Lacrimile pentru Rege au fost de fapt bocetul naţional al unui popor care-şi plânge de milă

Ultimul update: Luni 18 Decembrie 2017 16:36
Data publicarii: Luni 18 Decembrie 2017 14:41
Categorie: Romania, te iubesc!
Paula Herlo

Ziua funeraliilor Regelui Mihai a fost ziua în care ne-am privit în oglindă. Au plâns regaliştii, au plâns şi cei care nu ştiau mai nimic despre monarhie. A fost ca un bocet naţional al unui popor care-şi plânge de milă.

O zi întreagă am privit cum mii de oameni şi-au luat rămas-bun şi am lăcrimat des. De jalea mea, a copiilor mei, a ţării ăsteia care-şi ratează, una câte una, toate şansele. E ca un blestem, ca un coşmar din care ne trezim uneori, ne revoltam şi apoi, adormim la loc.

Acceptăm în continuare să dăm spaga, îi privim în ochi pe cei care jefuiesc bugetul statului fără să înţelegem că de fapt ne iau nouă banii din portofel. Că ne fură din sănătatea copiilor, din educaţia lor, din drumuri, din viaţă. Că fiecare ban furat înseamnă încă un spital în paragină şi fără medicamente, manuale lipsa, şcoli care cad.

Ca să supravieţuiască în comunism, oamenii furau de la stat. Nu simţeau nicio vină pentru că şi statul le luase tot. Azi, aceiaşi oameni nu văd o problemă la politicianul care fură de la stat dacă le da şi lor ceva.

“A furat, dar a şi făcut ceva”. De câte ori aţi auzit asta în gura celor care votează primari aflaţi în închisoare? E o mentalitate de care nu mai scăpăm şi care ne ţine în loc sau, mai rău, ne aruncă în trecut. În acei ani în care justiţia făcea scut în jurul corupţilor.

Azi, magistraţii au ieşit în stradă ca să ne arate că nu ne putem întoarce la ce a fost. Au protestat ca să dea un semnal celor care încă nu înţeleg de ce ies oamenii în stradă împotriva noilor proiecte de lege care rescriu legile Justiţiei. Să se întrebe de ce judecătorii şi procurorii sunt împotriva acestor modificări. Să citească cu ochii lor propunerile şi să-şi facă propriile opinii.

Citiţi #legilejustitiei aici şi apoi decideţi singuri dacă sunt ce trebuie României, azi. 

Paula Herlo

Romania, te iubesc!

Paula Herlo Seymour Hersh, jurnalist castigator al premiului Pulitzer

Sursa: Romania, te iubesc

Japonia

Rareș Năstase, despre cum a fost primit Shinzo Abe în România: ”Mi-e tare rușine”

Transparență zero

Rareş Năstase: "Când transformăm corupţia în faptă bună şi împărţim România în tabere"

Cosmin Savu: "Tudorel Toader ar merita numele unei străzi. E mai preocupat de drepturile infractorilor"

România, te iubesc! Emisiunea INTEGRALĂ 17.12.2017

Lacrimile pentru Rege au fost de fapt bocetul naţional al unui popor care-şi plânge de milă

Dan Raul Pintea

”Dragoste” și artă. A trăit cu 5 lei pe zi, până când i-a venit o idee care l-a făcut faimos

Sorin Ilfoveanu

Tablourile lui stau lângă Picasso sau Matisse. Artistul român care și-a trasat viața în desene

Planul unor tineri pentru a salva istoria Capitalei. Fac cu resurse proprii ce statul nu poate

Românul ales de Elon Musk să construiască trenul viitorului. Pe el ar putea fi steagul României

STATUL PARALEL

Ce se întâmplă cu noi? Când am uitat să mai fim oameni?

Rareş Năstase, despre diferenţele dintre staţiile de metrou de la noi şi cele din Tokyo. FOTO

Rareş Năstase

La escală îşi dă românul arama pe faţă

Lacrimile pentru Rege au fost de fapt bocetul naţional al unui popor care-şi plânge de milă

Ultimul update: Luni 18 Decembrie 2017 16:36
Data publicarii: Luni 18 Decembrie 2017 14:41
Categorie: Romania, te iubesc!
Paula Herlo

Ziua funeraliilor Regelui Mihai a fost ziua în care ne-am privit în oglindă. Au plâns regaliştii, au plâns şi cei care nu ştiau mai nimic despre monarhie. A fost ca un bocet naţional al unui popor care-şi plânge de milă.

O zi întreagă am privit cum mii de oameni şi-au luat rămas-bun şi am lăcrimat des. De jalea mea, a copiilor mei, a ţării ăsteia care-şi ratează, una câte una, toate şansele. E ca un blestem, ca un coşmar din care ne trezim uneori, ne revoltam şi apoi, adormim la loc.

Acceptăm în continuare să dăm spaga, îi privim în ochi pe cei care jefuiesc bugetul statului fără să înţelegem că de fapt ne iau nouă banii din portofel. Că ne fură din sănătatea copiilor, din educaţia lor, din drumuri, din viaţă. Că fiecare ban furat înseamnă încă un spital în paragină şi fără medicamente, manuale lipsa, şcoli care cad.

Ca să supravieţuiască în comunism, oamenii furau de la stat. Nu simţeau nicio vină pentru că şi statul le luase tot. Azi, aceiaşi oameni nu văd o problemă la politicianul care fură de la stat dacă le da şi lor ceva.

“A furat, dar a şi făcut ceva”. De câte ori aţi auzit asta în gura celor care votează primari aflaţi în închisoare? E o mentalitate de care nu mai scăpăm şi care ne ţine în loc sau, mai rău, ne aruncă în trecut. În acei ani în care justiţia făcea scut în jurul corupţilor.

Azi, magistraţii au ieşit în stradă ca să ne arate că nu ne putem întoarce la ce a fost. Au protestat ca să dea un semnal celor care încă nu înţeleg de ce ies oamenii în stradă împotriva noilor proiecte de lege care rescriu legile Justiţiei. Să se întrebe de ce judecătorii şi procurorii sunt împotriva acestor modificări. Să citească cu ochii lor propunerile şi să-şi facă propriile opinii.

Citiţi #legilejustitiei aici şi apoi decideţi singuri dacă sunt ce trebuie României, azi. 

Paula Herlo

Romania, te iubesc!

Paula Herlo Seymour Hersh, jurnalist castigator al premiului Pulitzer

Sursa: Romania, te iubesc