1990-1991: Uniti de Mondial si dezbinati de mineriade, romanii s-au lovit de o pauza din democratie

Revolutia din '89. Libertatea a inceput cu lacrimi
1990, primul an libertatii noastre, a inceput trist. Revolutia ne daduse libertate, dar in goana evenimentelor romanii nu apucasera sa ii plinga pe cei care si-au dat viata la Bucuresti si Timisoara. Pe 12 ianuarie, Romania era in doliu national.

Apoi, 23 de milioane de romani au inceput sa invete din mers democratia. Aveau doar o imagine vaga despre cum ar trebui sa fie o Romanie libera si democratica, insa aveau sperante si voiau ca martirii Revolutiei sa nu fi murit in zadar.

Vezi la "Romania, te iubesc!" ce s-a intamplat de atunci pana azi cu revolutionarii din '89:

Pentru moment, primul cuvant asociat cu libertatea a fost abundenta. Un val imens de simpatie internationala a lovit Romania. La inceputul anului 1990, convoaie lungi de ajutoare umanitare cu haine, paturi, mincare si tot ce ne-a lipsit erau trimise de occidentali, catre tara. Abundenta insa nu doar de hrana pentru trup, ci si pentru suflet. Era atita foame de informatie adevarata, necenzurata in primele saptamini din 90, incat numarul publicatiilor a explodat peste noapte. Parea ca intreaga Romanie isi luase o binemeritata vacanta: toata lumea citea. Cozile lungi din fata chioscurilor de ziare devenisera prilejuri de dezbatere, rememorare si faurit planuri de viitor.

Vezi retrospectiva in varianta VIDEO

Revolutia ne-a unit, politica ne-a dezbinat
Viitorul se decidea insa in in continuare birourile fostelor structuri comuniste, unde oameni mai noi sau mai vechi incercau sa preia friiele puterii, controlata momentan de Frontul Salvarii Nationale, grupul, in frunte cu Ion Iliescu, care luase puterea la Revolutie. In ianuarie au reaparut partidele istorice, scoase de comunisti in afara legii: taranistii, condusi de Corneliu Coposu si Ion Ratiu, si liberalii lui Radu Cimpeanu.

Pentru spiritele infierbintate din acele zile, pluripartitismul si divergentele de opinie au fost insa greu de digerat. Pe 23 ianuarie, cind Frontul Salvarii Nationale isi calca promisiunea initiala si decidea sa participe la primele alegeri libere, au aparut proteste ample. Patimile se aprind si tara se imparte in doua tabere ireconciliabile. Partidele politice cer FSN sa se retraga, acuzindu-i pe Ion Iliescu si pe apropiatii lui ca sint prea legati de fostul regim ca sa conduca Romania libera de comunism. Simpatizantii frontului organizeaza o contramanifestatie la care se striga pentru prima data "moarte intelectualilor".

Vezi evenimentele si in infograficul interactiv

 
Prima mineriada: violenta, la ordinea zilei
Pe 29 ianuarie, minerii vin pentru prima oara la Bucuresti ca sa apere ceea ce ei credeau ca este democratia, adica FSN. Masele de mineri s-au razbunat pe opozitie, distrugind sediile partidelor istorice. Liderii acestora au fost salvati cu TAB-ul de furia gloatei. Dupa aceste evenimente, se formeaza Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala, condus de Ion Iliescu si format din reprezentanti ai partidelor politice plus FSN; care sa conduca tara pina la alegerile din 20 mai.

In pofida acestei tentative de reconciliere, tensiunea in tara ramine mare. Liderilor partidelor istorice li se reproseaza ca au huzurit in Occident si ca vor sa vinda tara strainilor. De partea celalalta, Ion Iliescu e acuzat ca vrea sa intoarca tara la comunism si ca a furat revolutia. Timisorenii merg chiar mai departe si, in 11 martie, adopta proclamatia de la Timisoara, care propune la punctul 8 interzicerea candidaturii fostilor activisti si ofiteri de securitate, la functii in parlament si, mai ales, presedintie. Iliescu refuza categoric.

Pe masura ce alegerile din 20 mai se apropie, fragmentarea societatii e tot mai vizibila. Iar pe 15 martie, apare o noua ruptura. Maghiarii sarbatoresc la Tirgu Mures revolutia din 1848 din Ungaria, arboreaza drapelul unguresc pe institutii publice si darima doua statui - ale lui Nicolae Balcescu si Avram Iancu. Romanii raspund cu mitinguri si manifestatii de protest care au degenerat in confruntari violente.

In aceasta atmosfera tensionata incepe campania electorala pentru primele alegeri libere. Trei candidati, trei modele complet diferite, se lupta pentru mostenirea grea lasata de Ceausescu: Ion Iliescu- proletarul, Ion Ratiu- burghezul, Radu Campeanu- gentilomul.

22 aprilie: incepe Golaniada din piata Universitatii

Pentru opozantii lui Iliescu insa, presedintele simboliza o continuare a ororilor comuniste. In aprilie, nemultumitii incep sa se adune in Piata Universitatii din Bucuresti, unde avea sa se nasca un fenomen nemaivazut: GOLANIADA. Miscarea avea si un imn, cu versuri care au devenit sloganuri politice:

Era de fapt primul conflict al generatiilor si primul semn ca fostii pionieri si soimi ai patriei isi descopereau puterea pe care le-o daduse libertatea.

Vezi retrospectiva si in varianta VIDEO

20 mai: primele alegeri libere, primele alegeri contestate

Pentru primul lor exercitiu electoral, romanii au avut o misiune foarte grea. Buletinele de vot au avut 32 de pagini fiindca este 80 de partide s-au inscris in cursa pentru cele 500 de locuri ale parlamentului.

Ziua de 20 mai 1990, ziua primelor alegeri libere, a coincis cu duminica orbului. Ironic, remarcau atunci opozantii lui Ion Iliescu, pentru care incapatinarea celorlalti de a vota cu patima fosti activisti comunisti raminea de neinteles. Aproape 17 milioane de romani erau inscrisi pe liste si votul a fost prelungit in unele locuri chiar pina la miezul noptii. Rezultatul scrutinului nu a uimit pe nimeni. Ion Iliescu si FSN cistiga alegerile cu un scor care aminteste de vremurile apuse- aproape 86 la suta pentru presedinte, 66 la suta pentru partidul sau. Observatorii constata fraude, dar insuficiente ca numar pentru a influenta rezultatul.

Anul '90 a avut si un hit romanesc, chiar daca lansat inainte de Revolutie. Il mai stiti?

Mineriada din 13-15 iunie: protestele din Piata Universitatii, inabusite violent.

Cei adunati in Piata Universitatii considera insa victoria FSN o tradare a revolutiei si continua protestele. La mijlocul lui iunie, minerii vin la Bucuresti „sa faca ordine” si sa puna capat Golaniadei. Abuzurile si violentele din zilele 13-15 iunie s-au concretizat in scene de un primitivism socant: de la batai aplicate oricui, indiferent de implicare in fenomenul piata universitatii, pina la urinarea pe simpatizanti ai Opozitiei, pe carti si in salile Universitatii. Studentelor au fost agresate, intelectualii batjocoriti. Evenimentele au fost cumplite: neidentificati, mortii celei mai violente si salbatice mineriade din Romania au fost inhumati in cimitirul Straulesti.

Aici puteti vedea o scurta istorie a mineriadei din 13-15 iunie.

Noul premier, Petre Roman a incercat sa impuna primele masuri necesare economiei de piata. In tara insa, marile intreprinderi duceau lipsa de comenzi si directorii lor aveau putine mijloace la indemina pentru a gasi piete de desfacere. Oamenii incep sa se teama pentru viitorul lor.

Campionatul Mondial de Fotbal, prima bucurie de dupa Revolutie

Singurul element de unitate in Romania in 1990 a fost fotbalul. Dupa 20 de ani in care nu mai facuseram performanta in marile competitii mondiale, in vara primului an post decembrist am jucat in Campionatul Mondial din Italia.Va mai aduceti aminte imnul Campionatului?

Nationala tricolora ii scotea pe romani in strada la altfel de mitinguri- ale bucuriei. O victorie cu URSS, o infringere cu Camerun si un egal cu campioana mondiala Argentina ne-au dus dincolo de faza grupelor, dar in optimi ne-a eliminat Irlanda.

Prima vizita in tara a Regelui Mihai

In decembrie, Ion Iliescu a parut ca face un gest de reparatie morala. La un an de la eliminarea lui Ceausescu, ii da dreptul Regelui Mihai sa revina in tara cu ocazia Sarbatorilor de Craciun. Cortegiul regal se indrepta tocmai spre Curtea de Arges cind autoritatile romane constata brusc absenta de pe pasaport a vizei de intrare in Romania. Familia regala e din nou intoarsa din drum si silita sa se imbarce intr-un avion romanesc, cu destinatia Elvetia.

Vezi cele mai importante evenimente ale perioadei si in infograficul interactiv!

Legea Fondului Funciar: Noi vrem pamant!

Primul an post revolutionar se incheie deci in bilbiieli si gafe. In schimb, 1991 incepe cu un semn al viitoarei normalizari: pe 1 februarie Romania devine invitat special in Consiliul Europei. Entuziasmul clasei politice nu are insa ecou peste tot. La tara, oamenii cereau, flaminzi, pamint. O proprietate numai a lor. Aparitia legii fondului funciar in februarie 1991 isi propunea retrocedari echitabile, insa a creeat un sir interminabil de inechitati si procese care au continuat peste ani sa sufoce justitia romaneasca. Pentru pamint si pentru dreptul de proprietate s-a ajuns la crime chiar intre parinti, frati si prieteni. Abuzurile factorilor locali si imperfectiunile legislative si-au adus si ele aportul.

Fantomele trecutului nu ne dau insa pace. La inceputul lui februarie se formeaza o comisie care sa cerceteze un caz ajuns faimos: documentele de la Berevoiesti. O echipa de ziaristi descoperise cu un an in urma 80 de saci cu dosare apartinind fostei securitati. Arhiva fusese arsa si aruncata la o groapa de gunoi din comuna argeseana. Documentele relevau ca politia politica isi continuase activitatea si dupa revolutie. Ziaristii au reusit sa salveze o parte dintre dosarele care nu arsesera, insa cazul nu a fost elucidat niciodata.

Vezi retrospectiva in varianta VIDEO

Mitterand-iada si mineriada
In tara, magazinele incepusera sa se umple, insa romanii incepusera sa fie mai saraci decit inainte si nu-si permiteau prea multe. Exact cum spunea si hitul anului, "Banii vorbesc":

 

Romanii poate ca n-aveau bani, dar aveau in continuare dispozitia si timp sa protesteze. Memorabile au ramas manifestatiile de la vizita lui Francois Mitterand, primul presedinte occidental care viziteaza romania, dupa revolutie. Opozantii lui Iliescu, la fel de numerosi ca in 1990, nu ezita sa-l introduca pe seful statului francez in disputa lor cu puterea de la Bucuresti. Odata cu Mitterand au venit insa in Romania si investitori strategici din Franta, intr-o prima tentativa de a se relua schimburile comerciale intrerupte de comunism. 

Minerii dau jos Guvernul Roman. Democratia ia pauza

Linistea nu tine mult. Minerii din Valea Jiului, care invatasera pe de rost drumul spre Bucuresti, vin in capitala cu un sac de revendicari, bite, topoare si un lider deja celebru: Miron Cosma. Bandele iau cu asalt sediul Guvernul, patrund in Parlament si devasteaza tot ce le iese in cale. Guvernul Roman este sacrificat. La conducere intra guvernul de tehnocrati Theodor Stolojan care avea ca prioritati continuarea reformelor si pregatirea alegerilor din 1992.

8 decembrie: se adopta prima Constitutie democratica

Linistea mult dorita si consensul des invocate incepeau sa prinda contur. Pe 8 decembrie Romania isi vota prin referendum noua constitutie. Prezenta la vot, peste 80 %, desi partidele istorice contesta Constitutia, asa ca aproape un sfert din voturi sunt impotriva.

Aveam asadar coordonatele principale pentru a ne construi o viata noua. Incepeam sa aratam ca o tara normala. Sau cel putin, asa speram. 

Istoria continua! Citeste despre 1992-1995, anii in care romanii visau la bogatie si se trezeau din cosmarul primelor tepe >>>