altii... se inchid in casa si se afunda si mai tare in aburii alcoolului. Sub ochii familiei sau in singuratate.

Articol recomandat de sport.ro

NEWS ALERT E gata! Știm prima echipă promovată matematic în Superliga României