Interviu cu actorul Marius Manole: "Umorul este un mecanism de aparare; pentru mine oamenii fara umor sunt morti"

marius manole

Marius Manole crede ca cea mai mare calitate in zilele noastre e aceea de a fi adevarat: „Trebuie sa fii autentic atunci cand joci teatru.”

Marius Manole este actor la Teatrul National Bucuresti din 2002. A absolvit in 2001 Universitatea de Arte „George Enescu” din Iasi, sectia Actorie, iar intre 2002-2003 a urmat cursurile Sectiei de Coregrafie de la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica „Ion Luca Caragiale” din Bucuresti.
 

Andreea Bortun.: Ti se intampla sa nu ai chef sa joci un spectacol?

Marius Manole.
: Da, se intampla.

A.B.: Si cum iti gestionezi lipsa asta de chef?

M.M.
: Jucand. Foarte rar exista sa nu joci. Am invatat din facultate ca nu poti sa amani un spectacol. Poate doar sa fii mort sau in perfuzii, altfel nu exista.

A.B.: Cum adica asa te-au invatat in facultate?

Citește și
cosmina stratan
Interviu cu actrita Cosmina Stratan: "Dupa ce am fost premiata la Cannes, am capatat mai multa vizibilitate si stabilitate"
Ce au păţit poliţiştii care l-au lăsat pe Vlad Pascu să conducă drogat

M.M.: Da, au fost niste lectii nescrise. De exemplu, daca sala e goala si vine un singur om la spectacol, trebuie sa joci, ca omul a dat bani pe bilet. Am invatat ca niciun spectacol nu se suspenda decat cu un motiv intemeiat, iar daca nu esti mort sau nu esti in perfuzii alt motiv nu exista. Dar, din perspectiva mea e cam exagerat; mi se pare o chestiune de alegere, nu de meserie. Se intampla de foarte multe ori sa nu ai chef, dar cred ca e si o metoda a corpului, a mintii de a se conserva, ca sa nu te consumi excesiv si sa nu te obosesti excesiv. Practic, nu e o lipsa de chef, ci o protectie a organismului.

A.B.: Tu ai un fel foarte onest de a pune problema, foarte autentic. Ai fost tot timpul asa?

M.M.: Povestea pleaca de la inceput, din facultate, cand eu eram mic, si aveam contact cu niste actori mari, care erau toti artisti in felul lor, iar eu, atunci, ma simteam obligat sa fiu ca ei, nesimtind neaparat lucrul asta, insa dandu-mi seama ca nu e nici bine, nici adevarat ce fac. Apoi am venit in Bucuresti, si am vazut foarte multi actori inchipuiti, actori care nu faceau mai nimic pe scena si mai nimic in afara ei, dar cu toate astea, vorbeau despre teatru si aveau teorii despre teatru, ii criticau pe altii, se comportau ca niste vedete desi nu-i stia nimeni. Cred ca cea mai mare calitate in zilele noastre e aceea de a fi adevarat. Profesorul meu de vorbire zicea ca noi suntem mult mai mult oameni decat actori; actor esti doua sau patru ore, in viata esti restul de 20, si atunci, tot ce faci tu in viata aduci cu tine pe scena, iar daca tu in viata minti mult, te prefaci mult, atunci cand intri pe scena minti mult, joci mult. Trebuie sa fii autentic atunci cand joci, de aici a aparut si frica mea de a nu o lua razna pentru ca succesul meu a fost foarte timpuriu, recunoasterea a venit la o varsta foarte frageda, si atunci mi-am dat seama ca eu chiar as putea sa o iau razna crezand ca sunt cineva, iar asta e un pericol foarte mare la actori atunci cand incepi sa crezi ca tu chiar esti cineva. Atunci mi-am spus ca e cazul sa raman cu picioarele pe pamant. Uneori sunt mult prea normal, pentru ca datorita chestiei asteia oamenii te calca in picioare.

A.B.: Care este relatia ta cu notorietatea?

M.M.: E placuta, trebuie sa recunosc. Mari avantaje nu sunt, dar e ok.

A.B.: Umorul il vezi ca pe un mecanism de aparare?

M.M.: Da, eu pot sa spun niste adevaruri fara s-o spun urat, fara sa sune grav, insa sanctionand niste lucruri, dand de inteles ca sunt chestiuni care ma deranjeaza si ca le observ. Da, umorul este un mecanism de aparare; pentru mine oamenii fara umor sunt morti. Eu, oricum nu pot sa ma cert sau sa tin suparare, dar prin umor pot totusi sa spun niste adevaruri.


A.B.: Ai mai face genul acela de “disrupture” pe care l-ai facut in 2007 la Sibiu, cand ai intrerupt spectacolul in care jucai si ai intrat in dialog cu publicul?

M.M.: N-as mai face-o pentru ca, din pacate, atunci lucrurile contau pentru mine. Chiar ma durea ca jucam in spectacole proaste, chiar ma durea ca faceam niste compromisuri si ca nu credeam in lucrurile pe care le faceam pe scena. Chiar ma durea ca lumea venea sa ma vada intr-o pozitie care mie nu imi era deloc comoda, dar acum am inteles ca lucrurile nu prea mai conteaza pentru nimeni, din pacate si ca pana la urma viata merge inainte cu sau fara spectacole proaste. Intre timp am invatat si o tehnica, am invatat sa fiu mai putin vulnerabil, pot juca spectacole si daca imi plac si daca nu imi plac. Poate ca as putea sa mai fac ce am facut la Sibiu, dar nu in forma aia; atunci simteam nevoia sa ma revolt pentru ca mi se parea ca teatrul conteaza si ca e important pentru oameni. Mi se parea ca teatrul spune ceva, sau ar trebui sa spuna ceva.

A.B.: Atunci cand lucrezi cu regizori in care nu ai incredere, cum faci sa fii ok in spectacol si ok cu partenerii tai?

M.M.: Da, am avut multe situatii de genul asta, dar, sincer, presiunea e mult mai mica in spectacolele proaste; publicul avizat isi da seama ca nu exista regie, si in felul asta, presiunea asupra mea scade. Una e cand vezi o regie, iar actorii nu se ridica la nivelul ei, si alta e cand actorii salveaza spectacolul, iar eu atunci pot chiar sa ma joc si sa incerc sa fac lucruri pe care nu le-as fi facut intr-o regie foarte bine structurata si articulata. Nu e asa o drama. Desigur, e comod sa joci in spectacole bune, pentru ca efortul de a juca intr-un spectacol bun e mult mai mic decat acela pe care il depui jucand intr-un spectacol mai putin bun: nu trebuie sa vii tu cu o investitie mare care sa suplineasca si regia si ideea unui spectacol si gandul regizorului. Tu intri, iti faci treaba si aia e.


A.B.: Ti-e greu sa spui nu?

M.M.: Nu mi-e greu sa spun nu, dar nici nu mi-e usor. Nu stii niciodata unde se poate naste miracolul. Mi-a fost greu sa spun „nu”, poate si din frica mea de a o lua razna, de a nu ma transforma intr-un inchipuit, dar e obositor sa joci 20 de spectacole ca sa il gasesti pe cel care e miracol. Intre timp am invatat insa sa spun si „nu”.

 

 

Articol recomandat de sport.ro
Primul lucru făcut de Dani Alves, după eliberarea condiționată
Primul lucru făcut de Dani Alves, după eliberarea condiționată
Citește și...
Medeea Marinescu:
Medeea Marinescu:"Un copil vedeta e lider in grupul lui. Chiar si la liceu, am plecat cu generatia Maria Mirabela dupa mine"

Medeea Marinescu, actrita care a jucat în "Maria, Mirabela", crede ca notorietatea te poate ajuta daca stii ce sa extragi din ea.

Interviu cu actrita Cosmina Stratan:
Interviu cu actrita Cosmina Stratan: "Dupa ce am fost premiata la Cannes, am capatat mai multa vizibilitate si stabilitate"

Actrita Cosmina Stratan considera ca premiul castigat la Cannes nu a schimbat-o foarte mult, dar ca a ajutat-o sa nu mai fie atat de critica cu ea insasi.

"Nu e simplu sa fii luat in serios in lumea teatrului cand vii din zona dansului". Interviu cu coregraful Razvan Mazilu

Andreea Bortun a stat de vorba cu unul dintre cei mai interesanti participanti de la Festivalul International de Teatru de la Sibiu, Razvan Mazilu, cel care a semnat in acest an spectacolul "West Side Story".

Recomandări
Avertisment lansat de Zelenski: Fără ajutorul imediat al SUA, Putin va împinge rapid războiul pe teritoriul NATO
Avertisment lansat de Zelenski: Fără ajutorul imediat al SUA, Putin va împinge rapid războiul pe teritoriul NATO

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski spune că armata ucraineană a reuşit să ţină piept ofensivei ruse din lunile de iarnă, dar avertizează că fără un ajutor urgent în armament din partea Statelor Unite, Ucraina riscă să nu mai poate face faţă.

România a devenit noua obsesie a Rusiei. Declarațiile care spun totul despre tensiunile dintre Moscova și București
România a devenit noua obsesie a Rusiei. Declarațiile care spun totul despre tensiunile dintre Moscova și București

După o perioadă în care și-a concentrat atenția asupra Ucrainei și a Occidentului, mai ales în contextul masacrului din Moscova, dar și al războiului aflat în desfășurare, Rusia a luat în vizor, la nivel declarativ, România.

Ministrul Finanţelor, întrebat cât i-a venit factura la curent: „Nu ştiu de ce a fost o factură destul de mare”
Ministrul Finanţelor, întrebat cât i-a venit factura la curent: „Nu ştiu de ce a fost o factură destul de mare”

Ministrul Finanţelor, Marcel Boloş, a declarat că a plătit la ultima factură de energie electrică suma de 199 lei şi nu ştie de ce a fost „o factură destul de mare”, în contextul în care nu este un mare consumator de energie.