Bolnavii cu sanse minime de supravietuire nu mai au loc la Reanimare. Si asta din pricina costurilor prea mari, spun cei de la Minister. Atunci cand vine vorba de plata impozitelor pe venit si de contributiile ce ajung la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, niciunul dintre noi nu este “sters” de pe lista. Insa cand ajung in situatii-limita, bolnavii nu mai au loc nici macar pe patul de moarte in spitale.

Raman la cheremul personalului medical care decide cine are loc in salon si cine nu. Daca luam in calcul principala plaga a sistemului sanitar de la noi, spaga, e lesne de inteles ca prioritate va avea bietul roman care alearga cu traista de bani cand la asistente, cand la seful de salon, cand la medici. Doar cine nu a mai calcat printr-un spital de mult timp mai poate trai cu iluzia unui comportament, nu binevoitor, dar cel putin just din partea multora dintre lucratorii din spitale.

Juramantul lui Hipocrat in varianta moderna vorbeste despre onoare, demnitate, respect si umanitate. Cat este oare de uman sa selectezi pe criterii financiare cine are dreptul la speranta si cine nu?

Iata cateva dintre principiile pe care medicii jura sa nu le incalce niciodata:

O data admis printre membrii profesiunii de medic:
• ma angajez solemn sa-mi consacru viata in slujba umanitatii;
• voi exercita profesiunea cu constiinta si demnitate;
• sanatatea pacientilor va fi pentru mine obligatie sacra;
• voi mentine prin toate mijloacele onoarea si nobila traditie a profesiunii de medic;
• nu voi ingadui sa se interpuna intre datoria mea si pacient consideratii de nationalitate, rasa, religie, partid sau stare sociala;
• voi pastra respectul deplin pentru viata umana de la inceputurile sale chiar sub amenintare si nu voi utiliza cunostintele mele medicale contrar legilor umanitatii.
Fac acest juramant in mod solemn, liber, pe onoare!

Pacientii in stare critica, ireversibila si care pot deceda in orice clipa sunt exclusi irevocabil de la un astfel de tratament. Nu beneficiaza de terapie intensiva nici cei care ar putea avea o sansa de recuperare, dar declara in scris ca nu doresc internarea in aceasta sectie.

In noua lege se stipuleaza urmatoarele:

Anexa 3 din proiectul de ORDIN privind aprobarea regulamentului de organizare, functionare si practica din cadrul sectiilor de anestezie si terapie intensiva (22.10.2008 / Ministerul Sanatatii)

Factori de care depinde admisia in terapie intensiva:
• Diagnostic
• Gravitatea bolii
• Varsta
• Boli coexistente
• Rezerva fiziologica
• Prognosticul
• Raspunsul la terapia anterioara
• Oprirea cardiaca recenta
• Anticiparea calitatii vietii
• Dorinta pacientului

Datorita folosirii unor resurse costisitoare, utilizarea eficienta a paturilor de terapie intensiva este o prioritate in toata lumea.

Ca orice tratament, decizia de admitere in TI trebuie sa se bazeze pe conceptul de beneficiu potential – pacientii a caror stare generala este prea buna pentru a beneficia de terapie intensiva sau cei la care nu exista speranta de recuperare a unei calitati a vietii acceptabila, nu trebuie admisi.

Din nefericire, exista situatii cand numarul potentialilor beneficiari de terapie intensiva depaseste capacitatea sectiei, iar atunci trebuie sa existe o ierarhizare a prioritatilor. Decizia de triaj se ia fara acordul pacientului sau familiei.din Proiectul de Ordin al Ministerului Sanatatii

Decizia Ministerului Sanatatii – Reflexia saraciei in care se zbate sistemul sanitar romanesc

In primele zile de internare la terapie intensiva, costurile pentru un singur pacient pot ajunge si pana la 15.000 de lei pe zi. In plus, lipsa locurilor in oricare dintre sectii, dar in cazul nostru in cea de terapie intensiva, nu mai este de mult o noutate. Trierea bolnavilor pare singura si cea mai cinica solutie gasita de Minister.

Totusi, daca in cazul pacientilor care nu mai au nicio sansa de supravietuire decizia pare una simpla, nu acelasi lucru se poate spune atunci cand trebuie aplicate criteriile de selectie in cazul celor a caror soarta depinde, sa zicem, de „anticiparea calitatii vietii”.

Fara tratamentul adecvat si timpuriu, speranta de viata a pacientului se poate diminua considerabil. Iar cand ii vine in sfarsit randul la terapie, ar putea fi prea tarziu...

Cine decide pana la urma cine moare si cine traieste? Tu ce parere ai? Comenteaza AICI.