Nu stiu. Eram, insa, sigur, ca ma voi numara, ca-n fiecare vara, printre dependentii de plictis care se vor incolona haotic in drum spre Bucuresti, duminica, la ceas de seara.  Solutia a venit imediat: ruta ocolitoare. Doua cuvinte de care soferul roman este inca strain.

Puteam sa aleg Harsova-Slobozia-Tandarei. Neeeaaaaah! Been there, done that. Sau, sau, si mai si: Ovidiu-Nazarcea-Poarta Alba-Cernavoda. Inutil, tot aveam de tras vreo 40 de kilometri!

Am ales o alta varianta. Stanga la Basarabi (Murfatlar, sa traiasca dom' presedinte, mai nou)!, Ciocarlia de jos, Ciocarlia de Sus, Adamclisi, Ion Corvin, Rasova, Cernavoda. O ora in plus, fata de drumul obisnuit. O ora in care treci de la satul de campie, cu gari in paragina, la drumuri ascunse printre dealuri, care te scot chiar in fata soarelui, de zici ca te tragi cu el de sireturi si-i mai dai si o palma pentru ca-ti deranjeaza ochii. Apoi, la pietrele uriase batute de ploi si de veacuri, la Tropaeum-ul lui Traian (originalul, nu cel Basesc) si...in fine, la Rasova bunicului meu.

Un loc in care Dunarea se intinde din toate oscioarele sub cer si-si ridica poalele peste grinduri, ca o domnita care nu vrea sa-si murdareasca balerinii. Si unde tot ea se umfla ca un zeppelin, atunci cand ploua si pocneste. Acolo unde copiii de gradinita calaresc pe mijlocul soselei, porcii privesc mirati catre masinile trase pe dreapta, iar pescarii sunt gata sa-si vanda sotiile pentru cinci minute de liniste in barca. Pe mine m-a coplesit. Si m-a pus pe ganduri. Spre rusinea mea, n-am fost aici decat o singura data. Mi-aduc aminte ca m-am umflat ca un butoi de cati struguri am mancat, iar seara m-am dres cu un caras stropit cu mujdei si garnisit cu o mamaliguta delicioasa.

Se poate si mai scurt? DA!

Sa va zic, sa nu va zic? Fie...zic. In speranta ca macar jumatate dintre soferii care bat litoralul week-end de week-end vor afla, candva, de acest drum. Si-l vor folosi, sa nu ne mai sufocam atata!

Asa cum v-ati prins deja, vorbim despre obisnuitul traseu Constanta-Bucuresti. Pe care, in plina aglomeratie, l-am parcurs in 2 ore si 20 min, duminica seara. Si nu, nu am luat-o prin Adamclisi, pe unde ocolesti cam 40-50 km. Ci prin micuta Silistea. Nu Gumesti, ca a lui  Moromete, ci de Constanta.

Pentru cei neobisnuiti cu locul, traseul este Constanta-Ovidiu (pe drept, ca centura e plina de gauri) - Mihail Kogalniceanu-Vlad Tepes-Silistea-Cernavoda-Autostrada Soarelui.  Putin ajutor, aici.

Ocolire: numai 10 kilometri, zice Ioana, colega de la GPS. Calitate drum: buna. In sensul ca singura portiune iritanta (tip groapa-stanga-groapa-dreapta-ia-o-pe-unde-poti -ca-oricum-te-rupi-daca-mergi-cu-viteza) are vreo 5 kilometri, si-ti iese in cale cu putin inainte sa intri in Silistea. Atentie la: podul din Silistea. Pe acolo se face dreapta spre Cernavoda, iar de aici, trei minute pana la Autostrada Soarelui. Si neaparat: opriti sa admirati Dunarea. Merita! Daca nu credeti, poate va ajuta micuta galerie foto. 

Ai sfaturi pentru cei care vor sa plece la drum? Stii totul despre un oras sau o tara? Ai fotografii spectaculoase sau vreo filmare care sa ilustreze cateva randuri? Trimite-ne povestea ta!