Combinate metalurgice din România, preluate de ruși și închise. „Cu 50 de euro au cumpărat pasivele de 40 de milioane”
„Filiera rusă”, partea a II-a. Oligarhii ruşi au plecat cu punga de bani la cumpărături prin Estul Europei şi nu s-au sfiit să cumpere hălci din industria metalurgică românească, în pasivitatea sau chiar cu sprijinul unor decidenţi de la noi.
Mechel este doar unul dintre aceste exemple.
Actualul primar din Câmpia Turzii a lucrat şi el 8 ani în combinatul în care generaţii din toată zona au muncit.
Dorin Lojigan- primar Câmpia Turzii: ”Ei au incercat să spună, "am venit cu investiţii" – or fi fost, dar nu la Câmpia Turzii, pentru că aici nu am văzut astfel de investiţii, nu s-a investit absolut nimic nou în fostul combinat”.
Deşi combinatul avea nevoie de investiţii pentru a fi competitiv în piaţă, proprietarii ruşi păreau că au alte interese.
Radu Hanga, fost director Industria Sârmei Câmpia Turzii: ”Erau oameni convinşi că ruşii vor face modernizarea”.
Cosmin Savu: Aşa a fost?
Radu Hanga: Nu!
Cosmin Stan: Au investit ceva?
Radu Hanga: Foarte puţin, n-au cheltuit niciun ban pe fluxul de bază, asta este.
La Târgovişte se stabileşte o subsidiară a grupului rusesc prin care să se coordoneze vânzările Mechel.
Nicolae Dragodănescu: ”Utilajele bune le-au dus în Rusia, utilajele mai puţin bune le-au exploatat fără să investească nimic în ele”.
La combinatul de Oțeluri speciale există şi o secţie care producea tunuri, carcase de bomber de tip NATO. Există informații că aceasta a fost demontată şi mutate în Rusia.
Gabriel Banu: ”Din nefericire undeva până în privatizare cu un an doi am fost scoşi de cine era atunci la conducere, de guvernul Năstase, de pe lista întreprinderilor strategice. Fiind scoşi de pe lista întreprinderilor strategice ca societate nu mai era obligativitatea păstrării acelor utilaje sau blocarea lor să nu poată fi scoase şi alocate în altă parte”.
În noiembrie 2007 ruşii de la Mechel cumpăra pachetul integral de acţiuni de la Ductil Steel, care deţinea două centre de producţie, la Buzău şi la Oţelu Roşu. Fabrica din Caraş-Severin era considerată o sucursală.
Luca Mălăiescu, Primar Oţelu Roșu: ”Erau peste 5000 de oameni angajaţi, era toată valea Bistriței angajată la combinat, era un adevărat furnicar când suna duda cum spuneam noi la ora 3”.
Fost Angajat Combinat Oţelu Roşu: ”Noi trimiteam cornier pentru stâlpi de înaltă tensiune în toată lumea. Reţineţi, Oţelu Roşu făcea cornierul de la 15 cm pentru toată lumea în construcţiile de stâlpi de înaltă tensiune, iar armătura de la mine inclusiv în Sud Africa”.
La Oţelu Roşu şi la Buzău se perindaseră fără succes mai mulţi proprietari italieni de la care au cumpărat ruşii.
Ioan Ilieş, lider sindicatul Ductil: ”În momentul achiziţionării de către Mechel o fost bine şi frumos o perioadă foarte scurtă, am început cu 75 la sută, cu şomaj tehnic. Cert este că n-au fost ceva investiţii consistente sau să spunem cu impact asupra rerzultatelor fabricii”.
Laminorul Brăila a fost una dintre primele întreprinderi de acest gen de la noi din tară- specializată în componente navale, dar şi oțeluri de calitate superioară.
După câteva încercări eşuate de privatizare, în 2006 Laminorul este cumpărat de o firmă din Austria - Donau Commodities care vinde ulterior fabrica către un offshore din Cipru controlat de grupul Mechel. Cu această ultimă achiziţie ruşii deţineau aproape 80 la sută din capacitatea României de producţie de fier-beton. Cinci combinate metalurgice în toată ţara, mai bine de jumătate din oţelăriile noastre, platforme industriale întinse pe sute de hectare.
În aceiaşi perioadă, oligarhul Igor Zyuzin intră în conflict cu Vladimir Putin care îl atacă într-o ieşire publică pentru că nu s-a prezentat la o întâlnire a industriaşilor ruşi.
Vladimir Putin, preşedinte Federaţia Rusă: ”Vă dau un singur exemplu. Există o companie foarte respectată, pe nume Mechel. Apropo, l-am invitat l-a această întâlnire pe proprietarul său directorul companiei, Igor Vladimirovich Zyuzin, dar s-a îmbolnăvit subit. Dar cred că Igor Vladimirovich ar trebui să-și revină cât mai repede. În caz contrar, va trebui să-i trimitem un doctor. Să elimine aceste probleme”.
Pentru oligarhul a cărui avere era cotată la acea vreme la aprope 9 miliarde de dolari începe declinul. Sau aşa cum a spus Putin, afacerea a început să nu se simtă bine. În România cheltuielile de mentenanţă sunt trecute la investiţii şi printr-o suveică financiară datoriile grupului Mechel cresc considerabil către companii din aceleaşi consorţiu sau către offshoruri din diverse paradisuri fiscale controlate tot de ruşi.
În 2013 vine lovitura. Toate cele 5 combinate puternic îndatorate sunt vândute unui offshore proaspăt înfiinţat din Cipru, Mazur Investments care la rândul lui vinde a doua zi tot pachetul unui SRL din Bucureşti deţinut de doi cetăţeni ruşi - Svetlana şi Victor Chumakov, părinţii fostei reprezentante Mechel în România, Olga Cumakova. Cumpărătorul se numeşte INVEST NIKAROM, iar tanzacția a costat… 230 de lei, mai puţin de 50 de euro în acel moment.
Gabriel Banu: ”Da, naţionalitate rusă. Familia Chumakov. Câtă vreme ei erau singurii acţionari ai firmei Invest Nikarom, mi se pare că normal să ia decizia dumnealor”.
Dorin Lojigan, primar Câmpia Turzii: ”Juridic nu era o ciudăţenie, era chiar o inginerie financiară bine gândită pentru că cu cei 50 de euro au cumpărat şi pasivele de vreo 40 de milioane de euro la momentul acela care erau tot către ei”.
Încet, încet, activitatea este restrânsă, unităţile de producţie închise şi combinatele intră în dezmembrare şi se vând pe bucăţi. Comunităţile trec printr-un şoc odată cu concedierile masive de personal. Convulsiile sociale scot mii de oameni în stradă.
Dorin Lojigan, primar Câmpia Turzii: ”Șomajul a crescut exponenţial, foarte mulţi au plecat în străinătate pentru că aici nu-şi mai găseau de muncă”.
Ce s-a întâmplat la Câmpia Turzii a fost urmat şi la Târgovişte, Buzău, Oţelu Roşu şi Brăila.
Tranzacţia pentru 230 de lei a rămas şi acum cu multe semne de întrebare.
Radu Hanga, fost director Industria Sarmei Campia Turzii: ”Credeţi că nu se cunoșteau? A fost o tranzacţie între două părţi care se cunoașteau bine. Aşa numiţii killeri care închideau o firmă pe care proprietarii nu voiau ei să o închidă, din cauza scandalului, a bunului renume, şi ca atare aduceau doi trei necunoscuţi pe care îi instalau acolo şi rezolvau treaba murdară”.
La Câmpia Turzii a rămas o secţie de producţie pe platformă. Administratorul special acolo este tot un rus născut în Republica Moldova, Alexei Şeromov care deţine şi cetățenie română.
Alexei Şeromov, administrator special Industria Sârmei Câmpia Turzii: „Mai termin acolo una alta şi o să vedeți”.
Cosmin Savu: Aveți ce să ne arătaţi?
Alexei Şeromov: ”Dar cum să nu”.
Alexei Şeromov ne promite accesul pe platformă după ce se va consulta cu şefii lui.
Cosmin Savu: Cât mai aveţi dumneavoastră?
Alexei Şeromov: ”Noi din ce am vândut noi nu am vândut drumuri şi nu am vândut cale ferată. 20 la sută. Și mai sunt încă care nu le-am vândut, mai avem teren, drumuri, cale ferată, în jur de 20 la sută”.
Acolo ruşii mai controlează două companii.
Industria Sârmei Câmpia Turzii este deţinută de un offshore din Tortola, Insulele Virgine Britanice reprezentată de un cetăţean elveţian - Hurlimann Sillvann.
La aceiaşi căsuţă poştală din Insulele Virgine Britanice este înregistrat Alphard Financial Corp reprezentat de Alexei Seromov care deţine o altă companie pe platforma - Industrial Steel Wires Câmpia Turzii.
Ruşii controlează infrastructura, în rest terenurile şi imobilele s-au vândut la lichidare şi a apărut un parc industrial susţinut de primărie.
Lojigan: ”Acum sunt diverse firme care îşi desfăşoară activitatea aici. Firma turcească care procesează sare, cel mai mare reciclator din sud-estul Europei, avem o mare firmă cu capital maghiar care produce țiglă din beton”.
Nu este lipsit de interse faptul că în Câmpia Turzii se află a doua cea mai mare bază NATO din România, la doar câţiva kilometri de platforma controlată încă de ruşi prin infrastructură.
